Livia Coloji pare a fi o ilustratoare-zuza. Pe toate platformele pe care exista (Facebook, Behance, Pinterest etc.) ne spune ca ilustreaza toata ziua si, uneori, o ia desenul si o duce pana tarziu in noapte. Ilustrand atat de zor, ii ies si ambalaje, si jucarii, mai ilustreaza si pentru aplicatii, pe langa carti, manuale scolare, reviste si alte proiecte personale. Toate detaliile le gasiti pe site-ul ei.
In fiecare zi isi ia lumea in cap si se duce la Balamuc, unde se joaca de-a atelierul cu alti 2 artisti timisoreni, Ana Kun si Razvan Cornici. Dar asta este o alta poveste.
Azi o cunoastem pe Livia mai din aproape in aproape - cand s-a apucat de desenat, de ce a optat pentru freelancing, ce ilustratori admira si care-i sunt lucrarile preferate, cele din propriul portofoliu.
Dintre lucrarile ei recente amintesc: volumul "Fabule", aparut in 2014 la Editura Cartea Copiilor, si o serie de ambalaje pentru Marks & Spencer, intre care cutii de biscuiti si casute din turta dulce. Dar mai multe va spune ea.
Despre Livia
M-am nascut iarna, in Banatul montan, intr-un orasel mic cu istorie mare. Pentru ca desenam toata ziua si printr-o conjunctura fericita am ajuns, de la inceputul clasei a 8-a, la Timisoara, la Liceul de Arte Plastice unde mi-am dat seama foarte repede ca-i locul meu. Mai apoi, am urmat cursurile Facultatii de Arte Plastice, iar in prezent locuiesc tot in Timisoara. Am un caine, un iubit, tot ilustrator, (N.R. Razvan Cornici) si un loc de joaca la Balamuc, in Piata Libertatii, la mijlocul distantei dintre liceu si facultate.
Fabule / Editura Cartea Copiilor / 2014
(careia i-a fost acordata Mentiune din partea IBBY Moldova la Targul International de Carte pentru Copii si Tineret din Chisinau si care a fost finalista la concursul Cele mai frumoase carti din Romania)
De cand cu desenul?
De cand ma stiu. Ilustram de dinainte de a putea spune ca ilustrez. Nu cred ca-i nimic spectaculos in parcursul meu, doar muuuuulta consecventa. N-am stiut ca voi ajunge sa lucrez ca ilustrator. Ilustratorii, cel putin cei liber-profesionisti, erau o mare raritate in 2004. Nu cunosteam niciunul, nici macar din auzite.
Asa ca, desi imi doream sa intru in invatamant, printr-o conjunctura ce s-a dovedit a fi foarte fericita, am ajuns sa lucrez ca grafician la un bun, un cunoscut si un vechi studio de design din oras - Idea Design & Print, unde am stat pe langa oameni faini si unde am invatat o multime de lucruri ce-mi sunt de folos chiar si azi.
In curs de aparitie: The Dragon Bully / Editura Red Chair Press
Din pacate sau din fericire, mi-am dat seama repede ca nu pot fi un designer fericit. Chiar daca incercam si eram incurajata sa desenez cate ceva in fiecare proiect, imi lipsea hartia, imi lipsea pictatul, imi lipseau mainile murdare, nu stiu ce-mi lipsea, insa nu-mi era chiar bine. Nu m-am linistit decat in momentul in care, prin 2005, am descoperit un site: illustrationmundo.com.
Atunci am avut parte de prima (si de ultima) epifanie din viata mea, afland ca in lumea asta sunt nenumarati ilustratori liber-profesionisti care pot lucra cu absolut oricine de aproape oriunde. Restul cred ca se poate deduce.
Freelancer din 2009
Mi-a fost greu sa renunt la slujba de designer/grafician. Imi placeau colegii de la Idea si, in 2009, lucra cu noi chiar si Ana Kun, prietena si colega mea de la Balamuc. Am renuntat in momentul in care eram foarte obosita si nu mai rezistam sa lucrez pana in miez de noapte ca sa finalizez proiectele de ilustratie contractate in paralel. Am renuntat chiar atunci cand criza financiara era o certitudine in Romania si m-am temut destul de mult, insa n-am regretat o secunda.
Omul-orchestra Robotron/ Headvertising si Red Bull Music Academy
Rozmarin / proiect personal
Sa tot fii pe cont propriu
Am invatat din fiecare proiect si m-am straduit sa-mi fac treaba tot mai bine. In momentul absolvirii facultatii, nu am fost un artist format. Cred ca putini sunt. Am crescut cu multe ore zilnice de lucru si, uitandu-ma in spate, a fost greu si frumos.
