Povestea Elenei din Oz (Designer si Art Director, de formare) incepe in Bucuresti, cu un interviu la Ogilvy. Acestuia i-a urmat un job, dar nu in aceeasi agentie, ci la Intebrand Bucuresti, ca Events Jr. Art Director & Junior DTP. Apoi, Elena a trecut prin Ars Advertising si Olympic DDB, pentru ca apoi sa-i vina randul si lui Ogilvy Action. Dupa un viraj inspre Draft FCB, a inceput drumul in lume.
Acum, iat-o inapoi acasa, cu tot cu geamantanele de experienta dobandita in Rusia si Suedia. Din ce a invatat peste mari si tari, am rugat-o pe Elena Ivanescu sa ne impartaseasca si noua:
Background, studii, perspective de inceput
Salut, eu sunt Elena si cred in povesti! Da, stiu, cand lucrezi in publicitate nu este un atribut fericit, atunci cand realitatea arata doar un pic mai blanda decat tumultul din Industria de razboi.
Faptul ca imi plac povestile a fost evident de cand invatasem sa pronunt cuvantul, cand ai mei se trezeau in fiecare dimineata haituiti cu carti despre printese si cai verzi pe pereti.
De fiecare data cand a venit momentul sa pornesc pe drumul meu, sub impulsul dualitatii dintre ce isi dorea inima si ce visa ratiunea, am pendulat cu o enervanta constanta intre Arta si Medicina. Si, intr-un scurt moment de ratacire, Psihologie. Dar nu am salvat nici minti si nici vieti, ba mai dihai, am vrajit suflete. Ca designer, din postura de art director.
Primii pasi au fost in liceu, la Scenografie si Grafica. Au urmat altii ceva mai hotarati la Academia de arta - Graphic design. Apoi am invatat cum sa justific conceptul si sa imblanzesc insight-ul in SNSPA unde am imbracat imaginea pe care o construisem anterior, intr-o logica a comunicarii. Si am aflat secretele persuasiunii. Si multi din pasii incalciti ai tango-ului manipularii. Sau sa fi fost vorba despre un performance dance?
Drumurile au dus inspre publicitate
Dupa absolvirea facultatii, directia fireasca pentru un designer era oarecum clara. Am avut putine dubii cand a venit momentul sa fac aceasta alegere. Am fost mai curand atrasa de natura comerciala a artei, asa ca mi-am manifestat creativitatea in special in proiecte comerciale.
Stiam din povestile altora ce inseamna publicitatea ca industrie, stiam ca e departe de a fi o poveste. E, poate, una de succes financiar, dar nu pentru angajatii simpli. In schimb, e o industrie care manipuleaza perceptii, influenteaza decizii si pune in miscare motorul economic. Nu este nimic romantic si nici ''cool'' legat de industria noastra.
Tu in schimb, ca om apartinator acestei bresle poti fi. Poti fi oricum simti ca vrei sa fii. Industria asta ii vrea pe toti, atata timp cat au ceva remarcabil si relevant de oferit. In teorie. Pentru ca, practic, lucrurile stau altfel si in ultimii ani totul este conditionat de cost si de profit. Cat cost versus ce profit are angajatorul alegandu-te pe tine.
Afis pentru spectacolul "Raul", de Jez Butterworth
Advertising-ul romanesc astazi
In ultima vreme, observ cum agentiile forteaza creativul sa acopere pozitii care au putin de-a face cu pregatirea si scopul lui. Si cum, din cauza asta, sunt taiate din fisa angajarilor posturi esentiale. O contractie care pe termen lung nu va aduce nimic bun.
Poate piata va reusi sa isi revina financiar si lucrurile vor intra din nou in normal, altfel riscam sa ajungem o mare masa de facatori de de-toate, dar buni de aproape nimic, stresati si epuizati, rastigniti in toate directiile si al caror efort nu va mai insemna mare lucru.
Sau vom ajunge foarte motivati fie sa pasim in zona independenta, fie sa ne retragem din publicitate.
Specializarile in acest domeniu nu sunt doar un moft.
E adevarat ca tine de evolutia personala si de combaterea plafonarii ca un creativ cu experienta sa fie capabil sa gandeasca o campanie 360 pe toate mediile in care va comunica clientul sau. Macar sa stie ce sa ceara colegilor specializati atunci cand are de dezvoltat o astfel de campanie, sau cand este parte din una dezvoltata de mai multe echipe.
