Bogdan Nicolai e scenarist la Vocea Romaniei, a facut patru ani matinalul de la Pro FM, alaturi de Gojira, e la a patra carte de poezie si pregateste un volum cu istorii si povesti despre oamenii din radio. A fost director de programe la MTV Romania, colaboreaza cu TNR.
Dupa cum se vede, face multe lucruri diverse in acelasi timp. El povesteste pentru IQads unde se intalnesc toate acestea, ne recita un fel de cantec de leagan pentru mahala si ne spune cate ceva din culisele show-ului TV.
Legatura dintre radio, TV, MC, poezie
Imi plac mult oamenii. Iubesc publicul. Dati-mi un pix, un microfon, o portavoce si m-ati facut fericit. Radio, MC, poezie, toate lucreaza in slujba aceluiasi sef: Publicul. D-asta imi place mult si partea de MC-ala pentru evenimente. Tot ce am invatat in radio, in tv, inclusiv poezia, ma ajuta ca lansarile de produs, petrecerile de companie sau concertele la care sunt chemat ca prezentator sa iasa perfect si sa nu poata fi uitate usor.
Ce face un scenarist la Vocea Romaniei
Eu sunt storyteller-ul. Scriu discursurile care sunt citite de pe prompter, contribui cu glume, cu idei si vin cu sugestii pentru anumite momente. Practic, incerc sa transform o replica obisnuita sau un moment de intensitate medie in ceva wow.
Dar e ca in teatru, un scenarist este nimic fara personaje, fara echipa, fara tot ce inseamna partea tehnica. Poti functiona doar daca te integrezi in acel mecanism viu. N-are voie sa iti scape vreo idee, vreun gest, vreun cuvant al colegilor, al concuretilor sau al vedetelor implicate in show.
De la radio am invatat ca pentru a fi un bun creator de continut trebuie sa fii mai intai un bun explorator, un alchimist care sa simta imediat ce poate fi transformat in aur. Restul e umplutura si se duce direct in Recycle Bin.
Simpatii
Nu am votat, dar am avut simpatii. Mi-a placut Angela Vescu, dar, din pacate, nu a rezistat foarte mult in concurs. Mi-a placut mult si de Constantin Valentin Mircea, domnul care lucreaza pe o platforma de foraj marin la Polul Nord. Insa el, saracul, nu a trecut nici de blind-uri. Dar mi-a placut mult si de Tiberiu Albu, care a rezistat pana la capat.
The Voice versus Vocea
Sunt foarte multe elemente noi in sezonul 4. O noua trupa de dans, noi instrumentisti extrem de buni care au reusit sa faca minuni, un sunet impecabil si idei de filmare revolutionare, un decor despre care Loredana a exclamat "Moama! Asta-i o nava spatiala!", concurentii prezentati "in umbra", cei care au cantat din spatele cortinei etc. Iar despre specificul romanesc, trebuie sa vaspun un lucru: a trebuit sa privesc zeci de episoade The Voice produse in alte tari, dar nicaieri nu am vazut o "Voce" mai amuzanta si mai plina de viata ca a noastra.
Amintiti-va, daca ati privit show-ul, cum a trebuit sa oprim si sa intarziem filmarea pentru ca un concurent a adus doua oale de sarmale facute de mama lui si toata echipa s-a napustit asupra lor.
L-ati studiat pe Chirila? Uitati-va in ochii aia de nebun frumos ai lui si asteptati-va mereu la ceva imprevizibil, sa-l vezi aruncandu-se pe jos, pupand mana unui barbat din echipa lui, cantand o arie cu voce de tenor, enervandu-se pe cineva din public.
Sau uitati-va cum Moga asculta si analizeaza concurentii aproape obsesiv pentru ca omul asta este absolut obsedat de ce face.
Uitati-va cum Loredana se abtine adesea sa nu planga atunci cand un concurent canta bine pentru ca are un suflet extrem de sensibil, minunat.
Vedeti cum se bucura Smiley de show-ul pregatit de un alt antrenor de parca ar fi al lui.
Cu totii sunt frumosi si nebuni, nebuni in cel mai frumos sens al cuvantului.
Plecarea din radio
Mai degraba am luat inca o pauza de radio, asa cum am mai luat intre intre 2007 si 2010, cat timp am fost director de programe la MTV. Am stat apoi patru ani la matinalul ProFM, mai mult decat orice alt prezentator al radioului cu steluta, iar acum sunt din nou in TV. Ma voi intoarce in radio, dar nu stiu exact cand si unde. Radioul romanesc nu s-a scaldat niciodata intr-o apa mai tulbure decat cea de acum. Sper, totusi, sa iasa din ea curat si stralucitor, asa cum a fost candva.
Cel mai groaznic si cel mai frumos lucru din experienta matinalului
Cel mai groaznic lucru nu a fost in timpul matinalului, ci il resimt abia acum. Dupa ce m-am trezit timp de 4 ani, zi de zi, la ora cinci dimineata mi s-a dereglat tot metabolismul. Dupa o jumatate de an de pauza, creierul meu inca vrea sa fie treaz la acele ore "inumane", inclusiv in week-end.
