[Tineri din agentii - FRIENDS/TBWA] Alexandra Bombita: Am simtit ca m-as potrivi cu advertising-ul. Vorba aia - inalt, chipes, tacanit si ma face sa rad

Alexandra Bombita (Copywriter, FRIENDS/TBWA) e indragostita. O data, e vorba de advertising-ul personificat - un tip inalt, chipes, bine facut, destept, cu potential financiar, si tot ce mai zic bunicile ca trebuie sa fie si sa aiba un barbat. Mai are uneori simptome de idiotenie, se intampla sa nu intelegi nimic din ce incearca sa-ti vorbeasca el acolo, dar ce sa-i faci, oameni suntem.

Totusi, oricat de drag i-ar fi acesta, vad in sufletul Alexandrei o alta feblete mai profunda. Iubeste umorul. Sau simtul umorului? Sa fie amandoua. 

Asta nu inseamna ca s-a specializat pe campanii amuzante, Doamne fereste. Stie de toate. Probabil doar ca la testele alea de personalitate pe care le faceam pe Tickle (Zât, nostalgie! Zât am zis!) ii iesea, de regula, Class Clown. Ori la "What's your ideal boyfriend's personality?" ori la "What's your highschool stereotype?". Pentru ca si ea are un simt al umorului teribil de bine dezvoltat.

Uite o pisica neagra
UPDATE: E vorba de Elena Pisica (GoodLuck Manager la FRIENDS/TBWA), disponibila si pe Facebook

INAINTE DE PUBLICITATE

M-am decis destul de repede ce vreau sa fac in viata, dupa ce mi-am dat seama ca dispretuiesc visceral matematica si, in mod special, pe profesoara (multumesc, doamna, fara dvs. as fi ajuns un inginer mediocru).

Pentru dramatismul povestii, recunosc ca nici la fizica si informatica nu eram sclipitoare. E foarte adevarat ca nici profesoarele nu si-au dat interesul prea tare, reusind sa fie mai plictisite si mai plictisitoare decat doua gulii care privesc in gol pe fereastra.

Atunci, destinul mi-a aratat calea: inainte spre uman. Deja auzisem de SNSPA, iar unu' din liceu imi spusese ca nu aveam cum sa intru, acolo intrand doar aia care citeau filosofie si erau foarte-foarte destepti. Fireste, am zis "SNSPA sa fie!". SNSPA – FCRP a si fost!

In paralel, incepusem si filosofia, unde mi-am dat seama ca mintea mea e capabila a intelege lucruri mult mai complexe decat inductia matematica si planul inclinat. Au urmat aspiratiile studentesti de a intra in publicitate, pe care le-am materializat in diverse ateliere, cursuri si evenimente. Am terminat facultatea avand mai multe intrebari decat atunci cand am inceput-o, asa ca m-am dus la CESI, pentru un masterat in Teoria si Practica Imaginii.

Si atunci am stiut: advertising is the way
Stii ca urmeaza o poveste buna atunci cand ea incepe cu "In noaptea aia…".

Da, a inceput intr-o noapte, una anume - la Noaptea Devoratorilor de Publicitate, mai exact. Urmaream un spot frantuzesc cu o sticla de sampanie mangaiata de o mana cu o manichiura impecabila. Sticla se tot marea, oamenii din sala radeau din ce in ce mai tare, iar la final, tasnea sampania.

Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa fie un job extraordinar acela de a-i face pe oameni sa rada aratandu-le sticle de sampanie care se maresc.

Campania care te-a ademenit catre  comunicare
Nu a fost o campanie anume. M-a intrigat domeniul, am inceput sa sap, am dat de niste lucrari faine si m-am gandit ca mi-ar placea si mie sa fac asta. Am simtit ca m-as potrivi cu advertising-ul … Vorba aia, inalt, chipes, tacanit si ma face sa rad.

Pre-judecati
Nu credeam nimic. Speram doar sa nu fie nevoie sa ma imbrac in costum. Vreodata.

Rezerve
Ca e una a baietilor si ca o sa imi fie greu ca fata, cu un zambet michteaux. Si modesta. De fapt, in primul rand modesta.

La angajare
Mi-a mers din prima. Am dat un mail, am ajuns la interviu unde am dat un test ad-hoc si am intrat intr-un internship. Apoi, m-a luat valul publicitatii si dusa am fost.

IN TIMP CE PUBLICITATE

Prima campanie
In prima zi din internship, am scris un spot radio pentru niste materiale de constructii. Prima campanie… Nu mai stiu. Stiu de primul pitch pentru niste baterii de baie (pitch pe care l-am si luat). Chiar si acum imi tin lucrarea aceea in portofoliu, mai mult pentru valoarea sentimentala.

Campania de care esti cea mai mandra
Eu cred ca poti progresa intr-o meserie doar daca esti multumit, zi de zi sau macar o data la doua zile, de ceea ce faci. Sunt ok cu munca mea pentru ca stiu ca am facut tot ce am putut, in conditiile date. Uneori a iesit bine, alteori nu. M-am bucurat ca un copil la fiecare idee faina, la fiecare pitch luat, la fiecare lucrare care a iesit exact cum am vrut. Chiar si asa, imi doresc sa fac si mai bine decat am facut pana acum.

Cel mai si cel mai tare m-am bucurat cand mi-am gasit lucrarea pe shortlist la Young Drummers (Golden Drum - Beat the Drum for Change). Mai ales ca a picat intr-un moment de profunda indoiala asupra propriei persoane.

Cea mai mare gafa de pana acum
Eu nu le zic gafe, ci gherle. Si cred ca o zi fara gherle e o zi pierduta. Daca faci un om sa rada prin neindemanarea ta de orice fel, e un castig, se naste un episod despre care nu stii cand o sa povestesti sau cum o sa il transpui intr-o idee.

Daca intr-o vreme eram perfectionista, acum ma intreb "Auzi, o sa conteze asta peste un an?". Raspunsul este in majoritatea cazurilor un NU vehement (asta e una din frumusetile meseriei – producem marfa perisabila), deci nu imi mai fac griji majore. Sunt cat de atenta pot, dar ma las foarte usor distrasa. Nu se stie niciodata de unde sare cate un iepure care te duce in Tara Minunilor.

O deziluzie
Degeaba le servesti caviar celor care nu se mai satura de seminte.

Cel mai important lucru invatat
Sa nu ma iau in serios.

Mentori/ invatatori
De la fiecare om inveti, chiar si prin puterea exemplului negativ. Din fericire pentru mine, lista exemplelor pozitive este infinit mai lunga decat cea a celor negative. Am invatat de la profesori, directori de creatie, client services, art directori, strategi, copywriteri, management. Se stiu ei.

Daca nu ai lucra in comunicare?
Mi-ar placea mult sa lucrez cu oamenii si mi-as alege o meserie de viitor. M-as face procuror.