![[La shopping cu publicitarii] Dani Macarie (Ogilvy & Mather) si-a cumparat televizor pentru ca 250.000 de bile colorate au zburdat prin San Francisco](https://media.iqads.ro/2014/12/1921105-367390773422485-3644307445741410636-o-cover-850.jpg)
Cumparaturile. O indeletnicire pe cat de relaxanta, pe atat de distrusa in perioada lui Undrea [sau Ningau]. Cand toti il intelegem pe Sisif, caci pare ca urcam neincetat pe un munte interminabil de cadouri, cadoute, cadouase ce ne sunt azvarlite la gramada in spectrul vizual. Oricat de publicitar ai fi, nici macar tu nu ai scapare. De aici, o dilema: oare cum sunt publicitarii la cumparaturi?
Vrand-nevrand, piticii industriei isi mai fac loc pe creierul de shopper: sunt clienti simpatici, clienti dificili, clienti aerieni, exista campanii bune, facute de tine, la fel si campanii proaste, facute de altii. Ori invers. Si abia apoi vine produsul. Sau nu?
De aici inainte, servim cate-o pereche de publicitari consumatori pe zi, cu tot cu povesti de la raft.
Azi il citim pe Dani Macarie (Creative Director, Ogilvy & Mather) care recunoaste ca nostalgia trecutului sau simpatia fata de oameni se poate strecura si intr-o relatie de scurta durata, cum e selectia produselor la raft.
Idei de cadouri pentru el: cum se vede in poza de mai sus, de gasit add-ons la echipamentul de box. Sau niste manusi mai misto decat cele pe care le detine acum.
Cum reactionezi la produsul unui client simpatic/ produsul unui client al dracu'
Nimeni nu stie exact ce se intampla in capul din fata raftului; dar, in economia alegerii, o intalnire placuta, nostalgia provocata de un cont pe care ai lucrat in tinerete, caldura unei colege, un premiu sau opusele celor de mai sus pot provoca diferite reactii.
In general, am noroc de faptul ca brandurile simpatice ajung pe mana unor oameni la fel de placuti. E un fel de armonie care ma face sa intru cu drag de trei ori pe zi la Mega Image, de exemplu.
La produsul cu o campanie misto, indiferent cine e-n spate?
Asta chiar conteaza. O campanie buna merita rasplatita cu o achizitie. Acum multi ani mi-am cumparat (fara sa am nevoie) un televizor din cauza ca niste oameni aruncasera 250.000 de bile colorate peste San Francisco. Nici televizorul nu era chiar rau.
Cand ai ocolit ultima oara un magazin/un produs antipatic ca sa ajungi la cel simpatic?
Am avut odata un client care mi se transformase in prieten. Ne proclamaseram (desi mai nou vad ca e ciudat sa vorbesti despre ea) prietenia in industrie, in presa si in general pe toate gardurile. Eram de nedespartit. In plus, clientul asta distribuia (in mod exclusiv pe piata din Romania) un produs de care ma atasasem ingrijorator la ora respectiva.
Totul era minunat pana in ziua in care clientul a pus (suspect de subit) capat prieteniei noastre. Si intr-un mod destul de putin elegant. Faptul mi-a provocat o dezamagire profunda care a accentuat nevoia de produs. Puteam sa-l cumpar si in consecinta sa mentin o nemeritata cota de piata sau sa aleg ceva neplacut de la concurenta.
Am trait suspendat in dilema pana la urmatoarea iesire din tara cand am avut revelatia duty free-ului. Asa am reusit o vreme sa dau bani producatorului nevinovat fara sa bag nimic in buzunarul distribuitorului de trista amintire. Dar (dupa cum stim) timpul le rezolva pe toate si asa au disparut mai intai nevoia si apoi resentimentul.
Te consulti cu review-urile online?
Deloc.
Cumparaturile de prin strainataturi
Daca punem la socoteala comenzile online, balanta se va inclina evident in favoarea strainataturilor.
Marul cunoasterii: influentarea deciziilor de cumparare ale populatiei apublicitare
Am facut asta in vara. Mi-am convins (impreuna cu Moga) un var sa-si cumpere un Click and Style.
