![[La shopping cu publicitarii] Mihaela Neatu (Rusu+Bortun): Imi place sa cred ca, dupa job, nu mai judec lucrurile ca un publicitar. Mda. Nu e asa](https://media.iqads.ro/2014/12/10530863-10152631480787193-3523736032971529364-n-cover-850.jpg)
Cumparaturile. O indeletnicire pe cat de relaxanta, pe atat de distrusa in perioada lui Undrea [sau Ningau]. Cand toti il intelegem pe Sisif, caci pare ca urcam neincetat pe un munte interminabil de cadouri, cadoute, cadouase ce ne sunt azvarlite la gramada in spectrul vizual. Oricat de publicitar ai fi, nici macar tu nu ai scapare. De aici, o dilema: oare cum sunt publicitarii la cumparaturi?
Vrand-nevrand, piticii industriei isi mai fac loc pe creierul de shopper: sunt clienti simpatici, clienti dificili, clienti aerieni, exista campanii bune, facute de tine, la fel si campanii proaste, facute de altii. Ori invers. Si abia apoi vine produsul. Sau nu?
De aici inainte, servim cate-o pereche de publicitari consumatori pe zi, cu tot cu povesti de la raft.
Mihaela Neatu (Senior Creative, Rusu+Bortun) ne confirma; publicitatea e un stil de viata care te urmareste inclusiv cand vrei sa-ti faci si tu o cumparatura. Asa ajungi ca printre rafturi sa-ti rasune in cap discutiile ipotetice din departamentul de creatie. Care acopera urletele stomacului, de care oricum ai tendinta sa uiti si, apoi, sa-l aglomerezi rapid cu de toate - dulci si sarate. Mai ales in perioade de pitch.
Mihaela vorbeste:
Imi place sa cred ca intru rar in magazine, ma hotarasc rapid, nu ma influenteaza brandul si, cand plec de la job, nu mai judec lucrurile ca un publicitar. Mda. Nu.
Trec pe la Mega destul de des, aleg 10 minute niste banane ca sa cumpar in final laptele ala cu bidon misto si citesc OOH-urile cu voce tare (pe mine ma distreaza, doar pe mine).
Cand ma supara un client, o vreme ii evit produsele, dupa care, daca imi trebuie si imi trebuie, ma prefac ca l-am iertat.
Si daca vad un spot bun, cumpar pentru ca un client care aproba ceva misto e rar si merita sa existe. Bine, in masura in care oferta lui si nevoile mele se intalnesc in mod placut.
Ca publicitar, ma enerveaza semnul exclamarii si punctepunctele. Ca om, mai cumpar ambalaj si promisiune. Dar e mai greu sa fii om cand Mos Craciun vine in fiecare an, invariabil, cu multe briefuri de felicitari.
