Scurta paralela cu filmul American Beauty inainte sa-i dam cuvantul lui Sebastian Sandu (Owner, Studio 126).
Si acolo, si aici aveam de-a face cu un personaj captiv in imprejurarile sale. Si acolo, si aici, el se complace in situatie, trece o perioada lunguta de timp, apoi se razvrateste si iese din bula care-l tinea pe loc. Din fericire pentru toata lumea, filmul n-a fost stricat cu un "happy end". Si, tot din fericire, realitatea in care traieste acum Sebastian e departe de-a fi seaca.
A plecat din advertising-ul romanesc dupa 12 ani, din pozitia de Group Creative Director la fostul Grey-G2. S-a stabilit in America unde a pus punct si de la capat, trecand pe pictura & design. Acum are propria galerie, pe care a contopit-o cu studioul de lucru, introducand vizitatorul in intreg procesul creator.
Atat am avut de zis, mai jos v-a scris Sebastian.
Am fost copilul ala care, atunci cand parintii i-au pus in fata cateva obiecte dintre care sa aleaga, pentru ca nu se afla printre ele, am strigat suparat: unde e creionul? Ha ha!
Lasand gluma la o parte, m-am apucat de desenat pe la 3 ani, iar maica-mea are si acum primul meu desen inteligibil, nu stie cam pe la ce varsta, dar evident ca era cu capre negre sarind peste munti!!! Oare ce-o fi fost in capul meu? Dar ai mei au realizat ca parca e ceva acolo.
La putin timp au decis sa ma mute de la o scoala generala, la una cu profil artistic, pentru copii talentati, si aici incepe educatia mea in domeniul artistic, vizual daca vrei. Pana la absolvirea facultatii nu a fost decat un lung sir de aventuri si acumulari prin toate domeniile ce tin de "visual comunication".
La UNARTE nu am studiat doar industrial design, ci am trecut prin toate ramurile designului, putin cate putin, pentru ca la vremea aceea se putea face asta.
Daca e sa ma uit inapoi, desenul ala cu capre negre cred ca spune multe despre spiritul meu liber, pentru ca niciodata nu m-am multumit cu locul in care am stagnat la un moment dat si am cautat mereu ocazii sa evadez, sa scap de sentimentul de multumire de sine.
Pilot Wings
Sconce / Lamp
Inainte de facultate, dupa ce am trecut prin pictura, sculptura, grafica, design, mi-am dat eu seama ca in Romania nu prea ai sanse sa supravietuiesti ca artist plastic si, asteptand putin mai mult decat "arta de dragul artei" de la mine, mi-am indreptat atentia catre design.
Normal ca, descoperind computerul si tot ce se poate face cu el, mi-am pierdut abilitatea de a picta sau desena. Iar pentru ca scena designului romanesc era destul de greu de umplut la sfarsitul facultatii, m-am reprofilat pe grafic design si advertising.
Iar asta este singurul loc unde am petrecut foarte mult timp (12 ani)! Nu pentru ca eram multumit cu mine si cu ce faceam, ci pentru ca ritmul si stilul de lucru in advertising este atat de alert, incat nu mai realizezi nimic din ce se intampla cu tine, si te cam lasi purtat de val.
Ca adolescent, esti fascinat cand vezi ca faci mai multi bani decat taica-tu medic, ca esti independent din toate punctele de vedere, pentru ca, nu-i asa, income-ul te sustine! Mai tarziu esti excitat de felul in care poti escalada intr-o cariera de genul asta. Unii proportional cu talentul, si foarte multi schimband simplu agentia.
Am intervievat multi oameni care schimbau 4-5 locuri de munca pe an. Dar cand esti om serios, petreci cam 8, 10, 12 ore pe zi intr-un birou, 5-6-7 zile din saptamana, iar cand ai si tu un weekend liber, esti atat de obosit incat preferi sa dormi. Nu vreau sa intru in detalii sau situatii particulare.
Clock / Lava Table
Proiecte la Grey, G2? Aproape toate, pentru ca am inceput ca junior art director si ne-am despartit ca Group Creative Director. Am trecut prin multe perioade diferite, in care agentiile isi schimbau ideologia dupa cum batea vantul economiei prin tari, si este normal sa fie asa!
