[La shopping cu publicitarii] Vasile Alboiu (SENIORHYPER) nu e un mare fan al hainelor si, in general, fuge de magazinele care le comercializeaza

Cumparaturile. O indeletnicire pe cat de relaxanta, pe atat de distrusa in perioada lui Undrea [sau Ningau]. Cand toti il intelegem pe Sisif, caci pare ca urcam neincetat pe un munte interminabil de cadouri, cadoute, cadouase ce ne sunt azvarlite la gramada in spectrul vizual. Oricat de publicitar ai fi, nici macar tu nu ai scapare. De aici, o dilema: oare cum sunt publicitarii la cumparaturi? 

Vrand-nevrand, piticii industriei isi mai fac loc pe creierul de shopper: sunt clienti simpatici, clienti dificili, clienti aerieni, exista campanii bune, facute de tine, la fel si campanii proaste, facute de altii. Ori invers. Si abia apoi vine produsul. Sau nu? 

Unii oameni chiar nu suporta sa mearga la cumparaturi de haine. Si eu ma numar printre ei. Ma bucur de haine noi, nu zic ca nu, dar as vrea sa zboare ele singure spre mine si sa stiu c-o sa mi se potriveasca din prima.

Nu de putine ori m-am intors dupa 6 ore de "cumparaturi" fara sa iau ceva. Ca dupa razboi, cu hainele vraiste pe mine, istovita de cat m-am tot imbracat, dezbracat si ras-imbracat. Dar, cum varianta online poate sa fie riscanta (variatii de marimi si altele), mersul cu picioarele la cumparaturile de haine e un rau necesar.

Vasile Alboiu (Creative Director, SENIORHYPER), dupa ce scapa de corvoada de a-si lua cate-un blug sau cate-un tricou din mall, evadeaza rapid intr-o librarie, un shop IT sau poate intr-o sala de jocuri electronice. Si multumeste pe aceasta cale celor care s-au gandit sa le aseze pe acestea la numai cativa metri distanta de "raioanele de confectii".

Cum reactionezi la produsul unui client simpatic/ produsul unui client al dracu'

Cred destul de tare in oamenii "simpatici" insa dotati cu ceva sare si poate un pic mai mult piper. Am lucrat foarte bine cu clienti usor mai agitati - a se citi dedicati  :) - insa foarte plini de voiosie. Clienti care au stiut sa dea un feedback cam neplacut intr-o forma simpatica si, prin urmare, mai usor de ingurgitat.

Inevitabil, chiar daca poate intr-o masura mai mica, felul in care se poarta clientul a influentat perceptia mea asupra produsului. Din punctul asta de vedere, nu tocmai obiectiv, sunt si eu victima propriului job. Asa ca mi s-a intamplat sa vad un produs ca fiind, sa zicem, fain pentru ca venea de la niste oameni simpatici.

Din fericire, nu mi s-a intamplat sa desconsider niciun produs daca in spatele lui sunt niste oameni ceva mai suparati pe lume si viata. Pana la urma el  (produsul) n-are nicio vina…

La produsul cu o campanie misto, facuta de concurenta?

Primul gand e "bai, da' eu de ce nu m-am gandit la asta?". Dupa care, pentru ca se poate sa ne cunoastem, sun concurenta si o felicit. Urmatorul pas e sa incerc si eu produsul respectiv daca nu-l stiu, iar daca-l stiu, ma bucur ca are in spate oameni care-si fac atat de bine treaba. Pana la urma asta conteaza nu?!

Dar la un produs bun cu campanie proasta/ un produs prost cu o campanie buna?

Cand vad un produs bun cu o campanie proasta in spate, un produs pe care se poate sa-l si cunosc foarte bine, mai tot timpul imi zic "da' oare oamenii astia isi dau seama ce fac?".

Nu vreau sa exagerez, pana la urma ce facem noi e un job ca oricare altul, insa cand iti bati joc de ceva bun doar pentru ca nu vrei sa depui suficient efort, probabil ca meriti toate partile urate ce urmeaza sa se intample. Si se intampla. Partea fireasca e ca "relele" se impart (nu zic echitabil neaparat ) intre agentie si clientul mai putin inspirat.

Sigur ca un pic altfel e daca un produs slab beneficiaza de o campanie buna. Romanii au o vorba : "sa faci din c... bici si sa si pocneasca" – aici se vede cu adevarat maiestria :)

Cand ai ocolit ultima oara un magazin/un produs antipatic ca sa ajungi la cel simpatic?

Chiar in week-end-ul trecut. Nu sunt tocmai un mare fan al hainelor si mi se pare un mic chin sa trec pragul magazinelor de imbracaminte, mai ales daca sunt si insotit (ok, poate afirmatia asta de la final e usor cam prea curajoasa… ).

Asa ca de fiecare data incerc sa evit astfel de locuri spunand ca e "prea aglomerat" sau "astept afara" (chestia asta n-o mai fac pentru ca intr-un fel cu totul paradoxal sporeste exponential timpul de asteptare).

Din fericire, cativa arhitecti care au gandit vreo 2-3 mall-uri bucurestene au trecut si ei probabil prin aceeasi situatie asa ca au pus langa un magazin de haine o librarie sau un shop IT, poate chiar au mers mai departe si au trantit strategic ceva jocuri si electronice.

 Pe aceasta cale le multumesc lor si tuturor celor care mai au astfel de idei.

Te consulti cu review-urile online?

Depinde foarte tare de ce urmeaza sa cumpar. Daca e un cadou pentru cineva stau si citesc destul de mult sa inteleg daca e potrivit. Mai intreb in stanga si-n dreapta, in general depun ceva efort. Review-urile chiar conteaza in cazul asta.

Cand cumpar ceva pentru mine cam stiu ce iau insa si atunci mai arunc un ochi pe review-uri mai ales cand e vorba de jocuri. Asta face sa pierd mai putin timp in magazin si mai mult cu produsul cumparat :)

Cumparaturile de prin strainataturi

Nu-mi place sa fac cumparaturi in strainatate. Adica nu fac din asta un scop. Sigur, daca ma trezesc in Londra pe langa un HMV…intru si-mi cumpar filme, albume si jocuri la ceva mai mult de jumatate din preturile noastre mioritice.

Da' sa merg la Milano, de exemplu, ca sa experimentez statul intr-un magazin de haine cel putin la fel de mult ca intr-un mall din Bucuresti mi se pare putin cam exagerat. Nu zic ca e rau sa faci asta, absolut deloc, doar ca mie nu mi se potriveste.

Cumpar insa destul de mult online de-afara. Nu stiu daca asta se poate numi chiar "de-afara" atata timp cat internetul e in sine un soi de republica din care facem parte cu totii.

Marul cunoasterii: influentarea deciziilor de cumparare ale populatiei apublicitare

Cred ca fac asta de fiecare data cand apare in discutie vreun produs pe care l-am folosit.

Scopul nu e sa influentez decizia celui cu care discut ci mai de graba sa-i zic cat se poate de obiectiv ce cred eu, dupa care il las pe el sa aleaga singur daca i se potriveste sau nu. Prefer ca alegerea finala sa fie cat se poate de "neinfluentata" pentru ca nu vreau sa ma trezesc cu nus' ce film indesat cu aplomb in cutia postala si un bilet cu mesajul "Foarte bun. Vezi-l pana nu mai poti!".

A…totusi, ori de cate ori am ocazia le zic apropiatilor sa ia Skittles – pentru ca sunt atat de colorate, sa incerce untul Napolact pentru ca are gust de unt  si sa joace Shadow of Mordor. Atat.