Autorul "Bucuresti, unde esti?", fotograf, masterand in antropologie vizuala si media la Universitatea Freie din Berlin, Vlad Petri e cunoscut mai ales pentru fotografiile sale din timpul protestelor din Romania, de unde i-a ramas si cea mai populara imagine a sa. Se implica in ateliere de fotografie si are o seama de proiecte vizuale in care nu doar priveste, prin camera, realitatea, ci o recompune emotional: Portrete vii, Nemiscat sau Traian Subiectiv sunt doar cateva dintre acestea.
Vlad povesteste pentru IQads cand i-a fost cel mai tare frica, cum se tine sub control tensiunea in zonele de conflict, cat de obiectiva poate fi o imagine, dar si care sunt stereotipurile de imagine din reclamele romanesti.
Titlu
Am avut mai multe variante: "Din nou in strada", "Bucuresti 78db". Pana la urma, ne-am hotarat pentru "Bucuresti, unde esti?". Ni s-a parut cel mai concludent, un titlu-intrebare care poate genera alte intrebari si raspunsuri posibile.
Promovare
La inceput, inca inainte de a fi gata montajul, am inceput sa il aratam apropiatilor – prieteni, cunoscuti, care ne-au ajutat cu sugestii, recomandari s.a.m.d. Am inceput sa il trimitem la festivaluri, iar dupa selectia de la festivalul din Rotterdam lucrurile au inceput sa se lege. In tara era un film asteptat, filmasem regulat la protestele din 2012, multi oameni stiau ca lucrez la un lung-metraj si erau curiosi de rezultat.
Initial, eu m-am ocupat de promovare, dupa care munca asta a fost preluata de casa de distributie Transilvania Film. Lui Tudor Giurgiu i-a placut filmul si a vrut sa faca un efort, sa il distribuie in cinematografe si in cadrul caravanei TIFF. Filmul a avut astfel parte de o promovare la o scara mai larga si catre un public la care eu nu am acces in mod normal.
Obstacole
Lipsa de resurse financiare, faptul ca ceilalti membri ai echipei au facut sacrificii, au renuntat la alte proiecte pentru a termina acest film. Vreau sa le multumesc pentru tot ceea ce au facut. Lui Gabi Basalici, Vlad Voinescu, Vlad Plaiasu si Andrei Matzal. Un alt obstacol l-a reprezentat lipsa unor perspective clare – nu aveam nicio garantie ca il vom putea prezenta in vreun festival, la TV sau ca munca noastra va genera vreun rezultat palpabil.
Ce a "deraiat" de la planul initial
Imi doream un film care sa graviteze in jurul notiunii de protest ca factor de impact, care sa genereze schimbari sociale. Ceea ce s-a intamplat in 2012 a fost foarte important, iar in strada au iesit categorii sociale diferite, oameni care nu se mai simteau reprezentati de clasa politica si care isi doreau o schimbare reala.
Filmul s-a indepartat treptat de gandul asta initial, datorita materialului filmat in care am regasit un anumit gen de situatii, povesti, registre… Pe alocuri poate parea teatral, chiar burlesc, insa pentru mine reprezinta o oglinda a intalnirilor din strada si cred ca e un rezultat just si echilibrat.
Zonele de conflict si precizia obiectivului
Am fost in zone de conflict, dar nu chiar in linia intai (din fericire!). Cred ca e important sa ai la indemana o camera de filmat nu prea grea care sa iti permita mobilitate. Cred ca trebuie sa fii cu toate simturile intinse la maxim, ca sa poti anticipa momente, sa fii atent la ce se intampla in jur si sa poti cadra si inregistra sunet in conditii cat mai bune.
Cea mai mare frica
La granita dintre Turcia si Siria, anul trecut, cand am fost alergat de doi soldati pentru ca eram intr-o zona interzisa. Mai eram insotit de niste tineri care imi spuneau sa fiu atent ca se poate trage din orice directie, fiind in afara zonei de control vamal.
Obiectivitatea fotografului
A filma sau fotografia nu e un act tehnic. In spate e un om care ia niste decizii in functie de interes, cunostinte, instinct, afinitati. Un antropolog american spunea ca ar trebui sa lasam la o parte prejudecata asta ca exista un sens ascuns al lumii in care traim, pe care il avem de descoperit si aratat si sa fim mai constienti de faptul ca noi cream realitatea. Prin interactiuni, alegeri subiective, cadrari, editare etc…
Cea mai populara fotografie
O fotografie din prima zi de proteste anti-RMGC din 2013. O postasem seara la 12, iar a doua zi dimineata avea peste 6000 de share-uri.
Furtul imaginilor
Asta e o poveste lunga. In mediul online e destul de greu sa controlezi cum merg lucrurile. Social media e gandita ca mediu al reproducerii masive a informatiei. Dupa atatea share-uri si retweet-uri, imaginile ajung sa se desprinda de sursa si sa aiba drumul lor.
Ma enerveaza mai ales cand o publicatie - care are bugete pentru un anumit subiect - ia o fotografie si o publica fara macar sa ma anunte. Atunci le scriu, incerc sa rezolvam lucrurile pe cale amiabila.
Ce trebuie sa stie mai putin cunoscatorii despre fotografie
Sa isi lase imaginatia libera, sa fie curiosi de ceea ce e in jurul lor, sa fie deschisi la nou si lipsiti de prejudecati. Sa creada in impactul social al fotografiei si sa fie atenti la modurile in care reprezinta ceea ce observa. Sa respecte oamenii carora le fac fotografii. Sa nu uite ca posesorul unui aparat/ a unei camere de filmat e intr-o relatie de putere fata de subiect.
Reclamele: Efectul consumerist
Nu prea ma influenteaza. Internetul mi-e blocat pentru reclame, iar la televizor ma uit foarte rar. Insa ar fi ipocrit sa spun ca reclamele nu au niciun fel de impact asupra mea. Cand mergem pe strada suntem asaltati de reclame si undeva in subconstient se naste o dorinta de a gusta,cumpara, incerca, utiliza. Cat de mult pot, imi doresc sa imi pastrez un spirit critic si sa incerc sa nu cad "prada" acestor tentatii.
Reclamele: Efectul vizual
Cel mai mult imi plac cele din anii ‘90 cand exista o anumita stangacie si imaginile aveau ceva local (departe de calitatile tehnice ireprosabile din prezent care fac ca majoritatea reclamelor sa fie la fel peste tot).
Reclamele: Stereotipuri
La noi, se merge mult pe stereotipurile de tipul barbat cu burta, consumator de bere si mici, pasionat de fotbal si femeia gospodina innebunita dupa cubulete de pus in supa si campioana la spalat rufe. Munca mea e exact la polul opus, incerc sa ma lupt cu sabloanele care nu fac decat sa inregimenteze idei si sa arate o lume in alb si negru, fara nuante.
Unde este Bucurestiul?
Voi raspunde la intrabarea asta intr-un film urmator.
