Nu stiu voi cum sunteti, dar eu ma umplu de admiratie (la care se adauga si-un strop de invidie) cand vad cum altii pot sa-si decupeze bucati din imaginatie si le transporta in realitate. Asta mi s-a intamplat si cand m-am indreptat catre Bucharest Design Center, unde l-am cunoscut virtual pe Adrian Balcau, un designer de obiect cu site inca in constructie, dar cu o pagina de Facebook si un profil de Pinterest unde ii putem vedea toate minunatiile. Adrian are 25 de ani, e ambitios, ii plac accidentele artistice, dimensiunea psihologica a obiectelor pe care le face, frumosul accesibil si, desigur, plimbarile lungi noaptea pe plaja. [Asta e de la mine] Nu vrea sa fie un designer pompos, doar talentat. Ii iese, vedeti si voi mai jos.
Background
Am 25 de ani si am absovit Masterul in Design aici la Cluj, la Universitatea de Arta si Design, anul trecut. Am stiut ca vreau sa fac design de la inceputul liceului cand mi-am ales sectia de design de la Liceul de Arte Plastice "Romul Ladea", tot din Cluj-Napoca. De atunci incoace, toti cei 10 ani trecuti au fost o constanta realizare ca, intr-adevar, designul este pentru mine.
Studio propriu
Cred ca inca de pe atunci am stiut ca voi vrea sa am propriul meu studio de design, dar decizia propriu-zisa am luat-o candva prin facultate. Atunci mi-am dat seama ce vreau sa fac eu ca designer si cum nu prea exista niciun fel de platforma/job in Romania care sa-mi ofere ce doream. Plus ca imi doream sa creez si sa cladesc ceva al meu, si am avut mereu incredere ca pot sa o fac.
Colectia de lampi Spontaneous Form
Perne din cele doua colectii ale lui Adrian
Am auzit undeva povestea unui tanar regizor italian plin de idei care nu reusea sa-si finanteze niciun film sau sa-si aduca actori la casting, si i-a trimis o scrisoare regizorului lui favorit, un german care face filme pe banda rulanta - a ajuns la ordinul sutelor. Scrisoarea pe care a primit-o inapoi a fost un eye opener si pentru mine, si insumeaza motivatia din spatele studioului meu de design.
Era ceva de genul: nu te mai plange, nimeni nu vrea sa auda un plangacios; daca vrei sa faci un film, ia o camera in mana si fa un film, nu astepta sa vina lumea sa-ti faca munca mai usoara, lumea nu mai are nevoie de inca un regizor; tu ai nevoie sa fii un regizor, asa ca tu esti singurul suficient de motivat si interesat sa faci asta sa se intample.
Mi-a placut la nebunie treaba asta. Este un pic dur, dar complet adevarat. Asa ca, pe deviza asta, mi-am inchiriat un spatiu si mi-am facut atelier.
Taburetul Muffin Top
Inspiratie
Inspiratia vine din cele mai neasteptate locuri pe care nici nu le pot identifica cel mai des. Mazgalesc, ma joc cu diverse materiale, le indoi, le tai sau pur si simplu le scap pe jos si imi place cum se imprastie. Accidentele sunt cele mai interesante puncte de pornire. Alteori, abordez totul foarte rational si pornesc de la un concept clar si totul decurge foarte logic si liniar.
Mod de lucru
Tot procesul meu de creare se intampla pe un fundal foarte pragmatic. Inca de la primele schite sau premachete ma gandesc la posibilitatea de productie, cost; daca fac indoitura asta aici va fi cu atat mai scump, daca fac un element din nu stiu ce material, imi va fi imposibil de produs s.a. Este un fel de echilibru intre creativitatea bezmetica in care totul este posibil, iar eu sunt atotputernic, si pragmatismul care imi spune, ok, nu esti, si nu poti sa faci asta, revino-ti.
Premachete, enjoy!
Stilul personal
Temele pe care le abordez sunt foarte diverse, dar intotdeauna par sa ma intorc la interactiunea psihologica cu obiectul. De ce acest obiect mi-ar placea si celalalt nu? Care element din acest obiect imi trezeste o anumita amintire placuta in subconstient si ma face sa ma indragostesc de el? Caut o constanta balanta intre elemente familiare subtile si un obiect proaspat si putin neobisnuit.
Perne ca la oras, anyone?
Ne uitam in sus la cabluri
Productie
Imi place sa fac eu, in atelierul meu, cat mai mult din partea de productie, insa este mai eficient uneori sa apelez la un tamplar pentru duliile lampilor sau print digital si croitor pentru perne. Incerc sa si invat de la oamenii cu care colaborez cat mai multe abilitati mestesugaresti sau tehnice. Ma ajuta foarte mult sa aflu care sunt posibilitatile sau limitarile unui anumit material. Trebuie sa ajung sa cunosc foarte bine materialul in care vreau sa lucrez ca sa-l pot valorifica.
Adrian spune: Fiecare banda din lampa Spontaneous Form 3 este lipita de mana cu multa grija si rabdare. Pentru ca I LOVE my job!
Sa caut materialele din care urmeaza sa realizez obiectele este un proces in sine si presupune mult research, multe dialoguri cu oameni si multe experimente.
Promovare
Targuri, expozitii, social media, newsletters si, pur si simplu, socializare.
Monetizare
Eu sunt optimist si vreau sa cred ca romanii incep incetul cu incetul sa fie din ce in ce mai interesati de design. Adevarul este ca datoria de a le trezi apetitul pentru design ne revine noua designerilor; daca nu reusim, cred ca e un esec din partea noastra in primul rand. Noi trebuie sa-i cucerim si sa-i convingem ca merita sa achizitioneze produsele noastre. Clientul trebuie sa fie doar un om curios, deschis si in cautare de frumos sau inedit.
Nu vreau sa fiu un designer pompos si inabordabil. Ador filozofia IKEA unde toata lumea isi permite si merita o casa frumoasa. Sunt si constient ca pretul mic al produselor IKEA vine in primul rand din faptul ca productia este de proportii uriase, iar eu sunt doar un designer. Dar incerc sa imi pastrez preturile la un pret cat mai ok, pentru mine si pentru client. Nu vreau sa creez pentru elita. Designul, frumosul nu trebuie sa fie incredibil de scump si inaccesibil.
De pe canapea, la cer
Covrigi pe asfalt
Designul de obiect in Romania
E minunat ca putem vorbi de design de obiect in Romania asa cum o facem acum. Multa vreme, designul de obiect in Romania era o meserie pe care trebuia s-o explici ca sa inteleaga oamenii ce faci tu de fapt.
Evident ca evoluam, ne educam si incercam sa facem lucruri comparabile cu peisajul international in ciuda handicapului unei istorii foarte abstracte a designului de obiect in tara noastra. Dar ne largim orizonturile, invatam din istoria altora, transpunem asta pe un peisaj romanesc si incercam sa deslusim o eventuala identitate nationala, daca ne iese.
Un lucru care nu imi place la designul romanesc este ca e mult prea decorativ. Foarte des vad obiecte mult prea "concentrate" pe a fi frumoase (prin metode foarte evidente) si prea rar obiecte cu o frumusete subtila, ce reiese dintr-o forma simpla, o functionalitate inedita sau un concept interesant. Dar avem si multe obiecte si designeri de care sunt foarte impresionat si mandru ca sunt facute la noi. Designul romanesc arata din ce in ce mai bine.
