Nu e surprinzator ca eroul din copilarie al lui Magor Csibi (director, WWF-Romania) a fost Captain Planet. Apoi, cand a trebuit sa renunte la implinirea pacii mondiale prin intermediul soimilor patriei, s-a orientat catre cercetasi.
S-a ocupat o vreme cu viata serioasa de adult, in care, asa cum spune si titlul, l-au preocupat lucruri lumesti, cum ar fi cariera si statutul social. A pornit Think Outside The Box, unde este, si in present, ganditor, a obtinut un mandat in Parlamentul European si apoi s-a intors la "salvatul lumii".
Dar, de fapt, planeta nu trebuie salvata, rectifica Csibi. Spre deosebire de colegii din ONG-uri care anunta Apocalipsa, el crede intr-un scenariu optimist al viitorului. Iar acesta are nevoie de oameni obisnuiti
Cand iti dai seama ca vrei sa salvezi planeta
Cred ca orice copil viseaza sa salveze ceva. Lumea, planeta, natura, animalutele sau oamenii care sufera nedreptati. Asa cred ca e firea umana. Asa suntem codati, creati. Ca sa fim optimisti, sa iubim si sa ajutam.
De aici insa totul depinde de mediul in care crestem, de cultura si de educatie. Eu am fost norocos si am reusit sa ma pastrez un om naiv dupa o copilarie a carei supererou marcant a fost Captain Planet. Am avut si eu perioada serioasa a vietii, cand cariera, statutul social sau pozitia pe scara ierarhica erau in centrul atentiei mele, dar din fericire mi-am revenit si am reusit sa ma concentrez pe lucrurile cu adevarat importante.
Cred ca in acest moment am gasit un echilibru intre copilul care indrazneste sa viseze si chiar i se pare firesc acest lucru si adultul care vrea sa rationalizeze si sa rezolve tot. Nu sunt erou, nu vreau sa salvez planeta de unul singur, dar stiu ca ajutand cat mai multi oameni sa aiba acces la informatii, vorbind despre legatura intre viitorul omenirii si restul fiintelor de pe aceasta planeta si implementand proiecte model care sa arate ca se poate trai si altfel decat ne e facil si firesc in acest moment, putem schimba lumea in care traim.
Singurul lucru care ii leaga pe cei din ONG-uri, evident in cazul celor care fac asta din pasiune, este dorinta de a ajuta, de a face parte dintr-o comunitate si de a lucra impreuna pentru un scop care e cumva dincolo de propria persoana. Asta cred ca leaga oamenii de buna credinta peste tot, indiferent daca fac parte dintr-un ONG sau nu. Ca nu faptul de a lucra in sfera civila te face un om bun, ci dorinta sincera de a genera lucruri pozitive. Din fericire, astfel de oameni constituie majoritatea societatii in care traim, treaba noastra este doar sa unim punctele.
Prima cauza in care te-ai implicat
Cand eram mic cauzele erau foarte generale si rare. Cauza cea mare la care a trebuit sa particip a fost faurirea pacii mondiale si a Epocii de Aur din Romania, prin Soimii Patriei si Pionieri. Mi-a fost apoi mai greu sa inteleg de ce unii nu vor pace mondiala, prosperitate si liniste, vrand neaparat sa doboare socialismul si sa aduca democratie, insa m-am lasat convins cu promisiunea ca rafturile magazinelor vor fi pline cu dulciuri.
Din fericire democratia a adus si cercetasii in tara noastra, asa ca am ajuns in legatura cu mediul destul de timpuriu, invatand despre paduri, specii si despre om si vorbind de problemele generate de noi. Tot atunci tata si un unchi pescar mi-au explicat ca odata raurile erau curate, insa industria si oamenii le-au transformat usor-usor in niste depozite de deseuri si chimicale. De atunci nu inteleg de ce…
Cele mai mari probleme de mediu ale Romaniei
Cele mai mari problem ale mediului, din pacate, nu sunt ale mediului. Mai degraba e vorba de o problema care caracterizeaza aproape toate domeniile, si anume lipsa viziunii. Deseori proiectele de dezvoltare pe diverse domenii se bat cap in cap si in loc sa cautam solutii acceptate de toata lumea, factorii decizionali promoveaza propria pozitie ca fiind adevarul absolut.
Asa ajungem sa construim infrastructura si autostrazi, fara sa ne gandim la flora si fauna si sa ne trezim ca specii cu importanta deosebita, ca ursul sau rasul, nu au puncte de trecere, desi ar exista multe solutii alternative accesibile. Sau ca finantam dintr-un proiect european protectia unei specii, care in aceleasi timp este amenintat de o dezvoltare finantata tot din banii de la UE.
Lipsa de viziune ne duce si la situatia in care padurile naturale, incredibil de valoroase, sunt folosite ca resursa prima pentru o industrie care se gandeste doar la maximizarea profitului pe termen scurt si nu la comunitatile locale. Asta in loc sa fie folosite pentru industria locala care sa genereze continuitate, stabilitate, venituri si un trai decent pentru oameni. Asa ajungem ca exploatarile padurilor sa aduca mai putin de 5 euro pe medie pe hectar de padure, in bugetul de stat.
