Cumparaturile. O indeletnicire pe cat de relaxanta, pe atat de distrusa in perioada lui Undrea [sau Ningau]. Cand toti il intelegem pe Sisif, caci pare ca urcam neincetat pe un munte interminabil de cadouri, cadoute, cadouase ce ne sunt azvarlite la gramada in spectrul vizual. Oricat de publicitar ai fi, nici macar tu nu ai scapare. De aici, o dilema: oare cum sunt publicitarii la cumparaturi?
Vrand-nevrand, piticii industriei isi mai fac loc pe creierul de shopper: sunt clienti simpatici, clienti dificili, clienti aerieni, exista campanii bune, facute de tine, la fel si campanii proaste, facute de altii. Ori invers. Si abia apoi vine produsul. Sau nu?
De aici inainte, servim cate-o pereche de publicitari consumatori pe zi, cu tot cu povesti de la raft.
Stie toata lumea ca, de multe ori, treaba publicitatii e sa mizeze apasat pe calitatile produselor in cauza. Brandurile isi pierd din umanitate in procesul asta de comunicare. Dar sunt si unele branduri mai cu picioarele pe pamant. Oricare ar fi ele si oricine ar fi oamenii din spatele lor, produsele lor vor ajunge pe lista de cumparaturi a Paulei Ionescu (Copywriter, Next Advertising).
Produs simpatic versus produs antipatic
De ce sa ne ascundem in spatele briefului? Putini dintre noi avem ocazia sa lucram pentru produse pe care le cumparam cu acelasi entuziasm prezentat in reclama. Nu pentru ca produsele ar fi slabe, ci pentru ca adesea suntem nevoiti sa exageram genialitatea lor.
Mie inca nu mi s-a intamplat sa explodez de bucurie pentru ca "pretul e bomba". Sa intru in sevraj pentru ca "gustul e irezistibil". Sau sa cumpar tot raftul de sampon, ca doar fiecare e gandit "special pentru mine".
Asa ca imi devin simpatice produsele care vorbesc cu mine de la om la om. Nu de la om la catel, ce trebuie doar sa execute niste comenzi: Cumpara! Acum! Alege! Nu rata! Din pacate, nu pot aplica acest filtru la cumparaturi pentru ca ar insemna sa renunt la 90% din oferta.
Cand ai ocolit ultima oara un magazin/ un produs antipatic ca sa ajungi la cel simpatic?
Ocolesc magazinele unde stiu ca vanzatoarele ma urmaresc si comenteaza mai ceva ca pe Twitter. Nu inteleg de ce acest comportament este incurajat cand vine vorba de haine, desi in alte contexte ar parea ridicol. Cum ar fi la hypermarket sa te ia cineva la intrebari. Va pot ajuta cu ceva? Vreti orezul acela mai mare sau mai mic? Va ajut ca gasiti o rosie mai tare? Va duc produsele la casa?
Cumparaturile din strainataturi
La shopping ma cam transform in baiat. Nu vad placerea in a pierde ore in sir prin magazine. Iar in strainatate mi se pare cu atat mai absurd. Nu inteleg de ce cineva ar merge intr-o tara noua si in loc sa exploreze cultura, oamenii, peisajele noi, prefera sa stea prin magazine similare cu cele din tara. Singura situatie in care pot tolera shopping-ul in strainatate e atunci cand sunt blocata in aeroport :)
Marul cunoasterii: influentarea deciziilor de cumparare ale populatiei apublicitare
In general, eu sunt cea care corupe oamenii spre junk food. Am stricat mult diete de-a lungul timpului. Nu e ceva intentionat. Pur si simplu, mancarea sanatoasa nu are aceeasi atractie. Cand ati auzit ultima oara pe cineva spunand: "Oh shit, cred ca am mancat prea multe mere si nu ma pot opri"?