Ca multi altii in advertising, am pornit de la "sa avem cat mai multi clienti", trecut prin "clientul iti plateste salariul, faci cum zice el", apoi prin "ne trebuie premii de creatie, ca asa cere regiunea", dupa care a urmat "trebuie sa vindem, ca avem nevoie de premii de eficienta" si am parasit domeniul cand "clientul nu este multumit cu nimic" :)
Nu ma pot exprima asupra advertising-ului din Romania in ultimii ani pentru ca nu am fost prezent, dar comparativ cu ce vedeam eu acolo, si lasand la o parte advertising-ul de festival care este cam la acelasi nivel, aici in State se mai face si bold advertising, frate!
Astia se "lovesc" direct intr-un mod barbar in postura de competitori de piata, iar lucrul asta se intampla si la nivel premium!
Pe de alta parte, anumite branduri nu se feresc sa puna pe packaging-ul lor referire la competitorul direct, folosindu-se de acesta in comparatie negativa, sau de multe ori chiar ca echivalent. Iar formula asta functioneaza de minune pentru consumatorul la raft.
Nu am vazut pana acum in Romania un brand care sa faca asta. Mie mi s-a spus: "nu putem folosi culoarea asta in comunicare, pentru ca este culoarea competitiei!" Ha ha ha, in gandul meu...
Cu vreo 3 ani inainte sa plec, nu ma mai "satisfaceau" stilul de lucru, oamenii, clientii si in aceeasi masura ceea ce faceam. Un prieten din adolescenta, stabilit in State, ma tot batea la cap sa ma gandesc cam cum ar fi sa plec din tara.
I-am zis: "ba ma lasi, tu ai primit green card pe tava, ti-a fost usor! Ai castigat, ai plecat, ai aplicat pe ici pe colo, te-ai angajat si gata. Eu cum fac?"
Si, pentru ca imi place sa calatoresc, am vazut cam cum arata tarile dezvoltate ale Europei, dar pe niciuna nu mi s-a pus pata atat de tare incat sa-mi doresc sa ma mut acolo. In State nici nu ma gandeam sa ajung prea repede.
Dar, la un moment dat, prietenul asta mi-a sugerat o specializare pe interior design si am zis sa incerc. Aplicat, acceptat, aplicat viza, primit viza, plecat in State la studii. Aici: alta planeta!!! Am spus asta de multe ori!
Earth Soul
Afterglow / Spring
Primul meu contact cu US a fost covarsitor, cu caracter decisiv in ceea ce priveste locul unde imi doresc sa traiesc momentan, iar asta se datoreaza in primul rand oamenilor si mai apoi felului in care se intampla lucrurile aici. Totul este rescris altfel decat in orice tara din Europa!
Ce ma atrage si mai mult este ca lucrurile se rescriu cu o viteza ametitoare! Oamenii sunt extraordinari de placuti si toata lumea zambeste, frate... iar pentru mine asta inseamna mult dupa toata tristetea de acum cativa ani din Romania!
Ce mi se pare extraordinar este ca legile sunt respectate la sange, indiferent de notorietate, nivel social sau statut politic. Nimeni nu se joaca cu legea sau cu politia.
Le doresc tuturor sa ajunga pe aici, sa-si formeze singuri o parere, pentru ca majoritatea lucrurilor care se discuta in Europa despe America sunt bullshit... generat din diverse motive.
Pe de alta parte, mi-am dat singur seama ca doar a avea multi bani - ceea ce imi oferea jobul la G2 - nu inseamna neaparat ca esti multumit de tine si de felul in care iti traiesti viata zi de zi.
Punand toate aceste detalii cap la cap, am hotarat ca merita sa risc, ca trebuie sa schimb ceva, acum, pana nu va fi prea tarziu! Si m-am mutat in State.
