Cum, publicitatea nu este industria aceea care se ia foarte, foarte in serios? Lumea in care personajele sunt chinuite de idei, cu care se lupta, carora le vorbesc si pe care le mangaie nopti albe, peste nopti albe? Publicitarii nu sunt oamenii aceia care se incrunta la cutiile de detergent pana cand, saracele, sunt obligate sa recunoasca toate rufele pe care le-au spalat?
Ba da. Dar uneori, chiar si oamenii din advertising dorm. Si apoi se trezesc bine-dispusi. Si cand sunt bine dispusi, isi dau seama ca poverile universului nu atarna pe umerii lor. Si atunci le reusesc cele mai bune glume. Pentru ca, of, este vorba chiar despre ei.
Cei de la Leo Burnett Toronto s-au luat chiar la palme. Pe bune. Fara metafore sau contorsionari de cuvinte.
De ce? Vedeti aici:
Zulu Alpha Kilo s-au intors cu vreo 60 de ani in urma sa dea de urma stramosilor lor publicitari si apoi sa ii aduca in prezent. Mad Men, varianta prezenta si adevarata:
Rethink Communications au inventat chiar si un tip nou de premii in publicitate, The Caseys, care premiaza ingeniozitatea cu care agentiile isi inscriu campaniile in competitii. Numerele care sfideaza infinitul si accentul britanic sunt un plus:
John St au chiar o serie pe aceasta tema, Reactvertising. Autorii Catvertising au mers mai departe in demersul lor umoristic-inovator si au trecut de la pisici la un concept ambitios: conversatia accelerata si nevoia de reactie-instant a lumii in care traim
