Are un portofoliu indesat cu proiecte tari, intre care un videoclip UNKLE, un documentar muzical facut pentru HBO Central Europe si mai multe scurtmetraje, in postura de co-scenarist, nu doar de regizor.
E freelancer, dar ne-a spus ca se afla pe aceeasi lungime de unda cu baietii de la Studioset, alaturi de care a lucrat la campanii pentru clienti precum Coca-Cola, burn, Ursus, Milennium Bank sau Romtelecom. Cel mai recent proiect realizat impreuna au fost spoturile din campania OLX, "Marea Promotie", semnata The Geeks.
Matei-Alexandru Mocanu e cel despre care va tot vorbesc, un tanar roman de 33 de ani care a terminat Regia la UNATC. Ale sale opinii ferme le-am aflat odata ce l-am intrebat despre facultati si practica, despre casele de productie de la noi, si, in general, cum sta treaba cu industriile romanesti de film si publicitate din vizorul productiei. Citiri placute!
Semnalment: caciula verde
Tanar absolvent, caut job de regizor
Greu. Agentiile & clientii nu au incredere in tinerii regizori si le solicita un reel inainte de a iesi la inaintare cu them young guns. Dar studentii nu au din ce sa isi faca un reel, atita timp cit nimeni nu le acorda o sansa, un pro bono, un viral. Nu poti sa-l faci doar on spec. E un cerc vicios. Agentiile prefera ori un strain ori, daca strainul e scump, un acelasi roman rodat, "pe care il stiu ei ca poate sa livreze". Apoi, mai e faptul ATF-istii sint invatati in scoala sa se inchine cu doua miini la Antonioni, Kiarostami si la cadre-secventa de cite 10 minute, in timp ce publicitatea le cere sa zica repede, in 20-30 de secunde, o poveste.
Facultate de film in Romania
UNATC e o scoala in care inveti sa turnezi filme in pelicula, ceea ce a ramas o rara avis in zilele noastre. Te invata cum sa iti produci, pe speze proprii and against all odds, un film studentesc; in plus, in barul scolii iti faci prieteni, cunostinte, toti animati de dorinta de a filma.
Vezi filme clasice, care te alfabetizeaza in cinema. Mai gasesti cite un profesor ok care crede in tine - cum am avut-o eu pe doamna Zizi Bostan, careia ii datorez faptul ca am ajuns regizor - si cam atit. Cu toate astea, nu te pregateste practic pentru industrie ci mai mult iti cultiva personalitatea de artist-creator-in-turn-de-fildes.
Practica pe langa London Eye
Londra e cu totul o alta mincare de peste (& chips). Am mers regulat in UK incepind din 2007, cind puteai sa mergi ca la Altex, doar cu buletinul. Intr-o buna zi, dat fiind ca piata romaneasca nu era interesata de serviciile mele, iar eu nu aveam de lucru, sora mea a decis sa imi ofere o bursa de mobilitate la Londra, sa ma mai antrenez la regie.
Si asta am facut: joburi minore, mai un clip low budget, mai un film corporatist de prezentare, mai o suta de pitch-uri necistigatoare; am participat la workshopuri cu niste regizori & case de productie (Dougal Wilson, NEZ, Ryan Hope, Daniels, Somesuch&Co, Pretty Bird, The Mill etc); am ajuns sa si pitch-uiesc pentru label-uri ok (MoshiMoshi, Island Records, Co-Op Music etc), am ajuns pe shortlisturi pentru BBC si Metronomy sau MTV si onedotzero.
La filmare: Matei si Mihai Marius Apopei
Am studiat tehnici speciale de filmare, am facut rig-uri pentru bullet time cu copii negri si saraci din cartiere, am facut un proiect cu ferrofluids, am urmat un curs de Filming Combat etc. In UK inveti meserie, nu carind cabluri ca asistent de productie pe vreo plantatie romaneasca. Am invatat sa iau in serios treatmenturile si sa le fac in InDesign (in tara, ma mai ajuta uneori fratele meu, art director & fotograf) tot acolo am aflat ca exista si rejection fee samd.
