Cristi Neagoe: Incerc sa fac o cura de dezintoxicare de informatie, dar e mult mai greu decat cu alte droguri

Cristi Neagoe: Incerc sa fac o cura de dezintoxicare de informatie, dar e mult mai greu decat cu alte droguri
Foto: Cristina Petrescu (Uncle Jeb Studio)

A scos arta in strada, a dus-o pe la New York, a folosit-o ca protest. Daca il intrebi, insa, de "brandurile culturale romanesti", Cristi Neagoe are un atac de disonanta cognitiva. Ce-ar mai face el cu statuile cultural-nationale, in interviul de mai jos.

Eu spun ca este tatal hipsterilor din Romania, el nu este de acord, dar cel putin nu se supara. De fapt, Cristian Neagoe e greu de definit, dar mai ales de inteles. Filosof la baza, a pornit Street Delivery acum 9 ani, e implicat in Uniti Salvam, a promovat cultura romana ca PR Coordinator la ICR New York - de unde a ramas in istorie scandalul cu poneiul roz, dar cel mai important dintre toate, este unul din oamenii aceia care vor sa schimbe lumea (in bine) si nu a obosit sa o faca.

Tatal hipsterilor din Romania
Sper ca nu-s tatal nimanui, cu atat mai putin al hipsterilor. „Hipster” mi se pare un termen teribil de imprecis. Vorbeam cu o prietena de curand despre sampoanele pe care scrie ca „nu contin parabeni” si ne tot dadeam cu parerea despre ce ar putea fi aceia „parabenii”. Verdictul ei final a rezolvat nelamurirea: „Parabenii sunt ca hipsterii. Nimeni nu stie exact ce sunt, dar toata lumea se fereste de ei!” Desigur, am aflat mai apoi ca „parabenii” sunt niste conservanti pentru cosmetice care s-ar putea sa cauzeze cancer, dar „hipster” tot nu stiu ce e. Prin ce se defineste un hipster? Prin incercarea de a fi indefinibil? Daca-i asa, nu ma deranjeaza termenul. Ma deranjeaza etichetele lipite din lenea de a gandi inca 2-3 miscari mai departe.

9 ani de Street Delivery
A pornit cu o strada plina de masini. O strada-parcare, cu automobile inghesuite peste tot, pe trotuare si pe benzile de carosabil, printre care nu te puteai decat strecura, lovi, impiedica. Daca se intampla sa fii si mama insarcinata, bebe in carucior, adult in scaun cu rotile, nevazator sau batran cu baston, strada Arthur Verona nu era un loc tocmai bun prin care sa traversezi orasul. Dincolo de asta, mirosea puternic a urina.

Dar pe strada aceea se aflau doua institutii importante ale spatiului public: Ordinul Arhitectilor din Romania si Carturesti, care s-au decis s-o revendice si sa-i redea viata pe care o merita. Asa ca am inchis 3 zile strada Verona pentru masini si am deschis-o pentru oameni. Am transformat-o intr-o zona autonoma temporar, in care se intalnesc colegi din vieti uitate si comunitati pe care de obicei nu le-ai vedea impreuna. Pentru „hipsterii” de care vorbeai mai sus, imi place sa spun ca Street Delivery e un fel de Facebook offline, doar ca are aplicatii mult mai bune.

Street Delivery a crescut mult. Prea mult pentru cat poate o strada sa duca. De aceea a ajuns in Timisoara, Iasi, Craiova, Gara de Nord, Rahova si se cere in multe alte orase. De aceea l-am extins in Piata George Enescu cu Street Delivery Sports 2014, in colaborare cu Red Bull, WeTour, U-Man si Aqua Carpatica. Am vazut ca-mi pui mai pe la final o intrebare despre branduri, asa ca am zis sa incep de acum cu intiruirea lor.

Oamenii de pe strada cu arta
Arhitecti, muzicieni, iubitori de pisici, artisti, bucatari, diverse fete mici. Organizatori de tot felul, insa toti pasionati de cate o comunitate. Core target 18-65. Daca nu punem la socoteala si copiii.