Tot lipsa de viziune genereaza aceleasi solutii de indiguire si barare a raurilor dupa fiecare inundatie, desi zeci de ani de experienta ne-au aratat ca aceste strategii nu functioneaza si ca e timpul sa consideram si alte optiuni, ca renaturarea luncilor.
Daca ar exista o consultare larga a tuturor factorilor decizionali si a celor interesati pe un plan integrat de dezvoltare, cred ca am putea genera planuri care sa sprijine si oamenii, si economia, si natura in acelasi timp. Insa atata vreme cat aceste planuri o sa fie paralele, noi o sa ne ocupam cu tratametul simptomelor si nu cu prevenirea problemelor.
In pestera orasului: fara carne, electricitate si apa calda
Am inceput acum 5 ani cu un experiment interesant, numit The Caveman Project in care am incercat sa arat cum e sa traiesti intr-un oras mare, avand un impact minim asupra mediului. Am renuntat la carne, la electricitate, la apa cada, produse din import, la avioane si masini si timp de trei luni am prezentat concluziile pe Think Outside the Box. Multe obiceiuri le-am pastrat de atunci, dar daca este cineva curios, poate sa citeasca tot experimentul pe totb.
Cum atragi atentia oamenilor asupra problemelor de mediu
Cred ca exemplul personal este foarte important, chiar daca este la o scara mai mica. Cu asta nu incerc sa zic ca as fi un exemplu in vreun fel, doar as zice ca daca vrem sa vedem schimbari in jurul nostru cea mai buna metoda e sa traim si sa promovam acele schimbari.
In rest, majoritatea schimbarilor relevante, mari, le generam prin campaniile de constientizare si mobilizare cu WWF si rezultatele de pana acum sunt incurajatoare. Cred ca din ce in ce mai multi oameni sunt preocupati de calitatea vietii, de viitor si de sustenabilitatea pe termen lung, ce nu poate sa fie asigurata fara natura.
Promovarea unui ONG. Metodele PETA si Greenpeace: "E nevoie cateodata sa fim socati"
Din fericire, din punct de vedere al comunicarii, impartasesc in totalitate viziunea organizatiei din care fac parte. Constientizam ca societatea noastra este mare si complexa si ca avem multe interese, nevoi si probleme, printre care una, extrem de importanta, credem noi, este si mediul. Generam dezbateri pe temele noastre de interes, participam la dezbaterile curente si incercam sa influentam legile si strategiile care ne guverneaza, insa intodeauna cu argument, intr-un mod constructiv si deschis. Evident ca sunt si cazuri cand suntem fermi si tragem linii, dar intodeauna suntem gata sa stam la masa si sa discutam.
Insa cred ca avem nevoie de celelalte tipuri de organizatii, mai activiste, mai transante, mai radicale. Argumentele nu sunt tot timpul ascultate, iar pana de curand era foarte greu sa pui un subiect pe agenda publica, fara sa creezi putina senzatie in media. E nevoie cateodata sa fim socati ca sa vedem ce se intampla in jurul nostru, e nevoie sa ne mobilizeze cineva, iar aceste organizatii deseori reusesc sa creeze dezbateri si actiuni de care are nevoie o societate sanatoasa.
Ce ne aduce viitorul insa va fi greu de preconizat. Media nu mai este singurul mijloc de a comunica cu oamenii si devine din ce in ce mai facil sa ai acces direct la oameni, iar asta cu siguranta va transforma si comunicarea organizatiilor. Provocarea va fi sa nu ne multumim sa ne definim pe noi si actiunile noastre doar pe baza parerii si sustinerii oamenilor care sunt alaturi de noi, ci sa continuam sa generam discutii in cadre mai largi ca sa identificam solutiile cele mai bune.
Stereotipiile din comunicarea ONG-urilor de mediu
Din fericire am inceput sa lucrez in WWF in momentul in care social media era deja o unealta de comunicare, asa ca nu pot sa zic ca a trebuit sa utilizez clisee, am fost provocati tot timpul sa venim cu idei si solutii noi. In plus am norocul sa am si o echipa inovatoare si ambitioasa, asa ca nu ne plictisim niciodata.
Factorul "dragalasenie". Cat de "egale" sunt animalele pentru ONG-uri
Nu stiu de alte ONG-uri, dar la noi avem alte categorii de clasificare, decat dragalasenia, cand ne gandim la animale. Pentru noi exista specii amenintate, specii deosebit de importante din punctul de vedere al conservarii si ecosistemelor si pe acestea ne concentram. Ca exemplu, as mentiona sturionul, care e una dintre cele mai importante specii pentru noi in Romania, desi putini oameni l-ar vota in topul celor mai dragalase animale.
Reclame pentru ONG-uri care ti-au placut
Am vazut multe reclame extrem de creative pentru ONG-uri. Stim bine ca multe agentii mari iau conturi de ONG-uri tocmai pentru ca poate sa fie mult mai liberi in creativitate decat in cazurile mult mai restrictive, tintite ale companiilor.