Cei care pleaca azi pe cont propriu au posibilitati nelimitate sa faca treaba buna. Daca pornesc cu chef de lucru, un plan clar si daca au grija la marele bau-bau, adica cesiunea drepturilor de autor, probabil ca totul o sa fie in regula. Le-as mai spune sa aiba grija la concursuri. Marea majoritate sunt facute pentru nepoti.
Mai in detaliu de-atat nu ma pot pronunta, ce a fost valabil in 2005, cand am inceput eu, nu mai e valabil acum cu siguranta.
Tandarica da viata povestilor / Graffiti BBDO / 2014
Cum se intampla "magia"
Joaca si creativitatea ne-au fost date tuturor, trebuiesc numai cultivate si exersate. Eu sunt de parere ca magia, dincolo de povestile pentru copii, e sarlatanie. Cand incep un proiect nu astept fenomene inexplicabile, pornesc de la o idee care poate veni in multe feluri.
John Cleese, de exemplu, isi primeste ideile prin posta de la un domn Ken Levinshore care le are de la o domna Mildred si tot asa. N-am fost niciodata intr-un impas asa de mare incat sa-l caut pe domnul Levinshore, dar stiu ca in ultima instanta m-ar ajuta si pe mine!
Reteta ilustrata pentru DOR/ 2014
3 ilustratori preferati
Imi plac foarte multi ilustratori – inclusiv sau mai ales iubitul meu - si mi-e tare greu sa ma rezum doar la 3. O sa incerc: Alice si Martin Provensen – se calculeaza ca 1 pentru ca lucrau impreuna, Alain Gree si Stig Lindberg. Nu neaparat in ordinea asta, nu neaparat doar ei, dar neaparat din anii '50-'60-'70, ca-mi plac foarte mult ilustratiile din perioada respectiva. Imi place geometria, simplitatea si lipsa de perspectiva aeriana si liniara. Ma contrabalanseaza bine, ca sa zic asa.
Unul-doua proiecte comandate de care esti mandra
Nu-s asa mandra pe cat s-ar putea crede. Sunt bucuroasa cu ce am si sunt bucuroasa cat timp lucrez la un proiect.Din asta, bag eu de seama, ca-mi place mai mult lucrul in sine decat orice altceva.
Anul acesta am avut ocazia sa lucrez la un proiect cu totul deosebit, la o serie de ilustratii pentru Marks & Spencer. Mai exact, cateva serii de produse, printre care una foarte importanta constand in cutii de biscuiti si turta dulce. Am avut ocazia sa le si vad tronand la loc de cinste in magazinele lor din Londra si nu m-am simtit mandra, ci recunoscatoare.
Dulciurile din Marea Britanie sunt ilustrate de Livia
Inca niste dulciuri britanice
Mi-am adus aminte cum, cu vreo 15 ani in urma am stat noaptea, la coada, la marginea orasului in frig, la gardul Consulatului German din Timisoara, ca sa primesc o viza sa pot pleca intr-o scurta vacanta. Si n-am putut sa nu ma gandesc in cat de bine s-a schimbat lumea, cel putin a noastra.
Unul-doua proiecte personale
Cu proiectele personale e tot asa! Ca-s mari sau ca-s mici, toate ma bucura, cel putin pana la un moment dat cand devin prea vechi ca sa mai fie bagate in seama. Acum lucrez la unul pe care mi l-am dorit de foarte mult timp, o carte pentru copii si adulti deopotriva, o carte in care vreau sa pun toata dragostea pentru - si tot ce stiu despre - Banat. De asta nu cred ca o sa iasa bine! Glumesc!
The Shadow/ proiect personal/ 2011
Promovare
Ma straduiesc sa fiu prezenta online si site-ul meu este baza promovarii. Mai am si un newsletter pe care-l mangai ca pe o pisica, il periez bine si il arat din cand in cand la cei care s-au inscris de pe site sau din Facebook.
Apropo de Facebook, raul necesar, am o pagina oficiala si una personala pe care o folosesc tot mai putin pentru promovare. Am Twitter si sunt si pe LinkedIn (N.R. Si pe Pinterest). Mai apar pe o multime de site-uri cu portofolii, unele platite altele ba. Am mult de lucru la update-uri, dupa cum se vede, si ma gandesc sa le mai triez pentru ca nu toate isi merita timpul dedicat.