Parcursul tau: primul interviu
2003, iarna, frig. Ogilvy. Dan Moldovan, Pilu cum il alintau prietenii, a fost pentru mine revelatia. Darul pe care mi l-a facut a fost sansa de a intelege in ce directie sa o iau. Impresionat, probabil, de toate visele cu care pasim toti pragul primei agentii si de forta cu care credeam ca detin adevarul absolut, Dan a hotarat sa imi intinda o mana.
Intre noi vorbind, indiferent de domeniu sau de varsta, cand esti la inceput de drum si nu iti da nimeni prima sansa din lipsa de experienta - pe care nu ai cum s-o dobandesti, pentru ca te invarti intr-un cerc si, de multe ori, nu depinde de tine - incepi sa simti ca nu ai perspective, incepi sa te intrebi ce anume e in neregula cu tine si sa te gandesti chiar sa renunti.
Nu o face, asa sunt toate inceputurile. Toti am trecut pe acolo, am pornit din locuri mici, platiti cu doar atat cat sa nu murim de foame.
Toti am avut ani multi in care, pentru a ne invata meseria bine, a trebuit sa lucram nopti si weekend-uri la rand, sa sacrificam vacante, vise, planuri, iubiri, familie si de multe ori chiar propria sanatate.
Primul interviu nu s-a mai materializat. Ma intreb si acum care ar fi fost parcursul daca incepeam intr-o multinationala. Sau alaturi de el. In Ogilvy am ajuns, totusi, ani mai tarziu.
Inceputul meu a fost intr-o agentie de productie, unde am invatat ca nimic nu vine usor. Dar si cam tot ce aveam nevoie sa stiu despre BTL, branding si evenimente, meseria de suflet in care am activat cel mai mult timp. Despre productie, print, POSM-uri si packaging. Consumer engagement si promotii. Prepress. Retouching. Asa s-a nimerit. BTL-ul nu a fost alegerea mea. M-a ales el pe mine.
Ce a urmat
Pentru ca atunci cand am intrat in industrie abia stiam unde este butonul de start al calculatorului, a trebuit sa intreb. Am intrebat constant, de 50 de ori pana am invatat, am cautat, am aflat, am furat informatie.
Am gresit si am luat-o de la capat. Am gasit idei care mi-au placut si pe care le-am filtrat prin prisma imaginatiei mele, le-am tradus in limbaj stilistic personal. Am experimentat si am gasit variante.
Sa nu iti fie frica sau jena sa faci asta. Sa aduni idei din orice te inconjoara si ti se intampla, sa vezi si sa traiesti cat mai mult, sa ceri timp sa poti experimenta, sa oferi solutii variate problemei pe care trebuie sa o rezolvi, sa nu fii zgarcit in variante.
Sa te lupti pentru ideile tale si sa ai incredere in ele. Dar sa si stii cand sa asculti, cand sa primesti si cum sa accepti sugestii.
Eu poate am fost o rasfatata pentru ca am avut intotdeauna increderea celor cu care am lucrat ca ce voi oferi va fi raspunsul problemei, va fi o solutie pentru nevoile lor.
Cu timpul insa am stat mereu prost. E o comoditate ESENTIALA pe care clientii - si, uneori, colegii alaturi de care lucrezi - nu o ofera. Si nu intotdeauna pentru ca nu o au. De aici apar noptile nedormite, weekend-urile lucrate si vacantele amanate cu deadline nedefinit.
Dar ce ar fi o poveste daca nu ar exista incercari, zmei, un balaur, doi, o vrajitoare sau mai multe, un hau si cate o hruba din cand in cand. Pana si Fetii Frumosi s-ar plictisi toata ziua culegand mere de aur.
A mea insa a fost departe de astfel de mere sau orice fel de salbaticiuni. Am avut de-a face foarte putin cu zona aceasta stralucitoare a meseriei noastre.
Exceptand un premiu, pe care l-am luat pentru un POSM facut intr-una din agentiile care m-a vrut alaturi, pentru un client care m-a iubit, in rest am gustat doar bucuria de a castiga pitch-uri, de a salva branduri sau de a face curatenie in comunicarea defecta dezvoltata in graba, sau aplicata prost pe un target care nu avea nimic de-a face cu profilul venit de peste mari si tari, unde era casa produsului pe care incercam sa-l invatam sa vorbeasca corect si seducator Romaneste.
