Doua mari intrebari au derutat Romania in tranzitie. "Cine l-a ucis pe JR?" si "Cine scrie Jurnalul lu' Tetelu?" Nici macar acum, cand l-a publicat pe Tetelu intr-o carte la Humanitas, Dragos Musat nu si-a adaugat numele pe coperta la autor. S-a abtinut sa dezvaluie paternitatea personajului chiar si in Vama Veche, cand, cu o astfel de informatie, cine stie ce nu s-ar fi intamplat cu femeile de pe plaja.
"A fost probabil una dintre cele mai bune decizii de marketing pe care le-am luat in cariera, de a nu-l face "public" pe Tetelu", spune Dragos Musat, care a scris zece ani gandurile acestui personaj.
Tetelu a devenit faimos. A aparut pe tricouri, glumele lui porcoase se regasesc in reclame si seriale TV, iar greselile lui gramaticale au inviorat conversatia obisnuita. De putin timp, are si o carte.
Autorul sau, un pic mai putin cunoscut, a terminat Dreptul, dar s-a angajat la "Academia Catavencu", la 19 ani. A trecut pe la "Maxim", a facut stiri de umor la Radio Guerrilla, a scris si regizat sketchurile la Happyfish.ro. In publicitate, a lucrat la Propaganda, iar in prezent este Head of Digital Content Development Publicis Romania.
Daca vi se pare ca il stiti de undeva, nu e o coincidenta. A jucat in "Serviciul Roman de Comedie" si "Spitalul de dementa", de la PRO TV. Si, alaturi de Shia LaBoeuf, in "The Necessary Death of Charlie Countryman" .
Dragos cu Shia
Dragos Musat spune pentru IQads cum a descins Tetelu in mintea sa si de ce ar trebui sa ajunga nu doar pe tricouri, ci si in manuale. Povesteste despre presa, perioada de antreprenoriat de la inceputurile internetului in Romania si despre "cea mai tare senzatie pe care o poti avea, daca nu faci sex in timp ce te arunci cu parasuta”.
Cum a aparut Tetelu
Prima data mi-a aparut in cap in 2003, dupa izbucnirea celui mai mare scandal de coruptie din vremea guvernarii lui Adrian Nastase: consilierul guvernamental Fanel Pavalache a fost prins cu o spaga de 4 milioane de dolari. Era cel mai mare peste prins vreodata la furat dupa Revolutie - in general, pe vremea aceea, numai plevusca "pica" in mana procurorilor. In dosarul lui Fanel Pavalache a aparut un asa-zis "jurnal" tinut de un misterios Tetelu.
Insemnarile cuprindeau urmatoarele mentiuni: "de transportat pustile la Nastase"; "de dus icrele la Cornu"; si altele de genul.
De aici s-a nascut ideea - aceea de a re-crea jurnalul acestui misterios Tetelu. Si de a-l pastra "misterios".
A fost probabil una dintre cele mai bune decizii de marketing pe care le-am luat in cariera, de a nu-l face "public" pe Tetelu.
Asta a intretinut misterul si legenda din jurul lui Tetelu - si i-a catapultat succesul, care a fost instantaneu si, apoi, de durata. Pentru ca toata lumea era curioasa sa stie cine este acest "Tetelu". Este el Fanel Pavalache? Micky Spaga? Adrian Nastase Insusi? Nimeni nu stie, nici azi, dupa 10 ani :)
Un mic amanunt, pe vremea respectiva, in epoca Adrian Nastase, jurnalul era si o mica forma de curaj si de disidenta la adresa guvernarii. Nu uitati, pe atunci se mai ridicau critici direct de pe strada, cu duba.
