[Limba de lemn in reclame] Daniela Petrescu: Limba romana. N-ai cu cine, dom'le. Niste tarani

Daniela Petrescu are o relatie speciala cu limba romana. Tine la ea si o apara, pe oriunde s-ar afla. Pe Twitter, pe blog, pe Facebook, in statusurile oamenilor. Din cauza si datorita ei, multi isi numara de doua ori virgulele inainte de a posta ceva. Pentru ca taxeaza greselile si contorsiunile limbii, oriunde s-ar afla ele.

Dar cel mai bine raspunde singura la propria intrebare: "cine esti tu, Danielo, de vii tu, ghizdava, sa ne inveti pe noi la gat cravatei cum se leaga nodul? La urma urmei, nu sunt nici Serban Alexandrescu, nici Naumovici, nici Corina Bacanu, sa ma opreasca lumea pe strada sa-mi ceara autografe. Sunt doar una dintre persoanele care se straduiesc sa scrie corect. Deschid asa-zisa "Gramatica a Academiei" sau DOOM-ul de cate ori am dubii. Decat sa gresesc, mai bine intreb pe unul mai destept ca mine. Daca ridica din umeri, reformulez. Nu le stiu pe toate, dar macar invat in fiecare zi".

In textul de mai jos, Daniela vorbeste despre suferintele limbii in reclame, stereotipiile pe care nu mai vrea sa le auda, dar si ce expresii a imprumutat de la publicitari si ticurile cu care se lupta.

Suferintele limbii romane in publicitate, dar mai ales in presa

Limba romana sufera in publicitate cam ca baba la frumusete. Da, multe dintre greseli se fac din nestiinta, dar sunt si unele comise voit. Stim cu totii ca, in publicitate, e important sa te faci remarcat, sa te ridici pe varfuri si sa dai din coate pentru cel mai ravnit loc: acela din mintea consumatorului. Asa ca se recurge la tot felul de formule menite nu neaparat sa te socheze, cat sa le retii, sa ti se insurubeze in cap, sa te gandesti la ele in alte contexte si, evident - Austerlitz-ul publicitatii - sa ajungi sa le folosesti in vorbirea curenta.

Pana la urma, nici sloganul Apple nu e corect, era nevoie de un adverb acolo, nu de un adjectiv, dar serios acum, ii pasa cuiva de asta? Inchid ochii pana si eu care corectez cu voce tare (de cele mai multe ori) si in gand (cand imi e rusine de rusinea ta) inca din 1987 :)

Un pic mai grav este ca limba romana sufera in presa, unde se presupune ca exista un job intitulat "corector", un fel de menajera care vine si strange cu maturica mizeria lasata in urma de jurnalisti. Si nu ca sufera, se si vaita, saraca, scoate niste zbierete sfasietoare, ca cele ale lui Prometeu in timpul vizitei zilnice a vulturului.

Fac niste ochi mari cand citesc titluri precum "Rihanna e seminte pe langa albaneza asta. Bleona a dat cadere la toata America" si nu ma intreb cum o fi luat bacul omul asta, ci cum o fi iesit el din gimnaziu, ca atunci inveti sa scrii, nu la liceu. Dar o fi si asta un procedeu de imbogatire a vocabularului... Poate nu pricep eu. La urma urmei, eu nici pe Miro nu-l inteleg si el vinde tablouri de milioane de dolari. Vorba aia "Sutor, ne ultra crepidam".

Expresii pe care nu mai vrei sa le auzi

In ziua de azi, precis ati remarcat ca toate sunt "la un click distanta". Nimic nu mai e peste sapte mari si peste sapte tari, totul e foarte-foarte aproape. La un click distanta! Suna interesant la inceputul anilor 2000, dar dupa ce-l auzi de un catralion de ori, nu mai zambesti, il bagi in spam direct.

Ma mai enerveaza o formula: "esti PE fashion", "esti PE distractie" etc. Nu inteleg de unde vine si ce rau i-am facut. Cum adica esti "pe" ceva? Oamenii care o folosesc vor sa para interesanti, PE genul "uite ce haios sunt eu, ce formulari sagalnice am in vocabular", dar sunt PE semidoctism.

Ma deranjeaza si cand aud "maxim", in loc de "maximum" sau "care l-am", in loc de "pe care l-am", stiti si voi in ce reclame, nu mai joc eu acum rolul paraciosului clasei.