Proiecte
Am lucrat pe tot felul de branduri, am lansat produse si servicii, dar cel mai mult am lucrat pentru industria de tutun. Si nu pentru ca asta mi-as fi dorit, ci pur si simplu pentru ca a fost cel mai rapid si hotarat angajator. Am visat si eu la nume dulci de ciocolata, la produse cosmetice sau pentru bebelusi, caci sufletul meu vibreaza mai curand la astfel de cuvinte.
Dar am facut comunicare industriala cand am dezvoltat logo-ul si brandbook-ul Transelectrica, imaginea produselor Agrana sau cand am bifat aproate toti producatorii de tutun existenti pe piata. Sau cu siguranta pe cei mai mari 4.
Am invatat sa fac tot ce era nevoie pentru clientii mei si asa facem toti, pentru ca lucram intr-o industrie unde este nevoie de noi in acest fel.
Dar daca nu esti fericit cu ce faci, daca angajatorul nu raspunde nevoilor tale, sau tu simti ca nu raspunzi nevoilor lui, daca ai probleme etice sau ai ajuns la un nivel de suprasaturatie, schimba clientul, profilul, agentia.
Nu sta pe loc si nu aduna frustrari. Pentru ca in timp toate se vor intoarce impotriva ta. Iar in industria noastra noi TREBUIE sa ne facem munca din placere, sa investim pasiune si o bucata din sufletul nostru. Pentru ca tot ce traiesti si simti se va regasi in produsul final pe care il vei oferi.
Proiect Sister: ilustratie pe tricouri pentru gravide
Destinatii, agentii si culturi noi
Dupa prima experienta au urmat altele, agentii locale cu profil industrial sau multinationale – Interbrand, Ars, Olympic DDB, Ogilvy Action, Draft FCB, Proximity BBDO si Young and Rubicam in Rusia, Nordiska Interaktionsbyran in Suedia, KTI in Bulgaria. Uneori e dragoste la prima vedere, alteori doar o relatie de compromis. La fel ca si cu echipa ta.
Nu e mereu un Happy End si Forever after. Si nu depinde intotdeauna de nivelul cunostintelor tale, de efortul pe care il investesti sau felul in care esti la nivel uman.
Ca si relatiile personale, angajatorii sau echipa iti pot oferi divorturi din nepotrivire de caracter, chiar daca ce v-a adus impreuna a fost hranit de o pasiune mistuitoare. Sau iti pot arata nu chiar cea mai frumoasa postura a vietii in doi. Sau insala. Sau iubirea poate fi unidirectonata. Sau nu exista chimie.
Dar sigur, cel putin o data aceasta casnicie va merge perfect. Totul e sa ai rabdare sa o gasesti si intelepciune sa o pastrezi.
Eu mi-am gasit jumatatea devreme, pe cand nu stiam cat de importanta e chimia sufleteasca intr-o echipa sudata si m-am bucurat de prezenta ei aproape constant, chiar si acum cand drumurile noastre par sa duca in povesti diferite.
Cele mai interesante au fost, insa, experientele externe, pentru ca acolo eram expusa unei alte culturi, cu alte obiceiuri de consum pentru care background-ul meu emotional si educational nu era de folos in talmacirea nevoilor lor de comunicare. Poate doar aptitudinile si experienta.
Atunci cand nu mai poti apela la un trecut comun, sau recurge la un limbaj verbal sau stilistic care inseamna aceleasi lucruri pentru toti, adaptarea la un univers cu totul nou se face cu multa mobilizare psihica.
Nu exista o metoda general valabila pentru toti, fiecare percepe adaptarea in alt mod si o traieste filtrata prin prisma personalitatii, motivatiilor si nevoilor sale.
Totusi un mic secret ajuta cand vine vorba despre asimilarea unei culturi noi, mai ales pentru un publicitar care, spre a-i vorbi eficient limbajul semiotic, va trebui sa ii cunoasca bine caracterul – traieste printre cei pentru care lucrezi, alaturi de ei, vorbeste cu ei despre orice, participa la evenimente importante pentru ei, identifica-te cu nevoile lor, cu dorintele si ambitiile lor, crede in ei.