Mi-e teama sa nu raman asa toata viata, desi medicii spun ca trezitul devreme ar fi totusi sanatos. Eu simt contrariul. Iar cele mai frumoase lucruri au fost cele facute impreuna cu ascultatorii. Interactiunea cu publicul a fost planul meu inca de la inceput.
Nu cred sa mai fi existat vreodata in Romania un show radio la care sa intre zilnic atat de multi oameni in direct. I-am implicat in orice, am fost ca o familie din sitcomuri formata din mine, Claudiu Sara si apoi Gicu (Gojira), ascultatorii cu povestile lor si personajele pe care le-am construit impreuna: Bunicu’, Nic Fishic, Piersic, Bulearca etc. Radeam mult. Mult! Si nu cred sa mai fi existat vreo emisiune la care sa se rada atat de mult. Faceam farse, parodii, scriam rubrici zi si noapte. A fost fain.
O carte despre 67 de oameni
Pentru ca iubesc mult radioul romanesc, m-am hotarat acum vreo doi ani sa le iau lungi interviuri oamenilor de radio care au avut cu adevarat un cuvant de spus. Numele complet al cartii este "Oameni de radio. Istoria orala a radioului privat romaneasc" si isi povestesc in ea vietile profesionale 67 de oameni. Lucrez la ea impreuna cu un fost prof de-al meu din facultate.
Pana acum am intervievat 48 de realizatori de programe, manageri de statii si sefi de redactii de stiri. Sunt in faza in care am transcris si am aranjat frumos majoritatea interviurilor luate deja si vreau sa ma intalnesc si cu restul oamenilor. M-am vazut cu Andi (Moisescu), Craio, Exarhu, Tony Tesiu, Liana Stanciu, Raluca Moianu, Buzdu, Morar, fratii Vintila, Dobro, Florin Calinescu, Adrian Sarbu, Teo Trandafir, Schnebli, Gainusa, Escu, Gabi Dobroiu, Calin Gheorghe si cu multi altii.
Poezia
Acum, in 2015, voi scoate al patrulea volum. Se va numi "Poezii de adormit galiganii rai". Sunt un fel de cantece de leagan de mahala. Sa va recit ceva.
Era o vreme de "I-a iesit soarelui un nor.
Sa fie oare cancer, domnu’ doctor?
Un soare mare, atat de arzator
Fugeau copiii-n case la calculator.
Aveam cinci sticle goale-n plasa plina
Care-mi dadeau curaj si-mi luau din vina"...
Si mai e, dar nu mai stiu.
Colaborarea cu TNR
Mi-a placut mult cum scriu si i-am invitat de mai multe ori la radio. Lor le-a placut mult cum scriu eu si m-au invitat in redactia lor. Un an jumate am mancat multe pizze impreuna. Inca le mai trimit texte din cand in cand. Si iesim la bere. Acum e randul lor sa dea un rand.
Secretul popularitatii TNR
Nu-i niciun secret. Oamenii care au facut site-ul ala chiar au umor. Degeaba imprumuti o reteta de afara daca o faci cu niste invalizi din punct de vedere umoristic. Incepand cu veteranii Calin Petrar, Adi Butoi si Ovi Panighiant si continuand cu cei care au venit ulterior in redactie, Radu Pirca, Eftimie, Vasile, cu totii stiu bine ce scriu si ce fac si o fac foarte bine in continuare.
Stirea preferata din universul lor alternativ
Vanghelie: "Cand eram copil, mama imi lua tot ce voiam iar tata tinea de sase". Asta imi vine acum in minte.
In reclama Lay’s, cu Puya si Cabral
Ce noroc sa lucrez din prima cu regizorul Radu Muntean si cu Alina Imbrea de la Pepsico, de la care ai foarte multe lucruri bune de invatat! N-avea cum sa nu-mi placa. Da, as mai face reclame, in conditii ca astea.
Cea mai misto reclama romaneasca, a tuturor timpurilor
Catena, claaaaar!
Punctul de intalnire intre corporatisti si hipsteri
Da, au un punct de intalnire. La Control. Ha ha! Am fost si eu un soi de corporatist si, intr-un fel, inca mai sunt. Probabil ca pentru multi par si ceea ce inteleg ai nostri prin "hipster" pentru ca ma imbrac in mare graba si tot ce-mi lipseste e un nas rosu. Dar asta nu ma impiedica sa imi plang conditia si sa ma autoironizez. Birou, rate, concedii putine. In plina floare a vietii suntem datori vanduti. Probabil ca m-au sunat de la banca pentru reclame, evenimente, parteneriate, dar nu le-am raspuns. De teama.
Surprize la evenimente corporate
Ma surprinde cand ii vad pe sefi, pe directori, pe cei care vin cu o mutra serioasa cum se transforma in niste destrabalati fara nicio grija. Cand vad aceasta transformare imi dau seama ca mi-am facut treaba bine.