Evenimentele la care particip nu au ca scop direct promovarea mea, dar presupun ca-mi ofera si ele oaresce expunere.
Esquire/ iarna 2014
Clientii romani vs. cei din afara
Depinde foarte mult de client si nu vreau sa generalizez, insa nu pot sa nu observ ca cei de-afara sunt facuti cu timp. Clientii din Romania, din pacate, nu prea.
Cei din strainatate au planificarile facute cu foarte mult timp inainte si sunt facute cu respect pentru toti colaboratorii, fie ca-i vorba de ilustratori, designeri, tipografi sau toti la un loc. Cand se porneste un proiect, fiecare are timp sa-si faca treaba bine si fiecare are timp sa doarma noaptea. Imi pare foarte rau sa spun asta, dar multi clienti din tara cu care am colaborat se grabeau asa de tare, incat viata mea personala se oprea pe loc pe parcursul colaborarii. Sper sa nu mai ajung niciodata in situatia in care sa fiu nevoita sa accept astfel de proiecte.
Pe langa asta mai este si diferenta de barem a preturilor. Pentru ca o mare parte din clientii mei sunt edituri, nu m-as putea intretine fara proiectele ce vin strainatate. Statisticile referitoare la cat de multe carti se cumpara in Romania sunt ingrijoratoare si, daca piata roamneasca de carte nu creste, nici veniturile ilustratorilor nu au cum sa creasca.
In ce conditii ai refuza un proiect?
In multe sau in niciuna. Nu stiu ce sa spun. Am eu o mare mahnire legata de BOR si de felul in care s-a intins peste statul laic. Prin urmare, in urma cu ceva timp am hotarat in sinea mea ca nu as ilustra carti de propaganda religioasa pentru niciun cult.
Asta pana in momentul in care a aparut un proiect de 50.000 de dolari ce ar fi trebuit sa se desfasoare pe parcursul unui an si in cadrul caruia ar fi trebuit sa ilustrez o bibile. M-am zvarcolit o noapte, am facut haz de necaz, si... am spus ca sunt interesata si disponibila. Din fericire, nu m-au mai vrut ei. Si nu, BOR nu are nicio legatura. Nici macar n-au fost prezenti cand am ingropat ipocrizia si i-am facut parastas.
It's all so meow/ proiect personal/ 2012
Provocarile unui ilustrator roman
Ilustratori sunt si cei care lucreaza la manuale si sunt platiti cateva boabe de fasole, ilustratori sunt si cei care lucreaza in publicitate si isi permit chirie, masina si poate si-un catel, ilustratori sunt si cei care-si pun in practica propriile idei si realizeaza propriile proiecte.
Ce vreau sa spun, de fapt, e ca ilustratorii sunt foarte diferiti, iar diferenta asta nu-i data neaparat de tipul de client pentru care lucreaza, e data si de stilul lor de lucru. Au asteptari si nevoi diferite, deci au si provocari diferite.
Cand esti artist, o provocare este sa-ti gasesti "vocea". Vocea vine la unii mai repede, la altii niciodata, dar gasirea ei este o mare provocare. O alta provocare ar putea fi gasirea nisei, gasirea clientilor potriviti. Nu toti putem lucra pentru oamenii din imediata noastra apropiere si-atunci poate fi destul de greu sa razbati pana la cei care chiar au nevoie de ceea ce tu poti oferi. Pentru mine, vesnica provocare este gasirea echilibrului: intre orele lucrate si timpul liber, intre proiectele personale si cele facute in colaborare cu clientii. In toate. Imi place, dar nu tot timpul il am!
Proiecte curente
Lucrez la patru proiecte diferite. Trei carti pentru copii, doua din ele doar partial ilustrate de mine, si mai lucrez la un proiecte personal, tot o carte, insa nu doar pentru copii.
De proiectul personal am amintit si mai sus, la capitolul "mandrie", si se incadreaza bine pentru ca banatenii-s mandrii, sau asa se zice. Mai exact, e o poezie in grai banatean scrisa de Victor Vlad Delamarina, poezie de care sunt foarte atasata inca din copilarie si pe care, cu putin ajutor, o voi transforma in prima mea carte publicata in regie proprie. Spun cu putin ajutor pentru ca deocamdata imi lipseste suma necesara pentru tipar si in curand voi porni o campanie de crowdfunding pentru strangerea acestei sume.
Acesta ar fi planul pentru prima jumatate a anului viitor. Pentru cealalta jumatate, imi doresc o expozitie, fie ea una personala sau o expozitie in doi, impreuna cu Razvan.