Coabitarea cu "agramatul obraznic si fara caracter"
Am coabitat greu, in sensul in care am facut eforturi, timp de zece ani, pentru a-l mentine pe Tetelu si jurnalul sau la maximum de potential si de calitate. Iar Tetelu chiar a "trait" si a "muncit" timp de zece ani neintrerupti, nu e o lozinca. Nici macar o singura saptamana nu a lipsit in acesti zece ani, ceea ce consider o performanta de seriozitate in tara asta. Practic, un personaj extrem de neserios, dar extrem de serios in acelasi timp, un fel de "lucrul bine facut" inaintea timpului acestui slogan.
Iarna, vara, munte, mare, vacanta, ne-vacanta, Tetelu si-a scris rubrica, constiincios. Vazand capitalul de simpatie din jurul acestui personaj literar - pentru ca el este de fapt un personaj literar, apartinand literaturii romane, ca Morometii ori Ion Aglanetasului - nu mi-am permis sa dezamagesc niciun fan. Chiar am luat extrem de serios treaba aceasta - simti o apasare din partea publicului si nu vrei sa dezamagesti. Cei care tin cel putin un blog ori o pagina de Facebook stiu acum ce inseamna asta, fara sa fi fost neaparat platiti sa faca meseria asta. E greu, e treaba serioasa… :)
Astfel ca, saptamana de saptamana, timp de zece ani, Tetelu a trait, a scris, a furat, a facut sex cu secretarele de la Guvern, s-a certat cu Dumnezeu, si-a construit biserici "pizdoase" la munte, a pus termopane la rai, "casa fie frumos".
Tetelu a fost nemuritor, chiar si pentru o zi
A inventat o groaza de glume si expresii care au intrat apoi in limbajul popular. Glumele cu greseli de vorbire, glumele cu "n" de "i", glumele porcoase salvate de umorul salbatic au devenit atat de populare incat le-am regasit in reclame, in emisiuni TV, in carti si filme. Eu stiu de unde au venit si pastrez discret, pentru mine, aceste lucruri.
Tetelu, agramatul acesta obraznic si fara caracter, a influentat suficienta lume incat sa lase urme in limbajul public.
Tetelu a setat si un standard. Acum e greu sa iti mai dai seama, dar imnul Romaniei manea, sfarsitul lumii pe caseta video ori trecutul care nu mai e ce-a fost - sint inspirate din anii de lectura ai "Jurnalului lui Tetelu". Nici nu iti mai dai seama ca ai citit asta undeva, apoi ai folosit-o, parandu-ti-se ca este a ta… ;)
A, si Tetelu a inventat cuvantul "plua", atat de folositor si atat de utilizat incat a devenit un brand in sine pe internet, atunci cand vrem sa penetram un context unde nu avem voie sa vorbim urat.
Ce a facut Tetelu din 2012
A scris o carte :). Nu a scris oficial, s-a concentrat pe publicarea "Jurnalului", la editura Humanitas. Era o obligatie fata de cititorii sai, care ani in sir se binedispuneau in ziua de miercuri, clar si iremediabil, cu lectura "Jurnalului lui Tetelu". A scris - pentru el - o serie de glume de acelasi calibru cu cele publicate. Posibil, intr-un anotimp frumos, vor iesi si ele la lumina, ca sa ne faca faca ziua si sa ne satisfaca orgoliul de intelecutali care nu se iau atat de in serios.
Chiar, ati vazut ca Tetelu, desi vorbeste permanent cu Dumnezeu, nu se ia deloc in serios? E o umbra de normalitate intr-o lume intelectuala ultra-suficienta si mediocra.
Tetelu ataca subiecte grele cum ar fi divinitatea, viata, moartea, publicitatea, fara a a avea aerul ca discuta "serios", tocmai pentru a evita modul imatur si chiar jenant in care se discuta la noi aceste lucruri.
Poate unii o sa-si aduca aminte apelul "Cetateni, incetati sa mai muriti!".
Ori marele slogan publicitar - o inventie de-a lui Tetelu in materia advertisingului modern - care a degenerat in cel mai nebunesc site uderground de la noi, miscarea Pulafashion: "Daca nu cumperi, te omoram!". "Pentru ca meriti sa nu iti omoram nevasta".