Ma gandesc ca reclamele astea implica echipe intregi de oameni, nu le face cap-coada un nene care, intamplator, a plecat sa ude buretele cand s-au predat formele corecte. Chiar nu s-o fi gasit unul care sa zica: "Baaa, stati, baaa, asea, nu cumva e corect al’fel?" Si toti sa se loveasca atunci cu palma peste frunte si sa spuna: "Daaaa, baaa, asa e! STOP! Dati cu <<delete>>!"

Sau poate aplica tactica mersului pe burta: oricum nu se prinde nimeni. Si daca se prinde, ce? "Nu e panica, man!"

Limba de lemn a publicitatii

O, da! Iar limba de lemn creata de publicitate nu e neaparat cea folosita apoi in reclame, ci, Dumnezeule, cea vorbita in agentii sau departamente de marketing. Nu fac pe mironosita, recunosc in fata tuturor (desi stiu ca tot ce spun aici poate fi folosit impotriva mea la proces) ca vorbesc o romgleza fluenta, nivel B2!

Pentru publicitari, nimic nu are sens. Totul FACE sens. Am auzit chiar persoane care, dintr-o regretabila eroare, au zis "are sens". Au scuipat repede-n san si s-au corectat: "face sens!".

Nu inteleg nici de unde vine expresia "a o arde (de cele mai multe ori) dubios". Da, ma amuza, dar as vrea sa-i aflu sursa. Pe cine arde? Si de unde acest acces de piromanie? Sau, din aceeasi tagma, "ruleaza fin". Ce face?!

Cand clienta e "biasata", agentia trebuie "sa aseseze" si "sa faca o decizie".

"Nu e ca si cum" nu stim ca ziua in care vom "lua un dus" si vom "avea sex" nu e departe! "Aparent", nimanui nu-i pasa de asta, "zic". Dar e "okish". Hai, "cileanu" toata lumea!

Reclame care ti-au placut

Nu cred c-a fost una care sa-mi intepeneasca degetul pe telecomanda si sa zic "uite, frate, ce limba romana curata! Ce eufonie! Ce limbaj cizelat!". Si nici nu mi s-a sucit vreodata capul pe strada dupa vreun panou, care sa ma faca sa adun trecatorii roata si sa le zic: "priviti locul acela dintre subiect si predicat! Acolo putea sa fie o virgula! Dar nu e! Va dati seama ce realizare?!" Pur si simplu mi se pare normal sa dau peste texte corecte.

Expresii imprumutate din reclame

Am imprumutat, ca multi altii, "laser, frate", "tu nu, Batman, Batman", dar le-am restituit rapid cand au inceput sa devina deranjante. Si parca ar mai fi o formulare, dar nu mi-o amintesc acum.

Cuvinte pe care ai vrea sa le auzi mai des in publicitate

Eudemonie, palingenezie, propedeutica, partenogeneza. Glumesc. Mi-ar placea sa aud mai multe regionalisme. Mi se par savuroase. Le auzi si incepi sa razi. 

Cred ca graiurile sunt mult mai expresive decat limba literara. Ne plangem ca romana n-are la fel de multe cuvinte precum engleza, dar sunt o multime de cuvinte de care ne ferim, ca sunt "de la tara". La fostul loc de munca aveam o tabla pe care scriam, in fiecare saptamana, un oltenism, cu explicatia aferenta. Pe unele am reusit sa le impamantenesc.

Terapie lingvistica pentru publicitari

Nu sunt eu in masura sa le recomand lor ceva si, in niciun caz, nu tuturor. Sunt atatia oameni destepti in publicitatea romaneasca! Poate alora care stalcesc limba romana involuntar le-as recomanda sa citeasca. Dar nu ce-au scris ei. De preferinta o carte mai veche. Nu ma refer la "Psaltirea scheiana", ci la carti editate pe vremea cand cei care corectau, apai corectau! Ma infurii cand descopar greseli gramaticale in carti scoase de edituri mari. Da, le corectez cu pixul. Nu, nu am nevoie de numarul unui psiholog. Psihiatrul meu mi-a zis ca sunt inutili.

Ticuri verbale

Am tot avut, dar m-am lepadat de ele. In prezent cred ca e "puuuuii meeeei". Cum nu injur, e singura forma de eliberat dracii.

Cel mai frumos cuvant

Nu stiu care e cel mai frumos, dar am doua care candideaza pentru titlul de cel mai urat: "parloaga" si "sontorog". Le-am scris aici sa le fac de ras.

Un slogan pentru limba romana

O sa vin cu unul singur: "Limba romana. N-ai cu cine, dom'le. Niste tarani."