![[Tinerii din agentii - Mercury 360] Revelatia Oanei Sandru de la ora de dirigentie: gata, asta fac, eu am sa scriu reclame](https://media.iqads.ro/2014/10/10604713-788676261178588-4656728512900274406-o-cover-850.jpg)
Dear Diary, Mood: Apathetic. Mai tineti voi minte imnul asta ironic al populatiei emo, acum complet disparuta de pe fata Pamantului? Era amuzant. Si precis in caracterizari. Nu lipsesc machiajul intunecat, hainele stramte, parada culorilor mov, roz si negru, poezii despre nimicnicia vietii resimtita la orele de biologie si tot asa. Ei bine, si Oana Sandru (Copy, Mercury360) scria poezii prin liceu, uneori cu rima, alteori fara. Dar n-are ea fata de emo kid. Ia uitati aici:
Oana in liceu, probabil inainte sa mearga la ore.
Nimic negru, poarta culori, zambeste. Suntem bine. Si daca tot am inceput cu amintirile si nostalgia, va mai dau o poza, sa va induiosez.
Oana avea breton drept dinainte sa fie cool. Bretonul.
Inceputurile Oanei in copywriting tot la perioada liceului ne duc. Intr-o buna zi, la ora de dirigentie, a poposit cineva care lucra intr-o agentie bucuresteana, a povestit putin despre cum e sa faci reclame si poate habar n-a avut ca unul din copiii aia din banci tocmai fusese izbit de-o revelatie.
Acum simtim cu totii ca o cunoastem mai bine pe Oana Patricia Sandru. Si o s-o cunoastem si mai bine in randurile de mai jos, unde ne povesteste lucrurile mai pe indelete, ca sa asociem si o personalitate pozelor de la inceput.
INAINTE DE PUBLICITATE
Hai sa zicem ca momentul in care am inceput publicitatea, t0, a fost prima zi de facultate. Macar in plan teoretic, e adevarat. Pana atunci va zic despre Oana cea din liceu.
Studii
Mate-Info Intensiv Engleza, cu bac si olimpiada la chimie. Cumva, eu m-am regasit mereu in numere si in formule, dar mai ales in solutiile care nu erau trecute in barem.
Pe langa asta, scriam tot felul de maruntisuri, cu sau fara rima, eram redactor la revista scolii, jucam mult baschet si faceam genti. Cu masina de cusut si blog si tot ce trebuie. Ii ziceam The Silly Grapefruit. Inca n-am renuntat la ideea asta, dar a trecut nitel in plan secund.
Si atunci am stiut: advertising is the way
Prin clasa a 10-a. Aveam dirigentie si ne-a "vizitat" o fosta eleva a dirigului. Lucra intr-o agentie in Bucuresti. Ne-a povestit putin despre cum merg departamentele, echipele si am zis gata, asta fac. Eu am sa scriu reclame. Asa ziceam atunci, nu stiam ce e un copy.
Campania care te-a ademenit catre comunicare
Nu o campanie de Cannes.
Rula un spot la Cola. Mesajul era cam asa: "O mancare buna cere intotdeauna o Coca Cola". Culmea, asta chiar era un fel de traditie la noi in familie, mai ales in weekenduri. Invariabil aveam carne, cartofi, salata si Cola. Si m-am gandit, mama, ce reclama. Voiam si eu sa-i fac pe oameni sa se identifice asa tare cu un spot. (Intre timp am ajuns pe un drum mai sanatos, cred. Sper.)
Pre-judecati
Pe scurt? Dexter's Laboratory.
Rezerve
La inceput, mi-a fost teama de diferenta prea mare dintre ce scria in carti si ce as fi gasit dincolo de usile agentiei. Si mai erau niste rezerve fata de mine. Ma gandeam ca pot sa scriu, dar nu stiam daca pot sa fiu un copy bun.
Tot mai cred ca e mai usor sa vorbesti mult si sa spui putin, decat sa spui multe in cuvinte putine.
La angajare
A mers din prima. Prima aplicatie, primul interviu, primul "da".
IN TIMP CE PUBLICITATE
Prima campanie
O activare in store la Dove. Cu multe POSM-uri.
Campania de care esti cea mai mandra
Raffaello, 8 Martie, 2014. Am scris vreo 15 poezii. Faine toate. A fost putin ciudat sa ma gandesc ca sunt expuse la un stand si oamenii aleg dintre ele, pentru a le darui mai departe. E ca si cum le-as fi dat oamenilor cadou o bucatica din mine.
Pe langa asta, m-am bucurat ca echipa si clientul au avut incredere in mine si m-au lasat sa-mi fac de cap.
Cea mai mare gafa de pana acum
N-am prea dat cu bata-n balta. Dar am scris un line ciudatel cand eram in internship. Desi el suna bine, avea mai multe intelesuri si unul dintre ele nu era prea prietenos. A trecut si de CS si de client.
Alta data, tot pe-atunci, imi venisera niste materiale la semnat. Nu mi-a placut disclaimer-ul si l-am reformulat. Pe vremea aia nu stiam ca un disclaimer deja inregistrat e practic batut in cuie. Asa mi-am pus mai multi oameni in cap. Pentru 10 minute.
O deziluzie
Cel mai crunt e sa stii ca ti-ai terminat treaba, ca esti mandru de ce a iesit si ca acum totul sta in mainile altora. Care uneori sunt pe alta lungime de unda. Sau care n-au banda suficient de lata. De obicei se lasa cu poate si cu parca. Si cu tone de modificari.
Cel mai important lucru invatat
Tot de ce ne lovim in munca de zi cu zi devine important la un moment dat. Dar am sa zic doua. 1) Trebuie sa ai curaj sa spui tot ce iti trece prin cap; 2) o idee buna nu pica din cer, e nevoie de multa munca sa ajungi la ea.
Mentori/ invatatori
Mercury e prima mea agentie. Am invatat cate putin de la fiecare, mai mult sau mai putin constient. Pot sa bag aici partea cu "Multumesc mamei, colegilor si tuturor celor care au crezut mine, fara voi nu as fi ajuns aici"?
Daca nu ai lucra in comunicare?
As fi bucatar, patiser, proprietar de cafenea si sef de atelier de cusut. In ordine aleatoare.
