[Pacatele publicitatii] Adrian Preda: Sunt de acord cu Jim Jefferies care zicea ca Biblia ar trebui sa aiba o singura pagina pe care sa scrie: "Try not to be a cunt"

Inainte de toate, pentru context, o mostra de Jim Jefferies (comediant australian) aveti aici.

Intrebat fiind despre cele 7 pacate capitale raportate la advertising, Adrian Preda (Director de Creatie si Friend of Tranca la Friends\TBWA) s-a scarpinat un pic in cap; nu e un om religios de felul lui. Ferice de noi ca s-a pus apoi pe scris.

In primul rand, Predu nu contesta valoarea religiei in dezvoltarea spiritualitatii omenirii. Acest lucru fiind spus, el trece la un set de precizari asupra ansamblului capitalist in care ne regasim cu totii  si fara de care, nu-i asa, publicitatea nu ar exista. 

De pilda, sa ne imaginam urmatoarea scena paradoxala: frazele "Publicitatea e facuta doar ca sa aduca profit corporatiilor si astea calca pe cadavre pentru bani. De asta oamenii cumpara lucruri de care n-au nevoie, iar consumerismul va distruge pamantul", tastate de un tanar/o tanara oarecare pe un smartphone si eliberate pe cheiul Facebook-ului.

Pentru point-uri vizavi de fiecare pacat dintre cele sapte capitale, trebuie s-o luati de-acum spre sud:

Trebuie sa recunosc ca m-am scarpinat in cap, nedumerit, cand am primit tema interviului. Mai ales ca nu sunt un om religios, iar in ultima perioada biserica face tot ce poate sa-si dea la gioale singura. Vezi doar cazul foarte proaspat al grafitti-ului cu Sfantul Gheorghe. Sau, mult mai grav, Westboro Baptist Church in State, cu protestele lor absolut deplasate si dezgustatoare.

Sunt de acord cu Jim Jefferies care zicea ca Biblia ar trebui sa aiba o singura pagina pe care sa scrie: "Try not to be a cunt".

Acum: nu neg absolut deloc rolul religiei in spiritualitatea omenirii. Religia ramane cel mai puternic agregator al societatii umane si, in doze moderate, este benefica. Respect oamenii care cred si care folosesc religia pentru a face bine.

Si da, cred ca marile religii sunt motivul pentru care acum avem o societate moderna si nu suntem inca in pesteri, macelarindu-ne cu sulite de piatra.

Bun, acum ca mi-am luat astea de pe suflet, sa purcedem. #duamneajuta

Publicitatea: este morala sau nu?

E o mantra destul de simpla a adversarilor publicitatii: publicitatea este facuta sa aduca companiilor profit, corporatiile calca pe cadavre pentru bani, oamenii sunt facuti sa cumpere lucruri de care nu au nevoie, consumerismul distruge pamantul.

Am uitat ceva? Ah, da, suntem otraviti de mancare si vaccinuri.

Deci publicitatea este rea, imorala si parte a acestui consumerism care distruge esenta romanilor.

Culmea, prostiile astea le aud (cosmetizate, fireste) de la oameni tineri, care beau bere cu aroma de visine si posteaza de pe smartphone-urile lor pe Facebook, de pe 3G-uri cu viteza uluitoare. Si atunci mi-as dori sa-i invit in masina timpului (pe care o am in sufragerie) sa setez "1980" pe butonul de ani si sa apas pe butonul de "SEND". In vremea aia unde nu exista publicitate si mancarea era eco. Cand era.

Publicitatea este morala sau nu exact in aceeasi masura in care banii sunt morali sau nu. Daca esti un om bun, banii iti permit sa faci lucruri bune. Daca esti Darth Vader, banii iti vor permite sa construiesti Steaua Mortii si sa arunci in aer planete.

Publicitatea este cea care creste consumul anual de pasta de dinti din Romania (care acum cativa ani era de 50 de grame pe cap de locuitor PE AN). Cea care face sa nu ne mai spalam pe cap cu otet si sa nu plecam pe jos la munca pentru ca nu a pornit masina din cauza platinelor. Publicitatea e cea care face sa vedem ultimul film cu supereroi in 3D IMAX.

I rest my case!

Cele sapte pacate capitale ale publicitatii

"Greseala de a fi incalcat interdictia divina de a nu gusta din pomul cunoasterii binelui si a raului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai si pierderea starii paradiziace."

Prima chestie la care m-am gandit cand am aflat povestea pacatului originar a fost ca, in locul Domnului, as fi protejat mai bine locul. Niste sarma ghimpata, de exemplu, e de aproape de netrecut cand esti in pielea goala. Plus ca, fiind atoatestiutor, l-as fi exilat pe sarpele ala nasol inainte sa apuce sa vorbeasca cu Eva.  

Da, stiu, este o metafora.

Si pacat capital = pacat considerat de biserica fundamental si din care ar izvori toate celelalte pacate.

Le stiu pe toate pe de rost din extraordinarul Se7en al lui David Fincher, unul dintre filmele mele favorite. Iar Kevin Spacey ca John Doe este ucigator (pun intended).