Ha! Tetelu intotdeauna s-a interesat de temele mari fara complexe, incercand insa sa evite modul mediocru in care se discuta la noi aceste teme.
Cateodata, Tetelu era atat de universal incat e pacat ca a scris in romana. Episodul cu omul care se duce sa cumpere Timp de la magazin a fost mai mult decat un articol de ziar, dar, poate, intr-o zi, tovarasii care fac manualele de literatura o sa il puna pe Tetelu acolo unde ii e locul, un pic deasupra lui Ion Aglanetasului. Dar vremea asta nu a sosit, inca. Dar clar lui Tetelu nu i-a fost teama sa discute subiecte tari.
Secretul lui Tetelu
Doua au fost motivele, cum am spus si mai sus: Tetelu nu s-a luat niciodata in serios si, doi, am ales aceasta strategie - practic, o decizie de marketing si mai putin una literara - pentru a-i starni cititorului interesul.
Decizia a fost castigatoare, Tetelu a devenit si a ramas celebru. Foarte putini oameni nu isi aduc aminte de Tetelu - mai de bine sau mai de rau, dar Tetelu este un brand foarte serios si cu un awareness exceptional.
Bun, rau, el exista. Si cum nu exista publicitate proasta, misterul din spatele lui Tetelu a vandut.
Si a vandut bine. A vandut mult. A vandut exclusiv - sint multi oameni care cumparau revista numai pentru "Jurnalul lui Tetelu". Este un adevar - si este talentul lui Tetelu, care a reusit sa nu dea chix si sa nu se strice, ca orice lucru romanesc.
Tetelu a fost tare, a fost serios, de la inceput si pana la sfarsit. Cand vreo entitate comerciala sau ne-comerciala va gasi interes in a-l resuscita pe Tetelu, o voi face cu cea mai mare placere.
Dar cine doreste un personaj puternic, hotarat, care vorbeste cu "plua" si cu Dumnezeu?! In general, acum este momentul lucrurilor cuminti, care nu deranjeaza.
Practic, editura Humanitas a avut acest curaj, de a publica in contra-curentului opera filosofica a celui mai impertinent personaj din literatura romana - si tin sa le multumesc. Adevarul e ca am ras impreuna cercetand manuscrisele inainte de publicare si chiar vreau sa ii multumesc public directoarei editurii Humanitas, doamna Lidia Bodea, si domnului redactor-sef Radu Garmacea, care au avut curajul sa arunce pe piata acest Jurnal infam si lipsit de orice sentimente umane.
Cat despre luat in serios, daca nu se ia Tetelu, cum sa ma iau eu?! :)
Publicarea lui Tetelu
Am dorit dintotdeauna sa fac asta. Acum s-a copt momentul si acum am simtit ca pot da maximum cititorilor. Eu sint genul de individ extrem de serios la acest capitol - si am simtit ca nu vreau sa dau un tun cu trei articole prapadite. Nu am vrut sa scriu cateva materiale, sa le adun si sa le public, ca sa storc niste bani de la cineva.
M-am simtit intodeauna foarte responsabil fata de publicul lui Tetelu. M-am simtit mereu onorat de simpatia si de atentia acestui public - si credeti-ma, erau ani in care unii agatau la mare spunand ca ei "sint Tetelu" - de aceea nu mi-am permis sa dau tunuri.
Da, erau vremuri cand puteai profita de o partida de sex gratis la Vama Veche daca spuneai ca esti Tetelu, ori in vreun amfiteatru de facultate - mi-au marturisit cei care au profitat de aceasta situatie. De aceea, am simtit greu aceasta apasare a publicului si probabil ca acum am considerat ca pot face ce trebuie, asa cum trebuie.