Invata sa ii citesti, cunoaste-i, fa-ti-ii prieteni. Lasa-i sa se apropie de tine cultural, social, invata-le limba daca stai cu ei mai mult timp si traieste-le obiceiurile. O data ce ti-ai format un bagaj simbolic comun cu ei, vei putea intelege nota distinctiva a targetului tau, particularitatile tarii sau culturii in mijlocul careia lucrezi si pentru care vorbesti limbajul publicitatii.
Fa-o cu acea curiozitate care te indeamna sa citesti o carte de la inceput pana la sfarsit pe nerasuflate, zi si noapte, ca sa afli finalul parcurgand povestea, nu sarind direct la ultimele pagini.
Rusia: BBDO Proximity si Young&Rubicam
Rusia a fost pentru mine un prag. Am ajuns acolo printr-o conjunctura. Inca nu ma pot hotara nici acum daca una fericita sau nu. Dar faptul ca am fost scoasa din cochilia mea si aruncata in lume a fost poate cel mai bun lucru care mi se putea intampla.
Poate Rusia nu a fost cea mai blanda si usoara atmosfera in care sa aterizez pentru prima experienta de expat. Poate e bine sa pornim cu tari si zone culturale pentru care efortul de adaptare sa fie mai mic. Sau despre care sa stim cat mai mult macar la nivel teoretic. Dar, intotdeauna, sa cunoastem tot ce tine de legislatia, conditiile de viata si regimul de munca al acelor locuri.
In Rusia se vorbeste engleza, cei tineri cu siguranta vor intelege ce spui, cel putin in agentii nu am avut neplacerea febrelor musculare din bancurile noastre atat de sugestive.
Dar poate ca nivelul de intelegere al nuantelor limbajului face ca in termeni generici comunicarea sa fie greoaie si sa ceara timp si eforturi suplimentare, mai ales cand vine vorba de descris concepte si ilustrat notiuni.
Ideal ar fi ca macar tu sa vorbesti engleza cat mai bine si, daca pornesti la drum catre o tara anume, sa incerci sa stii dinainte la nivel de conversatie simpla cateva cuvinte in limba tarii respective. Chiar si nivelul furculisionist ajuta in prima instanta.
Revenind la experienta rusa, ei doar de cativa ani au inceput sa isi schimbe imaginea, sa comunice global, sa se modernizeze si sa isi adapteze limbajul la cel occidental. Sunt fascinati de noile media si acorda web designului toata energia si atentia lor.
Asa ca piata este in continua crestere, vor tot ce e mai bun si cheama din afara angajati care sa inspire, sa educe, sa aduca cu ei un bagaj diferit de imagini, experiente si abordari.
Lansarea KIA Cee'd in Rusia
Aduc expati care sa performeze imediat pentru a putea echilibra distanta, in timp, in care publicitatea lor a fost una traditionala si strict legata de controlul politic.
Au nevoie de notorietate, au nevoie sa se alinieze cu nivelul international, sa produca premii si sa construiasca o imagine de succes.
Toate acestea se traduc pentru tine prin foarte mult efort. Investitie de timp, de energie, de idei, de creativitate. Desigur, diferenta in termeni de recompense nu se poate compara cu nivelul de acasa. In afara, oriunde vei merge, munca este rasplatita, mai ales munca intelectuala si in special cea care tine de zona creativa.
Migratia creativilor romani
Aici vorbim despre ce motiveaza un creativ de la noi sa plece. Depinde foarte mult de scopurile, dorintele sau nevoile acestuia. Noi avem prostul obicei sa visam, sa idealizam foarte mult si sa credem in povesti.
Indiferent de cat de naivi suntem, de cele mai multe ori, plecarile ne sunt determinate de diferentele financiare, care, in multe cazuri depinzand si de tara aleasa, sunt substantiale. Mai ales ca, la noi, in aceasta privinta, piata e din ce in ce mai saraca, mai zgarcita, cu mai multe probleme.
Apoi e nevoia de a descoperi ceva nou, diferit de ritmul si particularitatile de acasa. Mai e nevoia de afirmare, care aici e conditionata de factori care nu se lasa mereu cuceriti de experienta sau calitate, de cat esti de creativ sau de cat esti de dedicat.
Mai pleaca sa invete, sa antreneze aptitudini noi, care acasa nu s-au dezvoltat sau nu au inca puterea de a forma generatii proaspete de profesionisti. Asa mi s-a intamplat mie cand am vrut sa migrez in zona designului interactiv si a trebuit sa plec in Suedia pentru a invata cateva din secretele acestei meserii.
