"Umbre" e al patrulea serial produs de HBO Romania si un subiect inca fierbinte in social media. Poate nu chiar ca la primele episoade, cand aveam in News Feed relatari in timp real. Nici nu trebuia sa-l urmaresc cu ochii mei, il vedeam cu ochii mintii.
Intre timp, vulcanul Facebook-ist al opiniilor pro si contra, al laudelor si al criticilor, s-a mai linistit. Un semn ca, poate, spectatorii au ajuns la un acord tacit, de tipul "de aici inainte, baieti si fete, ne uitam cuminti si cu atentie"? Oricum ar fi, se anunta furtuni la orizont. Caci ne indreptam catre finalul seriei.
Igor Cobileanski este cel ales de producatorii HBO sa regizeze "Umbre". Cunoscut pentru scurtmetrajele sale virale ("Cand se stinge lumina", "Sasa, Grisa si Ion"), dar si pentru lungmetrajul "La limita de jos a cerului" (castigator al premiului Gopo pentru Cel mai bun film de debut in 2014), el a acceptat pentru scenariu si echipa dornica sa produca un serial romanesc fara personaje-caricaturi si fara kitsch-ul care vine de mana cu ele.
Din copilarie, Igor a fost foarte apropiat de cinematografie. A lucrat ca actor si a petrecut mult timp pe platourile de filmare. Apoi, venit in Bucuresti, la 18 ani a intrat la Facultatea de Regie Film si TV din cadrul Academiei de Teatru si Film (pe atunci). Ce-a urmat va spune el: am facut impreuna un timeline al experientei lui de pana acum.
Igor Cobileanski
Primul scurtmetraj: "Cand se stinge lumina"
Am terminat facultatea in 1995 si au urmat 10 ani de stagnare, ca sa zic asa, in care am lucrat in documentar, in televiziune, am facut foarte mult clip si publicitate. In toti acesti ani speram intr-un fel de CNC, intr-un "cineva" care sa vina si sa-ti dea bani, intr-un producator care sa te ia inbrate si sa-ti ofere absolut totul pentru a face film. Eram foarte naiv.
Primul pas catre a realiza "Cand se stinge lumina" se datoreaza lui Thomas Ciulei, cu care m-am intalnit la Chisinau si caruia i-am povestit scenariul. I-a placut, a aplicat cu el pe la CNC, insa n-a trecut. Apoi, a gasit niste bani de la Studioul Cinematografic al Armatei, atunci patronat de Lucian Pintilie. Asa a inceput totul.
Cum abordezi un scurtmetraj
Trebuie sa pornesti de la un scenariu bun. Iar daca e scris de tine, trebuie sa-l dai si celor din jur sa il studieze, sa il critice, ca sa te puna un pic pe gandit. Iti ofera un soi de incredere, chiar daca nu esti de acord cu ce ti se spune. Daca descoperi intr-o nota critica o noua perspectiva, e foarte bine. In schimb, daca esti criticat pe "nedrept", iti intareste cumva increderea in faptul ca ai dreptate.
Inspiratie
Ma alimentez din realitate, din tot ce se intampla in jurul meu. Daca o situatie imi provoaca hazul, rasul, zambetul, incerc sa o pun undeva, intr-un sertar. Daca vine timpul s-o scot si s-o pun pe hartie, in scenariu, ok. Daca nu, ramane acolo, la nivel de banc.
Primul lungmetraj: "La limita de jos a cerului"
Am primit de la Corneliu Porumboiu un scenariu foarte bun. Provocarea a fost cum sa-l facem sa nu "trimita" catre Porumboiu. Asta a fost una dintre intrebarile care ma macinau pana sa intram in filmare.
Dar cea mai mare provocare a fost insusi filmul, ca prim lungmetraj. Simteam ca am pretentii de autor in tot ce fac si ma intrebam daca sunt suficient de explicit.
A fost un proiect greu, in sensul in care pe mine ma reprezinta filmul asta. Cand ceva imi e foarte apropiat, mie cel putin imi e frica ca nu cumva sa fiu inteles gresit sau sa nu fiu inteles pana la capat. Dar asta nu se intampla in fiecare zi, erau anumite momente cand, pe baza unui feedback din partea colegilor, regandeam sau scoteam unele secvente dificil de inteles, de pilda.
La premiera
Totul a fost mult mai prozaic decat imi imaginasem. Inainte sa trec prin asta, ma gandeam ca e foarte misto sa ajungi la premiera ta, sa urci pe scena si sa prezinti filmul in fata publicului. Insa momentul de proiectie a fost obisnuit. Era putin emotionant, dar nu cum as fi crezut eu. Mai mult am avut de-a face cu griji administrative, diverse probleme cu sala care trebuiau rezolvate pana sa ajunga oamenii. Bineinteles, exista si o nota de satisfactie, in sensul in care s-a intamplat, de aici incolo nu se mai poate modifica nimic.
Industria de film din Romania
Orice am zice noi despre industrie, pana la urma, in Romania se face film. Calculandu-se succesele in raport cu insuccesele cinematografice, impresia mea e ca jumatate dintre filmele romanesti sunt bine vazute peste hotare. Asa ca lucrurile stau bine, chiar daca in interiorul bisericii probabil ca mai avem igrasie. Sa nu uitam ca acest val cinematografic nu are decat 10 ani, e foarte tanar.
Exista si multe lucruri care pot fi imbunatatite. Ma refer, de pilda, la sistemul de punctaje din cadrul CNC-ului sau la posibilitatea unor producatori independenti de a fi scutiti de niste impozite pentru faptul ca investesc in cinema.