Cred ca, si in ziua de azi, DJ Gojira spune ca el e Tetelu…
Glumesc. Gojira este unul dintre cei mai seriosi fani Tetelu - si abia asteapta sa lansam tricourile cu rugaciunile lui Tetelu la Humanitas, ati prins ideea? ;)
Dragos Musat versus Tetelu
Nu stiu daca avem ceva in comun, cand scriam Tetelu am fost intodeauna in transa si nu stiu care era el si care eu.
Cand incheiam de scris rubrica Tetelu imi reveneam in simtiri si imi vedeam de treaba mea, nu am dat doi bani niciodata pe faptul ca eu scriam Tetelu si ca toata lumea intreba cine scrie rubrica asta.
Mi s-a parut intotdeauna jenant sa te dai mare cu ceea ce faci, pe vremea aceea si la varsta aceea mi se parea ca trebuie sa te dai mare cu ceea ce esti… Ha, acum mi se pare o prostie, dar asa a fost :)
Si nu, nu am spus la mare, la Vama Veche, niciodata, ca eu sint Tetelu! Daca isi aduce aminte cineva ca am spus eu vreodata ca sint Tetelu, sa vina si sa ma dea de gol.
Dovada? Si astazi, in agentii, mai afla cate cineva ca eu am scris Tetelu si spune "Vaai, nu pot sa cred, tu ai scris chestia aia?!". Oamenii sint atat de draguti si chestia asta ma emotioneaza tare de tot - dar nu o las sa se vada. Le multumesc insa in gand ca s-au bucurat de elucubratiile lui Tetelu - si ca nu am muncit degeaba, niste oameni inteligenti au ras timp de doua minute, timp de zece ani. Si asta este extrem de puternic si de adevarat.
Cine stie cat greu e sa construiesti un brand intelege cat de important este sa aduci un pic de bucurie sincera oamenilor/ consumatorilor/ clientilor. Si chiar e sincera bucuria asta a cititorilor lui Tetelu si ma inclin inca o data in fata lor.
Am incercat sa nu ii dezamagesc niciodata - si doar fostii mei colegi de ziar isi aduc aminte cat tambalau faceam ca sa pot scrie o singura foicica, saptamanal. Dar era numai "esenta", mama ei de meserie!
Tetelu de vanzare
Da, Tetelu chiar este un brand - si asa l-am construit! Tetelu este un brand care a si adus bani si faima celor care il editau. Tetelu a vandut tricouri inca de acum cativa ani buni, aducand bani si notorietate celor care le-au scos.
Ce-a fost a fost bine si le multumesc tuturor celor cu care am lucrat, au fost draguti sa ma accepte asa cum sint.
Ce va fi in viitor: da, vor fi tricouri cu Tetelu, tricouri oficiale cu rugaciunile lui, sacose, plase si orice alte nebunii editura Humanitas va dori sa mai lansam.
Ce as mai vrea in viitor: pai as vrea ca mediul intelectual sa recunoasca valoarea literara a "Jurnalului lui Tetelu", lupta sa cu marile subiecte, contemporaneitatea sa si sincronicitatea lui cu subiecte dezbatute in strainatate.
Tetelu o fi fost el un apucat si un porcos, dar cititi dincolo de "plua": inauntru sint subiecte grave, serioase, dezbatute cu maxim de curaj si care il pun pe Tetelu intr-o zona mai serioasa decat Morometii ori Ion Aglanetasului. Dar asta este o treaba de durata si trebuie sa vina cineva cu creier&cunostinte - si care sa aiba si curaj sa se bata cu ierarhiile noastre rurale…
Asta e treaba mea cu viitorul, treaba cititorilor este sa se distreze cu volumul "Jurnalul lui Tetelu", editat la Humanitas. Si sa nu uite ca va muri. Cumpara acum, ca nici nu stii daca maine mai esti. "Daca nu cumperi, te omoram" ;)
Si nu, nu am stiut ca Tetelu va deveni atat de faimos, dar vreau sa zic ca a fost al dracului de greu sa il fac sa fie… Dar stii cum e: dupa ce ai invins, toate greutatile ti se par frumoase. Dar cine innebunea in fiecare luni seara, timp de zece ani, in incercarea de a scoate un nou episod care sa-l faca pe Tetelu sa para genial si in care acesta sa nu se repete - si sa nu-si dezamgeasca cititorii si fanii?
