Martin-Emilian Balint este, la propriu, un publicitar artist. De mic s-a imprietenit cu un album de picturi semnate Marc Chagall. L-a crezut atunci carte de colorat; Chagall nu s-ar fi suparat, zic eu. Mai incoace, a trecut in barca publicitara si e in prezent Creative Director la HIPPOS. Intre publicitate si arta contemporana penduleaza deci, fara sa le amestece, dar tragandu-si energiile din amandoua.
Martin a contribuit cu o lucrare interactiva la proiectul SenzArt, dedicat persoanelor cu dizabilitati de vaz si de auz, desfasurat de Fundatia Orange si Asociatia Amicii MNAC.
Produsa in ateliere si fabrici din China pana in Polonia, MEM-NON cuprinde 700 de perne din spuma poliuretanica cu densitati si modele cromatice diferite ce formeaza un ansamblu modular. Fiecare perna are incorporat un mecanism audio interactiv, care declanseaza un complex de sunete atunci cand este atins. In total instalatia reda 260 de sunete.
Inspirata de specia de fluturi Papilio Memnon sau Marele Mormon, lucrarea a fost gandita pentru ca fiecare participant sa poata descoperi forma fluturelui fie prin compozitii sonore pentru cei care nu vad, fie modelul cromatic pentru cei care nu pot auzi.
MEM-NON e expusa la Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti, pana pe 30 noiembrie. Pana ne luam de mana si mergem spre muzeu, Martin ne povesteste mai multe despre sine, despre Papilio Memnon si despre intercalarea artei cu publicitatea in viata lui.
Background: Martin Balint
Concret, am descoperit arta contemporana in facultate, cand am intrat in contact direct cu evenimentele importante de arta din Europa. De arta, in general, m-am izbit in copilarie, cand dadaca mea imi dadea sa rasfoiesc un album cu desene de Marc Chagall pentru a ma tine ocupat. Ulterior, a devenit cartea mea de colorat, pentru ca mie mi se pareau imaginile incomplete. Dar, pana la urma, si distrugerea este o forma de expresie artistica.
Publicitatea a fost o descoperire tarzie, dar foarte provocatoare. E cu siguranta un alt registru creativ, total diferit de arta. De foarte multe ori, simt ca nu exista nicio legatura intre cele doua, dar mi se intampla sa constientizez ulterior influenta pe care o are una asupra celeilalte in ceea ce ma priveste.
Inscrierea in proiectul Orange - SenzArt
In facultate, m-am specializat in noi tehnologii aplicate in arta, astfel ca apelul de proiecte propus de AMNAC si Fundatia Orange s-a pliat perfect pe cercetarea mea in arta. Lucram la o instalatie interactiva care se baza pe motive senzoriale, astfel ca atunci cand am vazut concursul, mi-am dat seama cat de bine ar functiona instalatia mea cu cerintele expozitiei SenzArt. N-am facut altceva decat sa continui dezvoltarea lucrarii.
Fluturele
Am un fluture Papilio Memnon in casa. De vreo cinci ani. Ingramadit intre un burete si o lastra de sticla, inconjurat de o rama de plastic, cumparat de la o taraba dintr-un oras de provincie. Uitasem de el. Apoi cand am inceput sa caut specii de animale cu proprietati mimetice, am redescoperit Marele Mormon intr-o calatorie pe Google :)
Undeva in arhipelagul indonezian, acest fluture inteligent are o poveste foarte interesanta, care m-a captivat enorm. Am inceput sa caut originile lui, de la etimologia nomenclaturii binare, data de Carl Linnaeus, pana la caracteristicile sale de mimetism batesian. M-a ajutat mult sa dezvolt lucrarea, pentru ca intregul sistem conceptual din instalatia mea e strict legat de existenta acestui fluture.
De la abilitati mimetice la experienta multisenzoriala
Ma atrage foarte mult relatia dintre natura, tehnologie si antropologie. Ideea lucrarii are la baza un fenomen aparut in natura pe care ulterior l-am folosit pentru a dezvolta un scenariu interactiv legat de comportamentul uman. Totul a plecat de la acest caz rar de ginandromorfie, aparut la Marele Mormon. Fenomenul prin care cromozomii sexuali nu se separa in timpul fertilizarii (ginandromorfia) determina fluturele sa imprumute pe jumatate din corp caracteristicile feminine ale speciei, si cele masculine pe cealalta jumatate, creandu-se astfel o asimetrie cromatica.
Papilio Memnon e un fluture studiat in special pentru proprietatile sale polimorfice, dar si pentru mimetismul sau batesian (principiu emis de catre Henry Walter Bates). In natura, acesta se refera la capacitatea unor specii inofensive de a prelua din aspectul altor specii pradatoare,cauzand interferente la nivel perceptiv. O interferenta perceptiva de tipul asta se manifesta si la om prin sinestezie, cand senzatii diferite (vizuale, auditive, tactile) se substituie in plan afectiv.