Cand vine vorba de comunicare, intodeauna am preferat o comunicare mai directa, mai onesta, fara articficii, dar totusi cu capacitatea de a motiva si mobiliza, asa ca apreciez foarte mult stilul de comunicare de la Charity Water. Ei au reusit sa schimbe comunicarea intre o organizatie si suporterii sai si sper ca acest stil direct, transparent si simplu va deveni din ce in ce mai frecvent.
Cel mai important lucru in comunicarea unui ONG
Onestitatea. Cateodata pare ca scopul e mai important decat mijloacele folosite, dar pe termen lung aste e de fiecare data un pariu pierdut. Presiunea din partea publicului e mare ca sa fim critici si necrutatori de fiecare data, insa aceasta atitudine nu aduce prea multe rezultate pe termen lung.
Conditiile pentru un scenariu de viitor optimist, in care sa fentam Apocalipsa
Masa critica. Sunt enorm de multi oameni care constientizeaza ca este imposibil sa sustinem stilul nostru de viata actual si felul nostru de a gandi despre societate, economie si viata. Odata ce ajungem ca aceasta gandire sa devina normala, acceptata si apare si un comportament pe masura, lumea se va schimba.
TOTB: cum se iese din cutie
As vrea sa pot sa ma laud cu astfel de reusite, insa cred ca maiestria cutiilor din jurul nostru este ca sunt invizibile pentru noi, iar cand iesim dintr-o cutie, tindem sa intram repede intr-o alta cutie, care la acel moment sa ni se para mai frumoasa. De exemplu, in momentul in care am iesit din cutia mancatorilor de carne, am intrat in cutia vegetarienilor. As putea scapa de cutii in momentul in care fiecare decizie de-a mea ar fi total imprevizibila si bazata pe nevoile mele in acel moment, dar sunt departe de acel moment.
TOTB-ul insa mi-a aratat ca lucrurile bune se fac cu oameni buni. Daca la inceput ne bazam pe parteneri puternici ca sa avem cititori si notorietate, iar acest lucru s-a dus odata cu partenerii initiali, jurnalistii buni, care au scris despre subiecte relevante articole interesante si au facut totul din pasiune au reusit sa creeze un brand, care e cunoscut azi pe piata media din Romania.
Dificultati in evolutia TOTB. Cele mai importante schimbari
Cand coordonam activ publicatia am fost destul de hands on, asa ca imi era teama ca odata ce nu ma voi mai implica zilnic in publicatie, o sa avem o scadere. Insa totul s-a intamplat exact invers si dupa o perioada initiala de scadere a urmat o crestere nemaivazuta si nesperata. Iar asta se datoreaza faptului ca autorii au avut libertate de a fi creativi si au dat tot ce e mai bun din ei.
Cea mai grea perioada a publicatiei este insa exact in acest moment, avand in vedere ca nu mai are partenerul traditional Tusnad si am ajuns la capatul resurselor. Speram totusi ca si din asta vom reusi sa scoatem ceva bun si sa ne reinventam ca o publicatie sustiunta de cititori si de calitate.
De ce este nevoie in media din Romania pentru un viitor mai bun al ei
Pentru ca, vrem nu vrem sa acceptam, media inca este un puternic formator de opinii, si in sensul bun, dar si in al rau al cuvantului. Ca sa avem o societate transparenta, avem nevoie de oameni care atunci cand ne informeaza nu au presiune asupra lor, evident in afara de constiinta lor. Media este considerata un business si intr-un fel este, insa parerea mea este ca nu trebuie sa uitam ca este si o utilitate publica, care trebuie sa fie centrala.
Se poate schimba lumea din Parlamentul European
Daca ma uit la Parlamentul European ca la un loc unde omul poate sa invete foarte multe lucruri despre domeniile lui de interes, unde poate sa participe la dezbateri reale, interesante, la un loc unde poate sa creasca uman si profesional, atunci pot sa spun ca a fost o experienta extrem de utila. Insa institutia nu trebuie idealizata. Se negocieaza lucruri la pachet si acolo, partidele si deputatii isi urmaresc interesele locale, nationale si la nivel European si desi dezbaterile sunt extrem de argumentate, relevanta deciziilor este mica in continuare.
Traim in continuare intr-o Europa a statelor si nu una unita, cu interese comune, iar ori de cate ori interesul statal, regional sau chiar local se contrazice cu interesul comunitar, votul e de partea statelor puternice. Pana cand UE va avea un parlament relativ slab si o Comisie puternica, independenta de votanti si dirijata de interesele celor puternici, va fi greu sa vorbim de schimbari reale. Un proiect real European trebuie sa aiba Europa in intregimea lui in prim plan si nu doar anumite parti ale continentului.
Daca as fi crezut ca schimbarea vine din PE, as fi acceptat al doilea mandat in parlament. Insa consider ca schimbarile reale intr-o societate functionala vin de jos, tocmai din acest motiv am considerat ca e mult mai relevant pentru mine ca sa raman in echipa WWF Romania, decat sa ma mut iarasi la Bruxelles. Nu institutiile, ci cetatenii au puterea de a schimba lumea si toate schimbarile relevante pornesc de la firul ierbii.