Ei, toate au trecut dar a ramas ceva: posibil cea mai buna literatura de citit cand esti pe WC, din Romania! Asta e vorba lui Franculescu, colegul meu de la Publicis si i-o imprumut aici.
Tricouri cu Tetelu
Ha ha, nu am niciun tricou cu Tetelu, din cele vechi, nu mi-au dat niciunul! Dar v-am zis ca nu as fi deconspirat nici mort identitatea lui Tetelu. Dar poate am sa-mi cumpar totusi unul acum, din tirajul scos de editura Humanitas. Ca sa nu mor si sa n-apuc sa zic si eu, la Vama Veche, ca eu am "fost" Tetelu… :) O sa fie penibil, stiu, dar ce mama ma-sii, nu am spus niciodata ca eu sint Tetelu!
Ce i-ar spune Tetelu lui Petre Tutea
"Maestre, respect!"
Umorul si versatilitatea lui Petre Tutea sint memorabile, nici nu ai simtit cand s-a si contrazis! Iar mare parte dintre vorbele sale mari au fost zise cu atata ironie la adresa poporului care nu l-a respectat si pretuit, incat te indragostesti imediat de omul acesta. Nici el nu credea in toate vorbele pe care le spunea - dar le spunea atat de misto…
Tutea e un fel de Seinfeld romanesc, numai ca cu rusi in loc de americani si cu biserica in loc de cafenea!
Tara asta a fost prea mica pentru oameni cu umorul acesta. Dar de ce umorul nu se preda in scoli, in manuale, exceptandu-l pe Caragiale?!
Ne educam la scoala copiii cu toti cretinii de poeti comunisti fara nicio valoare, in schimb nu avem curaj sa le predam celor in formare un text de umor contemporan, pentru ca "nu se cade". Pentru ca sintem un popor rural, cu conducatori rurali si critici literari rurali. Pentru ca eu "cu prostii". Pentru ca Romania. Pentru ca mediul rural.
Deci, daca s-ar intalni cu Petre Tutea, Tetelu i-as spune: "Maestre, as fi onorat sa fiu alaturi de Dvs. intr-un manual ori intr-un curs de literatura romana, la capitolul <<Umor intelectual>>! Dar asta n-o sa se intample prea curand, sint prea prosti pentru asta… Respect, maestre!"
Apropo, stiati ca "Seinfeld" se preda la psihologie in America? Cu asta am spus ce-aveam de zis la acest capitol trist din cultura romana. As mai zice eu vreo doua, dar e cu "plua"…
Dragos Musat: Trecerea din presa in publicitate
Nu imi lipseste presa. Imi lipseste presa de calitate, presa muncita, presa scrisa cu grija pentru cititor, presa alergata pe teren, presa care discuta subiecte adevarate, contemporane cu lumea in care traim, presa-presa, dom'le!
Dar stiti ce? Incep sa apara lucruri bune si in zona asta, sa se repare mizeria din tara asta in care se considera ca publicului trebuie sa ii livrezi numai gunoi: VICE, RISE Project si IQads sint cele mai bune exemplu, pe langa consacratele si deosebit de serioasele Dilema Veche, Apropo TV, devenite adevarate institutii in zona asta de interes. Si mai sint si sper sa mai fie, cat mai multe.
Trecerea a fost extrem de naturala, eu practic ma desprinsesem demult de zona asta, lucrand in paralel in internet, ca sa ii zic asa. Si in show-biz. Sa nu uitam, am trecut printr-o perioada de antreprenoriat in materie de internet, am tras tare si din greu in zona de digital si content, am luat internetul practic de la zero, am creat continut inca inainte de Youtube. Pulafashion si Happyfish au fost institutii din zona de digital care au destelenit pamanturi atunci cand nimeni nu stia daca internetul este inspre stanga sau inspre dreapta.
