Scriitor, jurnalist, realizatorul emisiunii "Cartea cea de toate zilele", difuzate de TVR, cunoscut pentru textele sale despre media din Dilema Veche si pentru cartile sale, "Luminita, mon amour" sau "Tineretile lui Daniel Abagiu".
Cezar Paul-Badescu trece acum si la film, la insistentele Monicai Barladeanu. Scriitorul povesteste pentru IQads cum va ajunge pe ecran cartea sa, in regia lui Calin Peter Netzer, de ce i-a schimbat titlul si, deci, numele personajului principal, dar si despre peisajul media din Romania.
Luminita, mon amour
Am scris romanul vreme de aproape un an, in care nu am mai facut nimic altceva, deci am putut sa ma dedic cu totul lui. S-a putut asta, pentru ca eram in timpul unei burse de creatie care mi-a fost oferita de ministerul bavarez al Culturii. Titlul trimite, desigur, la "Hiroshima, mon amour", filmul lui Alain Resnais, dupa un text de Marguerite Duras. "Mon amour" ar putea lasa impresia ca e vorba de un roman de dragoste. Numai ca trimiterea la filmul lui Resnais atrage atentia ca lucrurile nu sunt asa de simple, ca mai e si o Hiroshima pe-acolo. Daca e sa ma joc, as spune ca e ca la Facebook - "It’s complicated". Daca e sa fiu serios, as spune ca nu e nici urma de roman de dragoste in "Luminita, mon amour".
Drumul Luminitei spre film
Dupa aparitia cartii, au fost cronici care au observat printre altele chiar asta: ca e un roman foarte cinematografic. Apoi a fost Monica Birladeanu, care a venit la un moment dat la mine si mi-a spus ca i-a placut foarte mult romanul, ca e o fana a lui si ca i-ar placea sa-l vada ecranizat. Si a inceput efectiv sa faca lobby pentru el printre regizori. Problema e ca cei mai multi regizori romani sunt interesati in primul rand sa spuna povestile proprii, scrise de ei, asa ca au trecut mai multi ani si nu s-a legat nimic. Cand imi pierdusem speranta ca s-ar mai face ceva, m-am trezit acum un an ca ma contacteaza Calin Peter Netzer. Mi-a zis ca el s-a identificat cu Luminita si ca ar vrea sa faca un film dupa carte. Aveam sa aflu ulterior ca ii daduse cartea s-o citeasca tot Monica Birladeanu. Deci ei trebuie sa-i fiu recunoscator in primul rind…
Iar Luminita devine Ana
Luminita e un nume greu de pronuntat de catre straini. Netzer mi-a zis ca a constatat asta cand ii pronuntau numele Luminitei Gheorghiu, ca li se incurca limba in gura. Asa ca am optat pentru un nume simplu pentru toata lumea: Ana.
Scenariul
Scenariul este scris de mine, impreuna cu Calin Netzer. Calin alegea ce scene il intereseaza din carte, le discutam, apoi purcedeam la scris. In plus, cam 25% sunt scene inedite, care nu se afla in roman. Pur si simplu, scenariul este altceva - si asta nu numai din punctul de vedere formal, al dramatizarii. Povestea, in mare, este aceeasi, dar sunt puse altfel luminile, accentele, ceea ce schimba enorm.
Colaborarea cu regizorul
In momentul de fata. filmul se afla in faza de castinguri - si am participat si eu la cateva. A fost o experienta interesanta sa vad cum aceeasi partitura este interpretata uneori foarte diferit de la un actor la altul si cum unii vin cu solutii la care eu nu ma gandisem, dar care sunt perfect plauzibile. Discut in continuare cu Calin, ne sfatuim, dar nu poate fi vorba de veto-uri, in primul rand pentru ca amandoi suntem oamenii dialogului, in al doilea rand pentru ca regizorul e de fapt autorul filmului. Dupa ce va iesi pe ecrane, se va spune despre el "un film de Calin Peter Netzer", nu "un film de Calin Peter Netzer si Cezar Paul-Badescu". Asa ca el e seful. Eu sunt sef doar in cazul cartilor pe care le scriu.