Gluttony, Greed, Sloth, Envy, Wrath, Pride, Lust. In relatie cu publicitatea, unele se potrivesc mai mult, altele mai putin. Sa le luam pe rand:

1. Lacomie

Este vina publicitatii ca ti-ai luat, inainte de criza, un televizor cat peretele doar cu buletinul? Sau ultimul model de 4x4? Publicitatea iti prezinta avantajele unui produs si creeaza o poveste, mai mult sau mai putin reusita, in jurul ei. Decizia de cumparare este in totalitate a consumatorului.

Normal ca toti clientii vor sa aiba profituri mai mari. Dar asta este esenta piatei libere si a capitalismului. Singurul caz in care acest lucru este de condamnat (si se si intampla) sunt cazurile de cartel si control artificial al preturilor. 

2. Minciuna

Acum, ca sa fim mai catolici decat Papa (din nou, pun intended) "Greed" inseamna avaritie, iubire de arginti. Dar sa ramanem la minciuna.

Cele mai mari minciuni pe care le-am vazut in viata mea sunt cele din "zona gri" a publicitatii. Este plin net-ul de suplimente alimentare minune, pietre care vindeca sau augmentari masculine wink wink. Sunt niste minciuni sfruntate si ar trebui interzise.

Din pacate este o zona nereglementata, un fel de Vest Salbatic al comunicarii.

In zona "serioasa" a publicitatii, toate claim-urile sunt de obicei verificate prin teste clare. Nu cred ca un client mare de... iaurt, sa zicem, isi permite sa minta in legatura cu efectul benefic al acestuia asupra organismului. Ah, ca femeile ar trai bine mersi si fara el, asta e partea a doua. Dar intotdeauna exista teste facute de laboratoare independente, care sprijina orice informatie de acest gen.  

Culmea, cel mai bun mijloc de reglementare este competitia din categorie. Daca un brand lanseaza o afirmatie neverificata sau mincinoasa despre un produs, primul care stie si reactioneaza este principalul competitor. Si PAC la RAC! (Romanian Advertising Council).

Iar metaforele publicitare nu sunt minciuni. Nimeni nu crede ca, daca inspiri din cearceafuri proaspat spalate, te teleportezi intr-un camp de flori. Cunosc o singura substanta care face asta si este ilegala.

3. Lene

Aici nu prea am multe de comentat. Este o diferenta mare intre lene si lipsa de curaj.

Daca publicitatea arata "lenesa" este din cauza ca a uitat sa mai emotioneze oamenii si se limiteaza in a-i informa. Mai exista si exceptii fericite, dar majoritatea trateaza publicul ca pe drone ce trebuie sa retina informatii.

Nu degeaba exista butada: "Daca cineva ti-ar vorbi in viata reala ca in reclame, l-ai pocni in nas."  

4. Invidie

Cred ca, din punct de vedere al creatiei publicitare, invidia este buna. Daca cineva face o campanie excelenta si asta te face sa-l invidiezi, data viitoare vei incerca sa faci mai bine decat el.

Ar fi bine sa fie o industrie cu ego mai mare, pentru ca asta ar duce la cresterea calitatii. Cumva asta se leaga si cu punctul 3.

5. Furie

Singura categorie unde furia este portretizata in publicitatea romaneasca este in campaniile sociale. Atat! Dincolo de asta, nimic, totul este utopic.

Familiile standard, cu doi copii (baiat si fata) stau dragastos la masa. Mama zambeste intelegator, in timp ce sotul intra cu noroi pe ghete pe covorul alb. Fetele tinere danseaza pentru ca le-a venit ciclul acea perioada delicata.

Toata lumea e atat de fericita si zambitoare, incat uneori mi-ar placea sa o vad pe mama aia urland: "Descalta-te idiotule, unde intri asa, ca-n grajd la ma-ta?".

Un pic de furie eliberata nu strica, altfel o iei razna. 

6. Mandrie

Acum cativa ani, o biserica din Ghencea, de langa mine, a zis probabil: "Sapte pacate? Pfff, hai sa facem o lista largita!" Si au scris nu mai mult, nu mai putin decat 193 de pacate. Nu voi intra in detalii, puteti sa google-iti "193 de pacate", se viralizase in perioada aia.

La numarul 75 scrie "M-am mandrit, m-am falit, m-am trufit etc". Ok, am inteles. "M-am mandrit cu copiii mei." Wut? Normal ca ma mandresc cu copiii mei. Ce-i in neregula cu asta?

La fel ca si la invidie, cred ca pentru un creativ publicitar mandria e buna. Un succes il face sa insiste in a face campanii bune. Un premiu la un festival ii motiveaza si energizeaza oamenii.

Si normal ca sunt mandru ca oamenii citesc acest interviu.

7. Desfranare

Mda, sex sells. Poate ca da, poate ca nu. Problema este ca majoritatea sunt oribile. Atat de proaste, incat ti se strange stomacul.

Probabil ca singura reclama buna ce foloseste sexul este excelenta Kreskova. Nu, nu prostia aia cu Mugur Mihaescu, ci asta:

Deci da, se pot face si lucruri misto cu sex, atata timp cat ai insight si executie buna. Nu glume de copii de clasa a doua, care tocmai au invatat ca nu i-a adus barza.

Bun, asta a fost calatoria mea prin lumea minunata a pacatelor capitale. Mi-e frica ca voi arde in iad? Mmm... nu. Pentru ca mereu incerc sa nu fiu "a cunt".

Si daca incerci sa-ti traiesti fiecare zi cat mai bine, cred ca n-ai nevoie de cladiri gigantice, unde canta niste barbosi. #duamneajuta