Sunt, din fericire, si agentii care inoata impotriva curentului si supravietuiesc eroic conditiilor economice aspre, cuiburi creative care stralucesc prin eficienta si carora nu le este teama sa experimenteze, care investesc in angajati si ii privesc ca pe niste parteneri, care isi educa clientii in spiritul unui adveriting profesionist.
Asa cum stiu si colegi destui care nu sunt genul care sa se imbete prea tare cu lumina reflectoarelor, sau cu aerul rarefiat al agentiilor sofisticate, dar care sunt esentiali ca un neurocortex in corpul omenesc, in orice colt al publicitatii ar sta ascunsi.
Ei inca rezista intr-un sistem care imi pare din ce in ce mai neadaptat. Inca au curajul si energia sa nasca idei extraordinare care iau premii, fac branduri sa straluceasca prin inteligenta discursului cu consumatorii lor, fac lucrurile sa functioneze pana si in cea mai intunecoasa hruba a publicitatii Romanesti.
Sunt, inca. Dar spatiul e mic, universul nostru e ciclic si, dupa ce ai trecut prin cateva astfel de intervale si le-ai epuizat, incepi sa iti doresti o alt fel de gura de aer. Incepi sa visezi ca schimbi ceva la nivel de destin personal. Incepi sa iti imaginezi cum ar fi daca.
Suedia: Nordiska Interaktionsbyran
Dupa Rusia, a urmat imediat Suedia. Un experiment pe care desi l-am digerat greu, nu il voi regreta niciodata.
Am invatat primii si cei mai importanti pasi dintr-o meserie colaterala publicitatii, designul interactiv, o meserie care va avea un viitor foarte frumos daca vom evolua pana la nivelul in care tehnologia, functionalitatea, simplitatea si esteticul vor face corp comun.
O tara minunata cum rar iti poti imagina ca exista. Dar rece. La suflet si mai ales la vreme. Mi-am facut prieteni intre cei mai primitori suedezi, m-am bucurat de prieteniile pe care le gasisem inca din Rusia si a caror pre-existenta m-au motivat sa fac acest pas si am luat totul asa cum era, desi nu a fost asa cum visasem.
Am gresit, am platit pentru greseli, am facut alegeri bune si m-am bucurat de ele, am invatat despre Suedia tot ce nu stiam, direct pe pielea mea. Si a fost extraordinar.
Inapoi acasa
Dupa Suedia m-am intors acasa cu o noua si foarte valoroasa lectie invatata. Sperand ca ma voi integra in zona fraged explorata, am inceput sa aplic pentru joburi care implicau designul intrectiv si web designul.
Doar ca, asa cum spuneam mai devreme, din motive de economie, piata locala iti cere lucruri care au foarte putin de-a face cu specificul tau.
Nu te mai poti limita doar la a fi creativ la nivel de layout si concept, cunoscator doar al unor detalii tehnice esentiale, in anumite zone trebuie sa fii si programator si implementator, sa acoperi profiluri tehnice, ingineresti. Motiv pentru care planurile mele in aceasta directie raman doar la nivel de proiect in asteptare, aplicarea lor depinzand de cei care imi vor acorda prima sansa.
Designul industrial
In paralel, am inceput sa imi construiesc un portofoliu cu proiecte de design industrial. M-au sedus obiectele, inventarea si reinventarea functionalitatii lor, a formelor, a contextului in care raspund unei anumite nevoi. Probabil de aici si motivul pentru care m-am simtit atat de bine ca BTL-ist. Si pentru care fiecare POSM dezvoltat a fost ca o bucata de ciocolata data unui copil pofticios.
Incerc sa inventez obiecte functionale care sa decoreze universul cotidian al unui birou, camera de lucru sau camin. Sau sa usureze si sa faca mai interesanta sau placuta o activitate.
Acum doar ca hobby si doar in stadiul de schita, probabil candva cand voi avea puterea finaciara, vor prinde viata intr-un atelier si vor ajunge sa se bucure de titulatura mult visata de prototip. Sau halucinantul termen de produs de serie.
Din dosarul cu obiecte decorative
In prezent: Consultant Art Director pentru KTI Bulgaria
Pana atunci, imi fac meseria si ma bucur sa observ cum tot volumul de informatie acumulat mi-a oferit sansa intrarii in zona independenta.