Cum ai ajuns sa regizezi "Umbre"?
M-au contactat producatorii si am trecut printr-un soi de casting pentru regizori. Am citit un prim episod si mi-am dat cu parerea. Eu nici nu speram sa trec sau sa fiu ales, dar daca am fost, ma bucur.
Ce te-a determinat sa accepti proiectul?
In primul rand, o discutie cu Bogdan Mirica, care imi spunea ca isi doreste un serial mai deosebit, mai putin kitschy. Asta presupunea sa respect scenariul si sa incerc sa fiu in unison cu el. Si al doilea motiv a fost scenariul propriu-zis. Daca ar fi fost un scenariu prost, nu m-as fi apucat sau m-ar fi interesat numai in masura in care il puteam imbunatati. La fel, as fi fost mai rezervat daca as fi simtit din partea producatorilor sau a lui Bogdan o nota comerciala mai dura.
"Small Time Gangster"
In general, sunt un foarte prost spectator de seriale. Vorbind de "Small Time Gangster", am evitat dinadins sa-l vad. Nu voiam sa mi se amprenteze personajul de acolo si sa nu mai pot "iesi" din el. Tot ce am vazut au fost niste materiale de promovare a serialului. Acum as fi curios sa-l urmaresc, macar asa, cu jumatate de ochi.
Lucrul pe platourile de filmare
Serban facea pe toata lumea sa rada, pentru ca e un tip foarte diferit de personajul din serial. E foarte bonom, are un umor istet si e intotdeauna plin de chef si dragoste de a te face sa razi. Nu ii place deloc sa se bata; a avut nevoie de timp ca sa invete asta. Si, cum se termina dubla, el deja facea tot felul de scamatorii pe platou.
In rest, s-a lucrat foarte profi, nu s-au depasit niste ore de filmare, cum se intampla in mod obisnuit. Am lucrat pe toata perioada verii, 12 ore zilnic, cu cateva duminici libere.
Diferente cand filmezi pentru TV/ un lungmetraj
Diferenta o face doar efortul. 3 luni de filmare non-stop sunt destul de greu de sustinut. Am ajuns in ultimele zile de filmare foarte obositi, fizic si emotional. Sunt si filme la care se lucreaza jumatati de an sau ani intregi, dar problema sta in efortul pe care il depui zilnic.
Te-ai asteptat la succesul serialului?
Nu stiu exact cat de mare e succesul. Presupun ca place multora pentru ca, intr-un fel, isi regasesc in el cotidianul. Nu sunt foarte multe exagerari. Oameni precum Relu exista in realitate, probabil treci pe langa ei pe strada si nu-ti dai seama ca sunt interlopi, spre exemplu. Am incercat sa nu caricaturizam personajele si sa nu fim ostentativi cu spectatorul.
Citesti recenzii?
Daca imi trimite cineva vreuna, mai citesc; altfel, nu colectionez impresii. S-a mai nimerit sa vad comentarii pe Facebook, de exemplu. Iar la "Umbre" reactiile sunt deocamdata bune.
Am intalnit o singura reactie absolut negativa si distructiva. A taiat tot ce s-a facut, tot-tot. Am fost foarte curios sa vad cine e baiatul asta care scrie. Si, cautandu-l, am descoperit un blog de-al lui care avea 4 postari, toate despre serialele HBO Romania ("In Deriva" 1 si 2, "Ramai cu mine" si "Umbre"). Pe toate le desfiinta, unul cate unul. Si-atunci m-am gandit ca nu trebuie sa fie prea importanta critica, din perspectiva lui.
Ai mai face o productie pentru televiziune?
N-am de ce sa refuz o oferta buna. Deocamdata, nu am o casa de productie proprie si posibilitati financiare incat sa filmez ce vreau eu, deci trebuie sa mai filmez si ce vor altii, dar cu o conditie - sa iasa bine. Sa imi placa si mie, sa placa si spectatorilor, sa placa si producatorilor.
Publicitatea si cinematografia, doua lumi diferite
De cand am facut primul scurtmetraj, activitatea mea in publicitate si clip a scazut cu 95%. Publicitatea si cinematografia sunt doua lumi diferite; mi-am dat seama ca nu pot sa fiu si intr-o barca, si in alta.
Publicitatea imi fura tot timpul. Nu reuseam sa fac nimic pentru mine, tot timupl intervenea ceva important - un montaj, o locatie noua de vazut, o intalnire cu clientii. Ai spune ca un proiect de publicitate dureaza cateva saptamani, o nimica toata. Insa, pentru ca sunt mici, sunt multe. Iar acest gen de activitate continua te macina.
Ca si televiziunea, de altfel. Mi-am dat seama dupa 6 ani de munca in televiziune ca nu am ce arata si ca nu-mi pot aminti ceva care sa-mi fi placut. Ai spune ca e romantic sa muncesti la televiziune, cand de fapt e rutina. Mie nu mi-a placut, a trebuit sa ma retrag.
Apuci sa te uiti la reclame?
Da, ma uit. Publicitatea buna imi place. Nu vreau sa fac acum publicitate publicitatii, dar sunt o gramada de reclame bune. Mi se par chiar geniale unele reclame scandinave (Finlanda, Suedia). Si ceea ce fac creativii roman imi place foarte mult. Sunt multe spoturi de la noi care iti raman cumva in cap... "Da' ai pus si fainosag?" si tot asa. Cred ca in publicitate, in Romania, un creativ are multe lucruri de spus.
Urmatorul proiect
Va fi un lungmetraj, o comedie numita "Afacerea Est", care se va filma in vara asta.