Maratonul media
Presa de la noi a ajuns din ce in ce mai rau, e, in mare parte a ei, doar o expresie a intereselor politice si economice ascunse. Cei care mai lucreaza in presa acum sunt jurnalisti vechi, dar care au abdicat de la normele deontologice (sau, in cel mai bun caz, abdica din cand in cand) si pustani fara experienta, preferati ca pot fi angajati pe salarii de nimic, si care sunt foarte buni in a da copy/paste de la agentiile de stiri sau de pe internet. In conditiile acestea, m-am bucurat ca am putut sa ma extrag din acest mediu (caci emisiunea pe are-o fac acum la TVR, despre cate o carte pe zi, e cu totul altceva). Nu sunt obosit, ca iata sunt dispus sa alerg in maratonul citirii si prezentarii a cate unei carti pe zi, ci dezamagit. Iar dezamagirea e mai grava decat orice oboseala. Oboseala trece, odata ce te odihnesti, dezamagirea - mai greu.
Invataturi bune si rele
Nu as vrea sa vorbesc despre lucrurile urate, pentru ca, dupa cum iti poti da seama din ce am zis mai inainte, as avea destule de povestit. Prefer sa ma gandesc la lucrurile frumoase. Iar unul dintre acestea este ca poti ajuta oameni. Pare un bla-bla care sa dea bine, dar nu e asa. E un sentiment extraordinar cand vezi ca i-ai facut bine unui om. Din pacate, in conditiile de acum, aproape ca nu mai reusesti sa mai faci si asta.
Cel mai dificil interviu
Nu am avut interviuri dificile, desi am stat de vorba cu destui oameni dificili. Un bun intervievator trebuie sa se adapteze permanent omului cu care sta de vorba si, daca face asta, nu are cum sa dea gres.
Adaptarea la lumea noua
Nu numai ca fac parte din generatia care a cunoscut lumea fara internet, dar pana pe la 20 de ani nu am vazut la fata nici macar un computer. Primele povestiri le-am scris la masina de scris (o Olivetti, pe care am cumparat-o in studentie, cu mari eforturi), iar, cand am ajuns sa scriu pentru prima data la un computer (pe un sistem MS-DOS), eram uimit cum stie sa treaca singur pe randul urmator. :-))
Acum, nu am nicio nostalgie pentru lumea de dinainte de internet, asa cum nu am nici pentru cea de dinainte de telefonia mobila. Ma simt foarte bine acum, cand beneficiez si de internet, si de telefonie mobila, ma simt ca pestele in apa. Singura problema pe care-o am cu internetul e, ca deocamdata, e un spatiu care nesocoteste drepturile de autor. Sunt multi care considera ca, daca un lucru se afla pe internet, e la liber, e pentru toata lumea si oricine isi poate insusi un text cu copy/paste sau o poza, sa o publice ca fiind a lui. Dar sunt sigur ca si treaba asta se va reglementa, cu timpul.
Consumul media
Nu consum media propriu-zisa zilnic, nu merg tintit la vreo publicatie, ci imi iau informatia de pe retelele de socializare - Facebook si Twitter. (Intr-o vreme, frecventam si Google+, dar cred ca a pierdut de mult competitia.) Sigur ca exista si pe retelele de socializare manipulare si multe tampenii - ceea ce-i imput presei mainstream -, numai ca aici toate lucrurile se petrec in libertate. E ca in cazul dictatura versus democratie: exista si-n democratie prostie si ticalosie, dar macar ai si alte lucruri pe care le poti alege.
Publicitate: Enervari
Lipsa de profesionalism, prostia. Cand vrei sa ma seduci, dar mirosi a transpiratie si faci dezacorduri, avem o problema. Altfel, pot merge bucuros cu tine.
Reclame surprinzatoare
Am urmarit publicitatea romaneasca cum a evoluat, pas cu pas, de la "Titan Ice - alta viata!" sau ”V-am prins, vrajitoarelor!”, pana la cea din zilele noastre. Cred ca cel mai recent spot care mi-a placut cu adevarat a fost cel la Cava D’Oro, cu Depeche Mode/ Johnny Cash. S-ar putea sa mai fi fost si altele mai recente, dar faptul ca acum mi-a venit in minte acest spot e semnificativ, inseamna ca a fost unul cu adevarat memorabil.
Un brand de care nu te poti desparti
Da, Caragiale. E un brand care-si pastreaza prospetimea si care nu m-a dezamagit niciodata.