Am probat tot ce am invatat, lucrand direct pentru client alaturi de care am dezvoltat materiale de comunicare pentru cam toate mediile in care un brand poate vorbi. Campanii 360, construite de la nivel de idee si pana la cel mai fin retus vizual. Sau doar ajustari ale unei imagini prea monotone pentru o piata foarte colorata, vie si activa.
Pentru mine a fost o experienta incredibila si, desi credeam ca nu voi reusi sa o duc la capat, am trait-o pas cu pas. Un client de tip FMCG, ale carui produse trebuie sa fie permanent active in piata cu promotii, cu campanii de lansare, repozitionare sau rebranding, updatate la trendurile Europei de Vest, unde isi comunica produsele, sau o regenerare a imaginii locale unde intentioneaza sa ajunga din urma si sa depaseasca concurenta.
Acesta a fost proiectul meu de suflet, puiul pe care l-am crescut cu drag si pe care l-am invatat sa vorbeasca si sa se descurce singur.
Bolile industriei publicitare
De la o vreme, se pare ca realitatea sacrificiilor devine regula, atat pentru tineri, cat si pentru cei maturi. In majoritatea agentiilor, aproape nimeni nu se mai gandeste la echilibrul angajatilor, altfel decat poate la nivel declarativ. Si nu doar la noi apare si se dezvolta aceasta moda.
Ma uitam cu tristete aici si ma intrebam cati dintre colegii mei au o viata fericita, sanatoasa, implinita, au reusit sa construiasca o familie, sa se bucure de copii daca asta si-au dorit, cati dintre ei reusesc sa se odihneasca, sa citeasca, sa iasa la un concert, spectacol sau macar sa investeasca timp in cultura lor vizuala, ingredientul secret al creativitatii.
Sau cati dintre noi toti mai avem siguranta si increderea in ziua de maine? Desigur, pe langa multi cei cu astfel de dileme banale, sunt la fel de multi cei care au pozitia si contactele necesare eludarii unor astfel de trairi.
Sunt multe motive pentru care bolile industriei se rasfrang si lovesc cu forta in angajatii ei. Dar asta e o alta poveste pe care sper ca generatia mea, ajunsa deja in pozitii in care poate lua decizii, va avea curajul, energia si stiinta sa o schimbe in bine, daca nu pentru noi, macar pentru cei care vor veni dupa noi.
Nu totul se traduce in profit. Dragi angajatori. Doar stim atat de bine ca ce sadim aceea vom culege. Si sunt sanse ca dupa 10, 12, 14 ani de efort, epuizare si stres, multi dintre cei care in sfarsit au o experienta si o baza solida, care pot forma oameni la randul lor sau au stiinta sa salveze conturi, clienti, branduri...sa plece pentru ca nu mai au energie, pentru ca si-au pierdut sanatatea sau nu au mai reusit sa inteleaga nimic din viata lor.
Si, nu, banii nu sunt atat de multi cat sa merite un astfel de sacrificiu. De fapt, nimic nu merita un astfel de sacrificiu.
Te pregatesti de o noua plecare?
Nu stiu ce voi face maine. Pentru un creativ matur si femeie, optiunile sunt nelimitate. Sau, din contra, nu sunt.
Momentan imi caut locul acasa, la fiecare revenire in tara am facut-o, desi pana acum bantuie in industrie o tacere cu care nu sunt obisnuita si pe care nu am rabdarea sau intelepciunea sa o descifrez.
Azi ma bucur de un pic de odihna calatorind printre ai nostri sau aiurea, descoperind cat de frumoase sunt locurile in care m-am nascut. In caz ca voi pleca iarasi, sa duc cu mine peste mari si tari energia, frumusetea si emotia noastra uimitoare. In caz ca voi ramane, sa am resurse din ce imi hrani mintea si sufletul.
Ciclul povestii
Ajunsa in acest punct, ma uit in urma si imi zic ca viata mea sigur a fost o poveste. Nu mereu cu Feti Frumosi sau Zane bune, desi au fost destui si din acestia, dar mereu cu aventuri incredibile.
Frumoase sau nu, usoare sau nu, ele m-au facut sa privesc drumul pe care am mers, cu ochii mari si cu sufletul la gura, un capitol care m-a inspirat sa pornesc in batalii insangerate alaturi de cavaleri cazuti glorios pe taramuri cu pasiune ravasite de idei. Iar acesta nu este sfarsitul.