Ideea "Studio126" a venit ca raspuns la intrebarea "Ce voi face aici?". Timp de un an si ceva am bagat lucrari de arta si design de obiect in timpul liber si joburi de design interior pentru a plati facturile. Am adunat artisti din zona, care vor sa expuna si sa vanda, si impreuna am deschis galeria.
Ideea studioului de lucru in galerie, mi-a venit amintindu-mi de prima mea vizita in Italia, mai exact la Bologna, unde am vazut cum owner-ul unui mic shop de pantofi de lux lucra manual in fata clientilor, intr-un loc bine stabilit pe layout-ul magazinului.
Am fost fascinat de idee, am discutat cu owner-ul respectiv vreo 4 ore despre ce impact are formula asta asupra business-ului lui. Si mi-am zis: da frate, asta e solutia!
Chiar daca nu gasesc in galerie o lucrare pe care sa o achizitioneze pe loc, clientii vad cum se lucreaza, iar pentru mine asta este momentul in care pot initia dialogul, relaxat, bazat pe ce tip de arta sau stil artistic prefera persoana respectiva.
Si aici se face diferentierea. Nu vreau sa fiu o "galerie" detinuta de oameni cu bani pasionati de arta, unde majoritatea clientilor intra si nu cumpara nimic pentru ca majoritatea nu stie ce vrea! Vreau sa ma adresez oamenilor care stiu ce-si doresc, iar daca nu gasesc acea lucrare momentan, le ofer disponibilitatea noastra de a o crea, pe baza ideilor exprimate de fiecare in parte.
Conceptul este asemanator cu formula din publicitate, doar ca aici nu avem modificari din partea clientului, iar brieful se rezuma doar la tehnica, stil artistic, cromatica si subiect acolo unde este cazul.
Nimic nu este garantat, dar sunt dispus sa imi asum un asemenea risc, pentru ca lucrarea respectiva detine valoarea artistului care o creeaza.
In paralel, inca imi caut stilul care sa ma reprezinte din punct de vedere pictural, este foarte complicat si cred trebuie sa treci prin toate stadiile posibile pentru a putea fi inovativ sau cel putin fresh ca pictor. Dar pe partea de design, sunt considerat de critici/consumatori ca mid-century modern designer.
Baxter / Succeed
June Afternoon
Ma inspira orice conjunctura sau subiect care imi trezeste un anumit interes, sentiment, amintire etc. Dar de cele mai multe ori, le concretizez doar pe cele care se potrivesc cu piata la care ma raportez.
Promovarea o fac intr-o oarecare masura conventional, prin presa scrisa, putin radio, postere, flyere, dar cel mai bine in domeniul asta lucreaza "word-of-mouth" si prezenta la show-uri, ca artist reprezentant al studioului. Oamenii pasionati de arta nu pun botu' la publicitatea de tip poluator.
BLK Table A
Grazing
Sa o iau de la capat nu a fost greu! A durat mult pana sa ma hotarasc, si recunosc, a fost foarte complicat sa-mi legalizez statutul in State. Dar aici primesc tot felul de oferte de joburi, fara sa-mi exprim eu dorinta.
Am ajutat o persoana cu dizabilitati sa se incalte, intr-un magazin de pantofi, iar owner-ul vazand lucrul asta, mi-a oferit pe loc job-ul respectiv. Ha ha! I-am multumit politicos!
Am avut pentru o perioada cativa clienti ca personal trainer intr-un gym si chiar mi-am luat o licenta pentru asta! Dar programul de lucru nu prea imi convenea si de ceva vreme am renuntat.
Am refuzat o propunere din partea Herman Miller (important producator de mobila) pentru ca trebuia sa pornesc oarecum de jos si cred ca dintotdeauna mi-a placut "sa sar" peste "munti" de genul asta :-) Am decis sa lucrez pentru mine!
Nu-mi pot permite sa spun ca am reusit, dar mi se pare destul de usor sa faci "lucruri" in America!
Planuri de viitor? Ma pregatesc pentru o licenta de curator in arta contemporana. Tare mult mi-ar placea sa colaborez/lucrez cu muzee de arta. Pe de alta parte ne gandim la o extensie a business-ului in Chicago. Ar fi frumos :)
