[Tinerii din agentii - Jazz] Andrei Stanciu, zis si Deiu: Am mers spre publicitate ca vita la imperechere "hei, salut, eu sunt din Arad si vreau sa fac reclame misto"

Eu l-am cunoscut pe Andrei 'Deiu' Stanciu cu ocazia glumitelor Brandom Humour pe care le-am degustat si pe IQads aici (si care, apropo, o sa fie expuse in Oradea).

M-am abonat de atunci la contul lui de Facebook si primesc cu regularitate cate-o doza de funnies, daca nu pe zi, saptamanal cu siguranta, rezultata din jocuri de cuvinte, jocuri cu imagini si cuvinte, citate mai putin cunoscute ale unor figuri faimoase , ocazional si clipuri. Publicatia Deiu Stanciu are un readership satisfacut, asta pot sa declar.

Ce nu stiam despre el e ca a vrut sa fie actor, dupa aia s-a gandit ca nu vrea sa moara de foame si a dat la Drept in Cluj. Asa s-a chinuit vreo 5 ani. Dupa care a luat drumul Bucurestilor. Cum s-a alaturat cardului creator de la Jazz va zice el mai jos.

Face o gramada de lucruri pe care i le cer Deii dintr-insul; caci sunt mai multi. Am avut noroc si l-am prins pe unul care a fost painea lui Dumnezeu.

PS. Se cade sa aducem la lumina si niste Vine-uri cu oameni si catei.

Contrabasul care-ar fi vrut sa fie violoncel

INAINTE DE PUBLICITATE

Tatal meu si fratele meu sunt actori si, crescand printre ei, ma vedem cam in acelasi peisaj. Dar cu doua luni inainte de examenul la actorie m-a apucat o teama deghizata intr-o criza de constiinta si m-a manipulat o idee venita de nicaieri: "ba, du-te la Drept, fa bani, vrei sa faci foamea?".

Mi-am socat parintii, fiind notoriu pentru prea putina mea tragere la carte, dar i-am convins cu mare usurinta ca stiam ce fac. Abia dupa 5 ani de invatat cu sila am reusit sa imi fac destul curaj, incat sa imi recunosc propria prostie. Neavand de ales, am imbratisat-o si am plecat la Bucuresti, singur, fara bani, dar cu un avant si o toleranta surprinzatoare.  

Si atunci am stiut: advertising is the way
Publicitatea e o cale, nu calea, si asta pentru ca am realizat ca in corpul meu traiesc mai multi "eu" care trebuie multumiti constant, altfel se razvratesc. Asa ca incerc sa nu-mi astampar pornirile si sa las inertia sa isi faca treaba.

Sunt copywriter, dar trag si VO-uri pentru spoturi, am prins si un desen animat de lung metraj in care am fost un rastafarian sarac, mai joc in spoturi, mai nou merg la casting-uri de film, creez content mai mult sau mai putin viral, iar acum am o expozitie de print cu Brandom Humor in Oradea.

Suna haotic, dar partea buna este ca invat lucruri noi din locuri diferite, lucruri care la urma urmei, se pupa cu job-ul de copywriter.

Campania care te-a ademenit catre comunicare
Tin minte ca in adolescenta m-a fascinat puterea lui "probably" din Probably the best beer in the world de la Carlsberg. Atunci m-am gandit ca limbajul advertising-ului nu e neaparat twisting reality, ci poate fi reality with a twist.

Cand am vazut Volanul din "Campanie anti plictiseala" am fost foarte entuziasmat ca e un spot romanesc si ca exista loc de umor in industria asta.  Nu stiu care campanie mi-a declansat interesul pentru publicitate, dar astea sunt primele care mi-au venit in gand.

Pre-judecati
Nu m-am gandit, am mers ca vita la imperechere "hei, salut, eu sunt din Arad si vreau sa fac reclame misto". Eram plin de idei, dar majoritatea erau off-brief, scriam cat se poate de prost si in plus, nu intelegeam nimic din ce vorbeau ceilalti. Eram ca gagica din "Feedback is 50". Asa ca nu prea am avut cum sa pornesc cu prejudecati intr-un domeniu in care habar nu aveam nimic.  

La angajare
Am avut noroc. M-a chemat Vali Suciu, Creative Partner la Jazz, sa trag o voce pentru Grand Cinema Digiplex, ne-am inteles bine, l-am intrebat daca nu are nevoie de un copy, mi-a zis "scrie-ti singur textul pentru Grand Cinema Digiplex" si vedem. L-am scris, i-a placut, si a zis "vino si maine".

Mi-a mai dat de lucru, a zis ca totusi e ceva de capul meu, asa ca mi-a oferit un internship. Apoi m-a trecut printr-un "Blitz training", un fel de Scoala ADC pe scurt, si mi-a dat de lucru ca sa invat din mers lucrand pe proiecte. Dupa doua luni am luat si primul salar.  

IN TIMP CE PUBLICITATE

Prima campanie
Cred ca prima chestie facuta, dar si aprobata de un client, a fost un text pentru o scrisoare Vichy trimisa bloggeritelor de fashion. Sau niste texte SMS pentru pufuletii STAR. Asta cred ca e primul print si asta primul spot radio.

Campania de care esti cel mai mandru
Clar "Pepe te imbraca", pentru ca e singura campanie in care eu am avut cea mai mare contributie. E si primul meu script care a devenit si spot, prinde la public si isi face treaba bine.

Cea mai mare gafa de pana acum
Nu am destule degete pentru a le numara. Una light e pentru Nivea In Shower, unde am propus cel mai cheesy headline : "Clipe fine de alint", care a devenit o stigmata de-a mea printre colegii din agentie.

O deziluzie
Daca crezi ca toate proiectele vor fi pe gustul tau si ca nu vei lucra sub presiune, ca nu vei ajunge in punctul in care sa crezi ca "Doamne, ce idei si ce scris de rahat am", atunci asta e primul set de iluzii care urmeaza sa ti se destrame. Dai de multe "puncte moarte" pe care daca nu le depasesti, ajung sa te doboare psihic cu timpul.

Cel mai important lucru invatat
Pai, am avut de invatat totul de la zero. Toate sunt importante, dar cred ca cel mai important este sa iti pastrezi avantul; si daca il pierzi, sa faci tot ce poti ca sa il repornesti. Ala e mojo-ul tau. De acolo iti vin ideile, de acolo iti iei energia, increderea si entuziasmul de a face lucruri cat mai misto.

Mentori/ invatatori
Vali Suciu, directorul meu de creatie, a.k.a om fain. Pe langa faptul ca ii admir munca si cat de mult poate duce, respect la el faptul ti-o zice asa cum e, skips the bullshit.  E genul de om care te ajuta sa evoluezi.

Daca nu ai lucra in comunicare?
As scrie sketch-uri, as incerca sa prind cat mai multe filme, poate as scrie si un scenariu, as invata muzica, as calatori, as lucra mai mult cu vocea si corpul, m-as apuca de sport, as investi mai mult timp in umor si as incerca sa nu imi interzic prea multe.

Pe post de desert: