![[La shopping cu publicitarii] Cristi Simion (DDB Romania) intrupeaza cumparatorul ideal, intotdeauna curios si jovial](https://media.iqads.ro/2014/12/cristi-simion-cover-850.jpg)
Cumparaturile. O indeletnicire pe cat de relaxanta, pe atat de distrusa in perioada lui Undrea [sau Ningau]. Cand toti il intelegem pe Sisif, caci pare ca urcam neincetat pe un munte interminabil de cadouri, cadoute, cadouase ce ne sunt azvarlite la gramada in spectrul vizual. Oricat de publicitar ai fi, nici macar tu nu ai scapare. De aici, o dilema: oare cum sunt publicitarii la cumparaturi?
Vrand-nevrand, piticii industriei isi mai fac loc pe creierul de shopper: sunt clienti simpatici, clienti dificili, clienti aerieni, exista campanii bune, facute de tine, la fel si campanii proaste, facute de altii. Ori invers. Si abia apoi vine produsul. Sau nu?
Nu e intotdeauna tocmai sanatos - Cristi Simion (Senior Copywriter, DDB Romania) insusi recunoaste dezavantajele acestei stari de fapt - dar da, bai, uneori chiar e o placere sa cumperi ceva asa, de chichi. Ma rog, cu niste mentiuni, ca sa n-ajungi sa-ti muti toate catrafusele in strada.
De principiu, merita iertate aceste iesiri. Cine zice ca trebuie sa-ti pui cu sfintenie toti banii "la saltea"? Hai sa nu pornim cu stangul si sa strangem in brate drobul de sare, poate nu pandeste nicio zi neagra pe la colturi.
Iar Cristi chiar se inscrie in categoria cumparatorului ideal. Nu doar pentru ca in sine actiunea de a cumpara ii face placere, ci si pentru ca fiecare campanie care-i pica bine e premiata cu cate-o achizitie bucuroasa.
Destainuirile lui Cristi Simion:
Sunt clientul pe care mi l-as dori eu cand fac o campanie. Pic direct in plasa unei povesti bune, platesc mai mult doar pentru un logo mic ascuns pe eticheta din spate, nu prea ma ghidez dupa review-uri si cine stie ce scoruri, cumpar pentru ca e mai nou sau pentru ca arata mai bine, cumpar de afara ce nu gasesc aici si tot asa. Iar daca imi place reclama, ma duc la magazin, caut produsul si il iau. Cu alte cuvinte, sunt cumparatorul ideal. Fa-ma sa cred povestea ta si iti dau cardul meu.
Nu sunt pragmatic, la mine e vorba de placerea de a cumpara sau a avea ceva. Nu imi cumpar un tricou pentru ca nu mai am, cumpar pentru ca asta pe care l-am vazut imi place. Da, s-ar putea sa fie din hartie si sa intre la apa, bah, da' uite-l ce misto e acum. Si fac la fel cu toate prostiile.
Insa comportamentul asta al meu vine si cu cateva dezavantaje. Imi iau mult mai des teapa decat ar trebui. Platesc mai mult pentru ceva ce poate nu face toti banii, imi iau o masina care arata bine, dar merge cand are ea chef si mai departe intelegeti ce vreau sa spun.
Dar fac asta asumat, stiu ce mi se poate intampla si merg inainte. Rau e ca si cand plec de la birou, tot in publicitate lucrez. Tot incerc sa ii conving pe toti pe cei din jur sa cumpere ce imi cumpar eu. Dar sunt ambasador pana la un punct. Daca un brand ma pacaleste o singura data, nu mai cumpar nimic de la ei niciodata. E singura mea ranchiuna.