Londra este locul unde oamenii sint flaminzi sa filmeze, sa iasa in fata, unde competitia este foarte puternica, iar toti filmmakerii au reel-uri strong. Acolo e mai usor de gasit oameni super buni care sa te ajute la proiecte pro bono, in schimb e mai greu sa filmezi fara permis de locatie sau asigurare de echipament, fara pompieri pe set, etc. In UK oamenii nu comenteaza atit de mult ca in Romania, operatorii lor de live action au tot skill set-ul necesar sa filmeze si crome si iau tot timpul post productia in calcul etc. Londra e Champions League, iar Bucuresti e Liga lui Mitica.
Viata cu Studioset
Ne stim de vreo 7 ani, prin Sorin Baican care lucra pe vremea aceea la Chainsaw si care mi-a fost recomandat pt un proiect de catre Mihai Popa (Psalmplasma). Avem ambitia sa facem un film cu si pentru tineret, cu succes la box office in Romania. Insa lucram destul de rar impreuna, doar pe proiecte care ne plac; si eu si ei sintem pretentiosi cu scripturile primite si incercam, cu fiecare proiect, sa facem ceva care sa stand out, dar sa fie on brief; tineresc si cool si sa arate high production value.
Am lucrat acum vreo doi ani un proiect cu ei pentru Ursus, un videoclip in cinstea venirii celor de la RHCP in Romania.
Am mai lucrat cu ei o serie pentru Content Creators, un spot pentru Millennium Bank, ceva pentru Romtelecom si Ciucas, m-au ajutat cu postproductia la mai multe proiecte personale, inclusiv un documentar muzical realizat pentru HBO Central Europe si nominalizat la premiile GOPO, The Shukar Collective Project.
Casele de productie
Le aleg in functie de scripturile pe care mi le trimit si de cit de seriosi sint cu proiectul respectiv. Acum vreo doua saptamini m-a sunat cineva de la o casa de productie serioasa ca volum de munca, simbata, pe la 8 seara, sa imi propuna un proiect cu filmare luni. Am refuzat din principiu.
La fel, refuz casele de productie care vin in PPM-uri cu booklet-uri tiparite prost, neingrijite, cu poze de locatii pixelate si cu art direction categoria 3 la 10 mii, care imi propun din start sa eliminam din scenarii elemente care sint costisitoare din punctul de vedere al productiei.
Am refuzat, tot recent, o casa de productie care voia sa filmam la Mogosoaia un script cu un scenariu care se desfasura la munte, pe dealuri.
Nu voi mai lucra niciodata cu o casa de productie din Romania (una de top 3, banuiesc), care nu isi respecta regizorii romani si obligatiile contractuale legate de remunerarea prestatorilor la timp. Casele de productie romanesti sint invatate prost, cu regizori romani care accepta tratamentul de zilier pe plantatie, platit peste 8 luni de zile. Cu genul asta de case de productie nu ma (mai) vad colaborind, intrucit ar insemna sa stric orzul pe giste.
Eu le cer Arri Alexa, ei vin la filmare cu camere 7D
Arri Alexa este o camera premium, cea mai apropiata de calitatea oferita de film. 7D e o camera cu care iti faci treaba la proiecte low low-budget. Cu Arri Alexa filmezi filme, cu 7D webseries. Diferenta e data si de setul de obiective, insa daca ai de ales intre Arri Alexa si un DSLR, alegerea ar trebui sa fie evidenta - daca rulezi back to back footage-ul obtinut din cele doua camere, ai avea o comparatie intre un IMAX si un cinema de cartier cu pinza ecranului prafuita si peticita. Din pacate, de multe ori camera aleasa depinde de buget. Dar, dupa mine: Arri Alexa > Black Magic > RED > DSLR.
Proiecte comerciale pe alese
Nu fac niciun compromis. Adica fara clipuri pentru cintareti romani de discoteca, fara video-uri pentru partide electorale, fara nunti si botezuri. Calitatea trebuie sa primeze. Viziunea ta, impreunata cu viziunea lor. Fa un copil frumos cu scriptul agentiei.
Chiria ti-o poti plati si lucrind in piata sau supraveghind raioane in Carrefour, sau facind traduceri in limba engleza, facind tot soiul de menial jobs. Portofoliul si proiectele tari trebuie sa primeze inca de la inceputul carierei tale. Cind esti la inceput de drum tre' sa fii tru. Apoi te vor altera banii si sistemul creativitatii pe banda rulanta. Dar la inceput, tre' sa fii haiduc creativ.
