![[Etica in publicitate] Corina Bacanu: Cele mai mari provocari ale carierei au fost atunci cand am comunicat pentru branduri in care nu am crezut absolut deloc](https://media.iqads.ro/2014/09/corina-bacanu-cover-850.jpg)
Pentru Corina Bacanu, Creative Director Godmother, etica se imparte in doua: etica profesionala si etica personala. Cum se impaca, la final, constiinta? "Trebuie sa existe o selectie naturala".
Codul etic personal
Nu pot sa spun ca am un cod, un cod presupunand un ansamblu de reguli, dar ma ghidez in profesie dupa 3 principii de baza: sa spun adevarul, sa nu fur si sa fiu un profesionist desavarsit. Fara sa intram intr-o discutie filosofica despre ce inseamna adevarul, m-am intrebat de nenumarate ori daca in advertising exista "ACEL" adevar alb- negru. Probabil ca nu, din moment ce industria oscileaza intr-o zona foarte gri, intre un beneficiu emotional vs. un beneficiu rational, intre un "eu doar comunic un produs, nu-i bag omului mana in buzunar" si "nu vreau sa manipulez pe nimeni sa faca ceea ce eu n-as face niciodata". Mi se pare putin ironic ca oamenii din advertising sa vorbeasca despre etica dar am trecut provocarea la capitolul "ce lucru nou voi face azi?". Si, daca am tot vorbit despre adevar, cel mai relevant exemplu de "adevar" in advertising mi s-a parut un anunt aparut in ziarele londoneze in anii 1900: "Men wanted for hazardous journey. Small wages, bitter cold, long months of complete darkness, constant danger, safe return doubtful. Honor and recognition in case of success." Oare cati au raspuns anuntului? Cati au "cumparat"?
Adevarul crud doare. Pe de alta parte, ilustrarea adevarului gol golut, asa cum il gasim pe pachetele de tigari, ajuta pe cineva? Ma indoiesc, nu am auzit pe nimeni spunand ca s-a lasat de fumat dupa ce i-a picat pe pachet "poza cu gatul". Cateodata adevarul crud este atat de uzat incat trece neobservat. Si atunci ajungem inevitabil la adevarul spus pe bucati, adevarul frumos, adevarul de tip "poveste". Acest adevar functioneaza in ambele sensuri, din (ne)ferire. Admit ca cele mai mari provocari ale carierei mele au fost atunci cand am comunicat pentru branduri in care nu am crezut absolut deloc, ca am simtit adrenalina atunci cand am inventat un beneficiu si i-am facut pe altii sa-l cumpere. Da, asa cum ziceam mai sus, nu sunt ipocrita. Oricine poate comunica adevarul despre un produs sau brand de calitate, e simplu. Adevarata provocare e atunci cand nu exista nici un beneficiu. Asadar, e etic ce am spus sau nu?
Dupa ce lansezi o campanie a unui produs/brand in care nu crezi, etica se imparte in 2: etica profesionala si etica personala. Din punct de vedere profesional, am facut si fac tot ce-mi sta in putere ca produsul creativ sa fie de calitate. In ceea ce priveste etica personala, constiinta mi-e linistita de faptul ca trebuie sa existe o selectie naturala. Asa cum spunea cineva intr-un twit: "sterge toate recomandarile de folosire pentru produsele (electro)casnice si lasa selectia naturala sa-si faca treaba".
"Pacatele" publicitatii din Romania
Nu stiu care sunt pacatele publicitatii, pot doar sa vorbesc despre propriile-mi pacate. Si aleg sa nu vorbesc. :)
Limita
Dincolo de limitele umane si de bun simt, pana la urma si legale, probabil ca exista tabuu-uri la nivel de comunitati, sensibilitati legate de conflicte majore, calamitati etc. E de preferat sa nu dam cu bata in balta, oricat de "creativi" ni se pare ca suntem. Riscul de penibil e foarte mare.
Niciodata
Nu as face niciodata ceva ilegal.
Prima porunca a publicitatii
Sa nu fii prost!
