Gabriel Kirmaier (Designer, Rusu+Bortun) canta intr-o trupa si are pozele s-o dovedeasca. E vorba de Moebius. Gabriel mai are niste poze care ar parea sa sugereze posibilitatea ca gateste. Are tatuaj(e). Ii plac cainii, ii plac pisicile. Punem in oala cateva poze de profil si va izbucni o gaura neagra care aspira orice faptura feminina din apropiere si le magnetizeaza pe cele de la distanta. Apoi le aspira si pe ele.
Sau pe multe, daca nu pe toate. Cum zicea Dita von Teese, poti sa fii cea mai zemoasa si coapta piersica din lume; tot o sa fie cineva care nu suporta piersicile. (Daca nu spunea Dita von Teese, iertati-ma, e vineri seara si radacina citatului ma preocupa tot mai putin cu fiecare minut care trece.)
Gabriel ne dezvaluie mai jos cum a intrat el in publicitate: ca un copil. Credea ca advertising-ul e un exercitiu de creativitate facut de voie; dupa niste agentie a aflat ca nu e cazul. Da' inca-i place.
INAINTE DE PUBLICITATE
Am studiat fotografia si, maghiar fiind, am invatat limba romana in acelasi timp. Pana am terminat facultatea, am invatat si limba. Cat de cat. De fapt, daca ma gandesc bine, nu stiu cat am inteles din anul 1.
Si atunci am stiut: advertising is the way
In timpul facultatii lucram la o firma de soft de turism, ca web designer. Era primul meu job, insa diferenta intre cursurile faine de la Foto si site-urile de turism (care trebuia sa fie precise, functionale si sobre) era prea mare.
Am vrut sa incerc publicitatea, nestiind ce inseamna asta. Imi imaginam ca e ceva super relaxat, super creativ, unde se arunca cu idei trasnet in aer: cum ar fi sa facem un print cu un sambure in pamant din care creste o masina eco, in timp ce niste copii se joaca cu ponei in natura si curatenie, totul idilic, deloc bucurestean. Cum ar fi?
Nu intelegeam atunci ca in orice domeniu exista frustrari, stres, graba, certuri. La primul meu job de agentie mi-am dat seama cum experienta practica e mult mai importanta decat anii la facultate si ca habar n-am ce fac. Mi-a luat ceva timp, cativa ani, pana am ajuns sa lucrez relaxat. E o chestie de incredere.
Campania care te-a ademenit catre comunicare
Nu cred ca te face o campanie sa alegi o industrie in care probabil o sa lucrezi toata viata. Ideea de creatie m-a atras, iar asta e o motivatie interioara.
Daca e totusi sa aleg o campanie care ma inspira:
Rezerve
Nu am avut rezerve, eram foarte entuziasmat si aveam doar ganduri pozitive. Dar, bineinteles, exista si o latura negativa in orice domeniu, de care eu nu stiam. Eram naiv, nu am fost informat despre partea "intunecata" a publicitatii.
E ciudat cu lipsa asta de informatii: daca nu stii ca nu stii, nu stii ca nu stii. Dar e avantajoasa si naivitatea, m-am bagat in industrie fara frici.
La angajare
Nu vreau sa supar pe nimeni care incearca sa se angajeze de mult timp fara succes, dar ca in orice domeniu, cel mai probabil, depinde de tine daca gasesti sau nu job. Angajatorii plang ca e greu sa gasesti forta de munca de calitate si tu stai acasa? Trimite CV-urile alea.
Iar daca esti la inceput de tot, nu e greu sa gasesti un loc unde poti sa tragi cu ochiul si urechea o luna. Eu nu am facut internship, am avut noroc, cred.
IN TIMP CE PUBLICITATE
Prima campanie
Prima campanie a fost pentru o firma cu produse de constructii high-end, in mod special niste caramizi care izolau foarte bine. Asa ca am facut un print in care am imbracat casa vecinului in geaca de iarna, cu blana, cu tot, iar casa vedeta, facuta cu caramida smechera nu avea nevoie de geaca, ca izola bine. A iesit dragut; naiv, dar dragut.
Tot pentru ei am prezentat atunci un print cu un tip care pune un pahar de sticla pe peretele sufrageriei si trage cu urechea. In timp ce afara, langa casa, trecea un marching band. Atat de bine izola caramida aia!
Campania de care esti cel mai mandru
Am inceput cu print, dar am fost mereu pasionat de online si, acum la Rusu+Bortun, am posibilitatea sa lucrez in procent de 90% numai pe proiecte online. Avem micul nostru departament de geeksi. Iar proiectul de care sunt cel mai mandru este platforma BookOfSuccess.ro, facuta anul trecut, tot aici.
Cea mai mare gafa
Am stricat un meniu al unui restaurant. Complet. A trebuit sa il refac o noapte intreaga.
Cel mai important lucru invatat
-
Mentori/ invatatori
De la toata lumea. Si de la taximetristi inveti, daca ai deschiderea sa-i intrebi si sa-i asculti. Asta e motto-ul meu.
Cat despre advertising, daca ai o pasiune, orice informatie noua e bine venita. De la Catalin Rusu am invatat mult. Seful meu. Salut, Catalin!
Daca nu ai lucra in comunicare?
Online sa fie. Mi-ar placea sa lucrez pe o singura platforma 5-10 ani, s-o vad cum creste, unde greseste. Probabil similar cu parenthood-ul. Nu stiu, nu am incercat niciuna dintre ele.