Am taiat cu maceta paduri pe vremea cand nu se stia daca e bine sa postezi un material zilnic sau saptamanal, daca un clip de net trebuie sa aiba un minut, trei sau o suta, daca e bine sa pui produsul in fata sau nu - chestii grele, care mi-au mancat nervii si tineretea :)
Am invatat masic lucrand pe barba mea, investind si bani personali in asta, investind timp, o parte din viata mea. "Succesurile" de mai tarziu au venit pentru ca deja stiam cum "sa o dau", pentru ca suferisem suficient cat sa ma frig si cu una, si cu alta, incat sa stiu ce sa fac sa ajung la publicul tinta, la consumator, la user. Eheeii, cati nervi mi-am facut pana am realizat primul clip cu o suta de mii de vizualizari, apoi cu un milion, apoi cu cateva zeci de milioane… Asa ca trecerea a fost atat de naturala, nici n-am simtit cand am devenit, din antreprenor, angajat :). Dar e frumos aici la noi, la Romania. Si ar putea fi si mai frumos, daca am avea un pic mai mult curaj. Hai, Romania, hai, ca se poate, hai cu internetul, hai cu viralul! ;)
Jocul si scrisul in TV
Este probabil cea mai tare senzatie pe care o poti avea, daca nu faci sex in timp ce te arunci cu parasuta. Senzatia ca publicul e acolo si iti urmareste prestatia si ca te judeca pe loc - este a dracului de tare, de challenging si de majestuoasa, ca sa spun asa. Pentru ca simti: daca nu ai dat-o bine, publicul de "razareti" - cum se numesc in limbaj tehnic cei care rad si aplauda la emisiuni - te simte si se vede ca rade fals. Si te simti. Prost. Foarte prost.
Poti sa te si lasi. Dar daca o dai bine si ii simti - ca au ras si au aplaudat pe bune - atunci parca viata e mai frumoasa. Mai spectaculoasa.
Merita, dom'le! Uiti de faptul ca esti corporatist, ti-e foame, ti-e sete, esti obosit - vrei sa o dai bine!
Iar asta se reflecta si in munca de zic cu zi de la birou: esti mai hotarat, mai stapan pe tine si mai bine dispus. Si cine nu vrea sa lucreze cu oameni bine-dispusi? La cata acreala e in tara asta, ti-e drag sa vezi un om vesel - si asta iti da jocul la TV. Iar cand faci si cate o audienta de bubuie lumea - cand esti lider de piata -, apai nu mai stii de bucurie ce iti e…
Parca altfel ti se pare si viata: dom'le, lumea te iubeste…
Ce, credeti ca e nasol sa fii Florin Piersic?! Numai ca nu poti asta zi de zi - numai Florin Piersic poate :)
Am jucat odata in filmul care a avut cea mai mare audienta din tot sezonul respectiv, de pe toate televizunile - am batut "Titanicul", parca. Cred ca am mers mai greu vreo doua zile, ma trageau in jos cele patru testicule…
Partea cea mai buna in show-biz este succesul. Partea cea mai proasta: lipsa lui. Stiti cat de dependent devii de succes? Si cat de usor? Avea un fost coleg o gluma cu care ma tachina: "Ba, pe Musat l-a innebunit insuccesul!". Stiind ca sint nebun dupa asta - e o boala si o recunosc: sint dependent, chiar bolnav, de succes. Iar asta nu e un lucru rau, dimpotriva!
In meseria de publicitar, asta e genul de atitudine cu care trebuie sa te dai jos dimineata din pat. Altfel - de baieti buni si amabili e plina lumea… Tetelu stie ;).
Da, a fost nebunia mea sa il fac pe Tetelu celebru - si am reusit. Macar el, daca eu nu, hahahahahaha!