Proiecte reprezentative
Cred ca Romania e o tara de la tara, in care nimeni nu prea stie cum sa filmeze intr-o estetica urbana. Nimeni nu mai filmeaza orasul cum o fac eu, tineresc, cool si onest in acelasi timp. Proiecte care imi sint dragi: un clip pentru UNKLE, mentionat in Shots, Creative Review, etc. Mi-a placut ca a fost facut pe 3 lei, low budget, dar cu o super idee.
Imi mai place serialul pe care il realizez pentru burn & MTV, OAMENIIMEI, un exemplu, din punctul meu de vedere, pentru cum ar trebui sa fie prezentata o cultura urbana in Romania.
Si clipuletul facut pentru URSUS si RHCP, cu Studioset, pentru ca ne-am distrat la maxim la o filmare grea, cu multe locatii si zeci de figuranti. In plus, tin la proiectul RHCP pentru ca a atras atentia unor agentii din UK. Mi-a mai placut oarecum in intentie si spotuletul pentru Coca Cola si Radar For Good.
Kinect si DSLR intr-o filmare simultana
Ma interesa ideea de Kinect Hacks. Un senzor de miscare care poate fi folosit in alte scopuri decit cele pt care a fost inventat el. In esenta, cu el poti sa scanezi 3D obiecte, suprafete, spatii, oameni, etc. Intii interpretezi datele generate de Kinect, le convertesti in formate editabile in 3D si brusc explodeaza in fata ta un univers cu posibilitati nesfirsite, de a adauga in post camere virtuale, de a modifica suprafete, etc.
In Romania s-a mai folosit pentru mapping pina acum, dar cred ca sint primul care l-a combinat cu DSLR-ul. Datele stocate de senzorul Kinectului sint mixate cu culoarea si formele de la DSLR, sint juxtapuse si, din imaginile rezultate, am realizat generice si bumpere pentru un documentar despre dubstep - "This Is Us". Dar asta – lucrat cu Alma Cazacu - e doar versiunea beta, lucrez la ceva mai complex de atit.
Sfaturi pentru:
1. cei care vor sa se faca regizori
Sa fie pregatiti pentru ani intregi de privatiuni materiale & frustrari, dar sa nu cedeze niciodata. Esti regizor nu doar cind dai motor pe platou si filmezi la foc continuu, ci si cind pitch-uiesti zile intregi si nu cistigi nici un proiect, si cind clientii & agentia iti fac praf un edit pentru ca they don't know any better.
In ceea ce priveste inspiratia, sa nu se rezume la a devora Vimeo Staff Picks si Tumblr, ci sa mai deschida si un album de pictura, sa invete despre treimea de aur in compozitia fotografica si despre perspectiva lui Uccello; sa invete sa decupeze, sa storyboardeze, sa faca shootingboard-uri si sa nu filmeze inestetic si lenes, ca un reportaj tras de un operator cu juma' de norma de la Antena 1; sa inteleaga ca cinema-ul este cu totul si cu totul altceva decit posaceala anticalofila si analfabeta vizual practicata de Noul Val Romanesc.
Matei la mare, celebrand Dumele de mestecat. Care dintre ele, nu vedem exact
Verismul se poate reproduce si cu stil. Slava Domnului, publicitatea, ca gramatica filmica si conventie, se fereste de praf si vrea o imagine mai glam. Nu recomand regia de publicitate celor care strimba din nas la auzul cuvintului, celor prea sofisticati in aspiratii. Publicitatea e ca o motoreta, iti trebuie permis categoria A sa o conduci, permisul de regie artistica nu e suficient. Deci ori crezi in ea si filmezi spoturi, ori, daca vrei sa filmezi doar arta inalta ca Greenaway sau Matthew Barney, mai bine nu intri in lumea reclamelor si a promotiilor.
2. casele de productie din Romania
Sa isi plateasca oamenii la timp si sa foloseasca banii de productie pentru productie, nu pentru altceva.
3. agentiile de publicitate din Romania
Sa ramina la fel de creative ca pina acum - and I mean it, dar sa aiba mai mult curaj in relatia cu clientii. Sa nu confunde viralele cu reclamele low budget care nu au bani de media si sint difuzate exclusiv pe internet. Daca vreti virale, scrieti virale. Nu mai cereti GoPro-uri care sa pretinda ca sint iPhone-uri, filmati direct cu iPhone-ul. Daca tot a patruns trendul ''scripted reality'' si pe piata romaneasca, nu mai luati actori care joaca roluri de oameni normali, folositi direct oameni normali, fara pregatire, etc.
