Parintii lui Alex Badea l-au vazut de mic ca mazgalea bine pe foile albe si au zis, gata, e de-al nostru. Ca doar erau si ei artisti. Si nu era sa faca de rusine familia cu te miri ce alta cariera. E, poate ca nu asta le-a fost rationamentul, dar eu ma bucur cand intalnesc si povesti mai pe langa norma. Care, din experienta mea, suna cam asa: "am vrut sa dau la Arte, dar ai mei nu m-au lasat, acum am un job naspa si nici nu mai stiu cand am desenat/pictat/sculptat ultima oara".
Alex, galatean la origine, s-a mutat recent in Cluj pentru ca acolo considera ca e cel mai propice spatiu de dezvoltare pentru un artist. Inca nu e foarte "infipt" in piata; a terminat Universitatea de Arte "George Enescu" din Iasi in 2012 si, de atunci, a mai lucrat in cateva saloane de tatuaje.
L-am intrebat cate ceva despre inspiratie, despre cum lucreaza si cum crede c-o sa mearga treaba in viitor. In curand, e posibil sa ne putem imbraca cu haine desenate sau pictate de el. Va anuntam cand e cazul. Linkuri pentru stalkeri si/sau admiratori: Facebook, Tumblr, Behance, Saatchi Art.
Alex pe viu
Alex, autoportret
Povestea pe invers
Povestea inceputurilor mele ca artist e oarecum neobisnuita. Imi amintesc momentul in care am terminat scoala generala si ai mei (artisti fiind) au insistat sa urmez liceul de arta, fiind convinsi ca artele plastice sunt domeniul meu. M-am impotrivit cu desavarsire, eram foarte atasat de obiceiurile si prietenii din cartier.
De curand, am rasfoit niste carti si albume de arta in care am gasit mazgaleli si forme concepute de mine intr o maniera foarte primitiva, de genul lucrarilor lui Basquiat, care acum imi plac foarte mult si ma fac sa inteleg mai bine convingerile alor mei.
Au urmat anii de liceu, in care am fost in special atras de orele de desen cu domnul profesor Ioan Tudor, unde am invatat sa construiesc un desen de sinteza pornind de la figuri geometrice, devenind pe parcurs tot mai curios si pasionat.
Am terminat scoala. Si acum?
Dupa ce am terminat facultatea la Iasi, m-am trezit destul de confuz, pus in situatia de a face ceva sa pot functiona in societate. N-am fost prea practic, mi-am oferit timp sa las lucrurile sa vina de la sine, lucrand intre timp si experimentand cu orice tehnica si maniera prin care am considerat ca pot transmite ceva estetic, placut si cool.
Am neglijat o vreme pictura de sevalet si tehnica picturii in ulei care necesita spatiu. Am inceput sa lucrez pe dimensiuni mai mici, pe hartie. Intre timp, pentru a ma intretine, am lucrat ca tattoo artist pe ici, pe colo.
In prezent locuiesc in Cluj, de putina vreme, si sunt artist full time, daca pot spune asta, desi inca sunt in proces de acomodare. Am ales Clujul ca sa fiu inspirat si sa fiu mai aproape de ceea ce consider eu un mediu cultural si propice pentru arta.
Inspiratia?
Vine in valuri, adica am perioade in care doar acumulez (calatoresc, socializez, ascult muzica etc) si perioade de creatie propriu-zisa, in care lucrurile se intampla de la sine si se materializeaza.
Nu mi-a placut niciodata sa grabesc procesul, sa ma fortez sa lucrez sau sa disper ca nu imi vine inspiratia, insa pofta chiar vine mancand; ma inspira aproape orice si-mi place sa vorbesc despre asta cu oricine imi da apa la moara.
Mod de lucru
Cand ma pun sa lucrez, nu sunt foarte constient ca am inceput sa lucrez pe bune, lucrurile capata sens si consistenta pe parcurs. Nu-mi stabilesc niciodata teme sau subiecte. Chiar si tehnica mi-o aleg pe parcurs, in functie de vibe-ul pe care incerc sa-l transmit, atmosfera si expresia.
In ultima perioada, tema principala pe care-o abordez este portretul, expresia figurii umane, care este centrul de interes si personajul principal din poveste. Gandesc portretul ca pe o compozitie de sine statatoare, in care fiecare element are o mare putere expresiva. Portretul are un mare impact emotional direct cu privitorul; se creeaza un dialog. Este simplu si placut sa descifrezi expresia unui portret uman, fie el si distorsionat, sintetizat.
Promovare
Felul in care imi promovez arta trebuie sa vina natural; functioneaza pe principiul" daca faci ceva ce place oamenilor si inspira", ei vor afla si vor vrea sa cunoasca mai mult.
Postez lucrarile pe Facebook si pe cateva bloguri; sunt bucuros sa primesc feedback. De asemenea, am avut cateva piese de street art, imi lipesc lucrarile pe strada, supradimensionate. Imi place foarte mult sa fac asta si am in plan sa fac la fel si in Cluj.
Branduri la orizont?
Sunt deschis la orice tip de colaborare din care poate iesi ceva bun, inclusiv cu branduri. De curand, am planuit impreuna cu niste prieteni sa personalizam o linie de haine si accesorii. Sa vedem ce o sa iasa.
Consumatori de arta
Foarte putini sunt cei care cumpara, insa asta-vara am avut placuta surpriza sa vand o mare parte din lucrarile mele unui iubitor de arta din Roma, care a aflat de mine prin intermediul verisoarei mele, care ma lauda de cate ori are ocazia.
Mi-ar placea sa existe mai multi din cei care vor sa cumpere, probabil ar trebui sa fiu mai explicit ca arta mea e si de vanzare.
Buzunarele unui artist roman
Cel mai periculos compromis il poti face cand vezi arta ca pe o meserie si intervine nevoia de a face bani din asta, dar scopul nu scuza mijloacele. Nu pot vorbi prea multe despre a face bani din arta pentru ca sunt la inceput, dar cu siguranta nu e usor. Trebuie sa fii profesionist in primul rand si sa te promovezi masiv; sa convingi si sa ai o viziune deosebita, sa ai ceva de spus si sa stii cum sa o spui.
In viitor
Pe mai departe, imi urmez traiectoria si sper ca e una ascendenta. Vreau sa lucrez mai mult si sa fac bani sa lucrez si mai mult. Am nevoie sa mi gasesc un atelier sa pot picta din nou panze mari. Vreau sa fac ceramica si sculptura. Dar toate la timpul lor.
