A expus peste tot si "peste toate", cum spune el. La Moma, Tate Modern, Bienala de la Venetia, Basel Kunsthalle. In Portugalia, Spania, Germania, Ungaria, Suedia, Elvetia, Mexic, Brazilia, Corea de Sud, China.
Desi, a expune e un cuvant nepotrivit pentru desenele lui Dan Perjovschi: el schimba spatiul, modeleaza locul, ii da rost. Nu conteaza daca e un perete, o fereastra, un trotuar, Revista 22 sau Facebook.
Nu doar traieste si lucreaza in Romania, dar se implica in toate proiectele care ar putea aduce un plus de bine aici, isi asuma optiunile politice, protesteaza pentru ceea ce crede, iar desenele sale exprima toate acestea.
Am vorbit cu Dan Perjovschi despre arta protestului, angajarea artistilor din Romania, granita dintre biografie si opera si, bineinteles, despre publicitate.
Bruiajul internetului
Ma inspira si ma oboseste. Pentru mine este un "spatiu" nou pe care invat sa-l folosesc. Mi se pare genial ca poti fi global de la tine din bucatarie.
Generatia Facebook
Admir puterea fabuloasa de organizare, abilitatea de comunicare vizuala si textuala excelenta, umorul. Ma intriga pisicile si pozele de holiday.
Traiul online
Petrec zilnic citeva ore. In unele zile, toata ziua, toata noaptea (campaniile Uniti Salvam Rosia Montana, alegeri prezidentiale etc).
Surprize? Nu-mi vine sa cred cita rautate poate elibera confortul online si ascunsul dupa pseudonim. Nu pot intelege cum lumea nu intelege si, bazat pe neintelegere, judeca si executa fara apel.
In oglinda, sint surprins de felul simplu si sincer in care utilizatorii se raporteaza si folosesc desenele mele (le-au downladat si au iesit la protest cu ele. Si nu ma refer doar la Romania, ci si la Kiev sau Hong Kong).
Reactiile publicului fata de implicarea in protestele Rosia Montana sau campania electorala
Ti-am zis, le-au downladat sau le-au refacut de mina si s-au dus in strada cu ele. Eu nici n-o definesc ca arta, ci ca o comunicare cu societatea. Deocamdata explorez un nou fel de a ma situa artistic. Am devenit un drawing provider. Sint o drona grafica. De la distanta si dinafara fierberii din strada pot crea imagini care sa sintetizeze mai bine ce se intimpla.
De multe ori nu cint convingerile mele, ci ceea ce cred eu ca strada are nevoie ca sa-si maximizeze impactul vizual.
Arta de protest
Nu sint un activist. Doar desenele mele sint activiste in context. E complicat de definit. Eu sint un artist cu instructive academica, eu nu vin din strada sa ocup muzeul, eu sint deja in muzeu si ies in strada. Nu, nu, le-as spune arta de protest si nici arta angajata (nu eu organizez demonstratiile), ci mai mult un soi de reportaj. Sint ca pictorii trimisi pe front. Numai ca eu stau in fata terminalului de computer si intervin in timp real. Ce vrei? E secolul 21!
Biografia artistului si opera
Lucrurile nu se pot separa. Mai ales in cazul unor artisti si unor practici artistice, diferenta dintre viata si opera este nula. La mine stilul de viata s-a modificat total sa acomodeze practica artistica. Traiesc in proiecte de arta.
Artistii din Romania si angajarea
Asa si asa.
Ticuri, conditii pentru a desena
Nu, dar am preferinte. Desenez mai bine dimineata tarziu la cafea citind ziarul.
Blocajele si depasirea lor
Ma uit la televizor, stau cu nasu-n Facebook, las sa treaca timp. Cind n-am acest timp pentru ca sint in mijlocul unui proiect (5 zile in care n-am alternative, trebuie sa desenez) redesenez desene mai vechi. Si blocajul dispare.
Un loc in care ar vrea sa desenezi
Nu stiu sa respund la aceasta intrebare, ca am cam desenat peste tot si peste toate. Dar viata iti rezerva suprize. Odata am fost solicitat sa desenez un jet privat si mi-a placut ideea sa fac desene pentru pasari. Dar nu ne-am inteles la forma, eu voiam direct pe fuselaj, sa le stearga vintul, el voia sa le printeze, ca sa pastreze desenele originale. Deal-ul a cazut. Dar astept alte ocazii.
Un raspuns bun la intrebarea ta ar fi asta: as vrea s-o iau de la inceput pentru ca peste tot desenele au fost sterse sau repictate.
Artistul si publicitatea
Eu sint un critic al publicitatii care a devenit arta de-a minti misto. Singurele zone unde accept publicitate sint zonele culturale si comunitar-caritative. Restul, fratilor, e prea mult. Am ajuns sa locuim in pampersi si telefoane mobile, nu mai vezi nimic din autobuz decit puncte puncte de raster si nu mai poti deschide o pagina pe internet fara sa-ti explodeze in ochi tot soiul de chestii enervante. Cea mai misto metafora a publictatii este aia cu boxerul roman caruia i-au desenat pe spate reclama cazinoului timp de doua ore, ca el sa piarda meciul in doua minute. asta ca sa nu ma gindesc la margarina Nadiei.
Deci ma implic daca e caritativ, activist sau cultural.
PS: Oare cei care au gindit, storyboardat, desenat, filmat si jucat reclama la FNI au asa, din cind in cind, niste cosmaruri noaptea ca au contribuit la nefericirea si drama a mii de oameni?