Promovare
Ne promovam prin word-of-mouth primarily :) Prin retele sociale, desigur, mai ales Facebook, asta e nemesisul nostru. Stickere, tricouri, parafernalia. Si prin idei care contribuie la un oras in care sa-ti placa sa traiesti. Un oras pentru oameni, nu o imensa parcare in care oamenii se adapteaza sa traiasca.

Netul
Internetul ajuta mult in promovare. Dar proiectul nostru invita si la o pauza de tehnologie. Stam cam mult cu capul in ecrane, sa mai stam cu el si intre oameni.

Uniti Salvam. Cum a capatat consistenta o astfel de miscare
Consistenta se creeaza pe masura ce vezi si auzi langa tine zi dupa zi aceiasi oameni, apoi tot mai multi, incurajati unii de altii sa apere un lucru in care cred. Presa n-a putut sa stea mult timp deoparte. Era un subiect prea bun: cele mai importante proteste de la Revolutie incoace, apararea unei localitati istorice din Apuseni, nasterea unei noi societati civile. Desi dureros pentru politicieni si moguli, la un moment dat au fost nevoiti sa se raporteze la asta.

Old media
Consum carti. In fiecare dimineata, prin autobuze si metrouri, uneori seara. In rest nu prea.

Old si new media: Se lupta, se folosesc una pe alta, se mananca?
Nici o tehnologie nu dispare cu totul, cele mai multe se adapteaza si se transforma. Radioul n-a murit fiindca a aparut televiziunea, dupa cum nici televiziunea n-a disparut fiindca a venit Internetul. Cred ca tehnologiile, ca si viata organica, tind sa aiba un grad mare de „rezilienta”. Oamenii le gasesc noi si noi folosiri. Poti cumpara si o catapulta de pe net, daca insisti un pic. Cred ca Internetul e o mare arhiva de idei. Mai degraba un bibliotecar decat un combatant.

Adaptarea la lumea noua
Nu cred ca am reusit sa ma adaptez. Inca imi provoaca stari de rau provenite din exces sau lipsa. Incerc sa fac o cura de dezintoxicare de informatie, dar e mult mai greu decat cu alte droguri.

Poneiul roz
A ramas o lucrare de arta care echivaleaza pentru mine in cultura romana cu pisoarul lui Duchamp. Sigur ca multa lume isi aminteste de ponei. Si el isi aminteste de lume din cand in cand. 

ICR New York. De unde incepi cand ai de promovat cultura romana
N-a fost atat de greu – am avut ce promova din cultura romana. Sunt multi artisti foarte buni in Romania. Am inceput de la ei si lucrarile lor, de unde sa incepem? Cu ideea clara si distincta de a schimba macazul de la arta colectiva la arta conectiva, cum o spune frumos Corina Suteu. Ma bucur ca am contribuit la explozia cinematografiei romanesti in SUA, cel putin la nivelul criticii de film. Ma intristez la gandul ca sunt atatia fosti securisti in diaspora romana care se impotrivesc ideii ca si-au pierdut puterea.

Branduri culturale romanesti
Te rog, nu-mi cere sa insir „branduri culturale”. Am un mic atac de disonanta cognitiva cand aud expresia asta.

Cultura romana, un concept ca o statuie
Ar trebui sparta intravenos. „Like a shot, an intravenous, in the missing arm of Venus.” (Nina Cassian, My Last Book, 2008)

Brandurile din fiecare zi
Sticla sa fi fost de fier, ce brand aveam! 

O reclama care te-a marcat
Asta.

E un spot din campania The Fun Theory a Volkswagen Suedia.

A murit epoca Warhol?
Daca nu ma insel, inainte sa devina celebru, Warhol s-a dus la un profesor de pictura. Profesorul l-a intrebat: Ce vrei sa faci cu arta ta? Bani, a zis Warhol. Atunci picteaza bani, a venit raspunsul.
Asa s-a nascut lucrarea asta: (Andy Warhol, 200 One Dollar Bills, 1962), vanduta in 2009 cu 43,8 milioane de dolari.  

Sursa foto: TheCityReview

Nu, nu cred ca a murit epoca Warhol.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Campanii

Pozitii

Subiecte

Sectiune



Branded


Related