Proces
La MEM-NON au lucrat mai multe echipe de profesionisti din mai multe domenii. A fost interesant ca dupa ce am terminat proiectarea instalatiei, de la concept pana la randarile 3D, a intervenit partea in care a trebuit sa facem mai mult project management, pentru ca era necesara sincronizarea oamenilor, care de multe ori nu e neaparat usor de realizat.
MEM-NON a trecut prin mai multe fabrici si ateliere, din China pana in Polonia, de la ateliere de fermoare in care am realizat un fermoar cu mecanism modificat, pana la fabrica de perne, croitorie, programare, inginerie de sunet si electronica. La un astfel de proces complex de realizare a unei lucrari de arta, ma atrage faptul ca descopar pe parcurs ce forme ia lucrarea. Forma finala e o surpriza si pentru mine, chiar daca mental o vizualizez inca de la inceput.
Alte ascunzisuri
[N.R. Stim ca sunetele emise de perne sunt inspirate de gamelan, un ansamblu de instrumente care provine din Arhipelagul Indonezian, unde traieste fluturele Papilio Memnon]
O alta poveste ascunsa e faptul ca fluturele Papilio Memnon este un fluture asiatic, cu denumirea stiintifica data de un biolog european, iar denumirea populara inspirata de un cult religios american. Un fluture pe trei continente.
Apoi, denumirea de Marele Mormon a fost determinata de faptul ca aceasta specie exista un singur tip de mascul care fecundeaza trei tipuri de femele. In mormonismul din secolul 19, barbatii din acest cult puteau fi in mai multe relatii conjugale. Asa ca cercetatorii britanici (si de aceasta data nu e o gluma cu cercetatorii britanici) au gasit asocierea intre poligamia mormonismului si Memnon.
Promovare
De promovare s-au ocupat organizatorii expozitiei: MNAC, AMNAC si Fundatia Orange. Am fost placut surprins sa observ un interes constant pentru expozitie din mai multe zone din mass-media.
Stilul Martin Balint in cateva cuvinte?
Eu nu cred in stil. Sunt tot timpul atent sa nu capat un anumit stil, pentru ca pentru mine stilul este primul pas catre manierism. Si sincer, imi e teama de manierism, pentru ca il consider moartea omului creativ. Pentru mine e mai important sa ma concentrez asupra anumitor lucruri care imi atrag atentia.
Intotdeauna m-a captivat ideea de modulistica, ritm, repetitie, ritual si implicare afectiva directa/indirecta. Aceste elemente sunt un suport consistent pentru mine in momentul in care dezvolt o lucrare, pentru ca imi permit libertatea de a ma duce in orice zona tehnica si poetica pe care mi-o doresc, fara sa fiu nevoit sa pastrez un stil, dar in acelasi timp sa pot prelua aspecte recognoscibile pentru portofoliul meu.
Creatii comerciale vs. proiectele personale
Nu am inteles niciodata de ce arta e tot timpul perceputa ca fiind necomerciala. Intotdeauna am considerat ca lucrarile mele au o valoare comerciala. Oricine e liber sa le cumpere, sa le vanda, si iar sa le cumpere. Este o mentalitate pe care trebuie sa o schimbam instant. De fapt, de ieri trebuie sa gandim ca arta este comerciala, pentru ca artistii nu sunt niste creaturi carora le lipseste sistemul digestiv. Au nevoie de mancare si de facturi platite... pe langa multe altele.
Niciodata nu mi-am facut probleme de unde vin finantarile pentru lucrari. Cumva tot timpul s-a intamplat sa gasesc de undeva bani, fie ca lucrarile erau comisionate de institutii sau persoane fizice, fie din sponsorizari, sau ca investeam singur in productia lor. Advertising-ul e un registru pe care il tratez separat, alaturi de design si de toate celelalte forme de expresie artistica aplicata, si incerc sa nu le mixez nici macar la nivel financiar.
Planuri, proiecte, viitor
Acum pregatesc o expozitie personala in Bucuresti. M-am decis, in sfarsit, sa am o expozitie personala in Romania. Momentan experimentez cu diferite materiale si tehnici de productie si ma atrage din ce in ce mai mult ideea de instalatie performance in care vizitatorii fac parte din mecanismul conceptual al lucrarii. Inca nu am ceva concret, pentru ca de obicei la mine dureaza cateva luni sa concretizez o lucrare. Imi ofer acest lux pentru ca nu depind de o galerie care sa-mi impuna o anumita frecventa de productie a lucrarilor. Prefer sa lucrez la instalatii complexe care necesita o macerare indelungata.
