![[Etica in publicitate] Laura Nedelschi: "Nu as lucra pentru un produs care minte"](https://media.iqads.ro/2014/09/laura-nedelschi-cover-850.jpg)
Laura Nedelschi, Co-Creative Director Friends\TBWA, nu ar minti niciodata pentru un client. Ea povesteste pentru IQads ce reguli nescrise urmeaza in profesie si care sunt pacatele publicitatii romanesti.
Codul etic personal
Am niste principii, exista niste idei in care cred. Nu m-am gandit niciodata sa le "organizez" intr-un cod etic - ele sunt imprastiate cumva pe unde le e locul. Si le-as numi mai degraba " igiena relationala", decat "cod etic". Cred ca e mai cuprinzator.
De exemplu, in munca de zi cu zi nu-mi bat capul niciodata cu "cine e vinovat" pentru cate ceva. Prefer sa vad povestea in termeni de responsabilitate - in mod surpinzator, asta are foarte multe parti extraordinar de bune pentru proiect si pentru oamenii implicati in el (vorbesc aici despre oameni pur si simplu mai fericiti si mai linistiti in jurul meu:).
Foarte legat de asta e si povestea cu ce "ne place". Nu lucram cu ce ne place, ci cu ce e nevoie pentru brand. E important, pentru ca asa, fiecare om din echipa invata sa aiba un rationament corect despre brand, despre proiect, despre business. Si isi da seama ca pentru a putea sa aiba un unghi bun de abordare, trebuie sa inteleaga si care e problema. E un mod fantastic de simplu pentru a obtine "ownership" pe proiecte. Facand asta, oamenii le vor simti mult mai ale lor, asa ca le vor lua in propriile maini, cu adevarat.
Asta nu inseamna ca nu cred in instinct - mai ales in ceea ce-i priveste pe creativi. Dar "the educated guess" nu e doar "guess", e si "educated"...
Asta ne duce la urmatoarea zona din principiile de lucru - poate mult mai legata de etica. Oamenii din echipa. Cred ca e lipsit de etica profesionala sa pastrezi in echipa un om care nu se potriveste - oricare ar fi motivele pentru care o faci. Nu e bine pentru el si radarul lui de auto-evaluare, nu e bine pentru cei pe care ii incarci automat cu munca pe care trebuie sa o refaca dupa el. Stiu ca poate suna cam dur, dar pe de alta parte pe bune, probabil in tot timpul asta, pe langa omul ala pot sa treaca sanse reale ca el sa fie cu adevarat bun la ce face. SI tu i le cam furi...
Ah, mai e o treaba: niciodata nu tip si nu ma cert cu nimeni. Cred ca atunci cand ai ajuns sa urli, nivelul de argument scade (ca in jocurile video), pe cand nivelul de "am-cinci-ani-si-tu-ma-persecuti" creste. Vertiginos. Si e pacat. Pentru relatiile dintre noi, pentru timpul pierdut degeaba (nu prea se rezolva chestii asa, nu?), pentru corzi vocale, pentru decenta, pentru colegi, pentru proiect, etc.
Si ar mai fi si alte chestii de genul asta.
"Pacatele" publicitatii din Romania
Mmmmm... Depinde din ce unghi privim problema. Si ce inseamna "pacat". Aici e foarte subiectiva treaba. In ceea ce ma priveste pe mine, marele pacat al publicitatii si marketingului ar fi ca "arde" oameni pe banda. E un ritm uneori ridicol (stiu, e vorba de business si de niste bani - care nu inseamna profit, ci salarii si, deci, bani de paine pentru o multime de oameni). Dar uneori nivelul de stres e incredibil de mare. Si te trezesti ca dupa 14 ani de munca, niciunul dintre primii colegi de birou nu mai face azi publicitate, cate unul dintre fostii colegi de anul trecut mai are cate o depresie, altul se duce sa creasca legume in Domnesti, colega de birou se ridica de pe scaun pentru prima data pe ziua de azi sa bea un pahar de apa abia pe la ora patru samd. Recunosc, e vorba si de natura mai "simtitoare" a oamenilor care ajung sa lucreze in domeniul asta (si nu doar despre cei din creatie vorbesc aici), iar asta inseamna ca iau stresul mai in plex. Dar chiar si-asa... Uneori cred ca e prea mult.
Limita
Exista. Cred ca e cam aceeasi cu a bunului simt. Si iar e foarte personala. Uite, de exemplu Campaign for Real Beauty - pe a carei adaptare la piata din Romania am participat - a socat in unele tari, a fost controversata, atacata. In Romania a mers smooth. Dar aici probabil ca ar crea o mica revolta o reclama ca cea cu cuplul de femei gay pentru Ziua Mamei, creata pentru JCPenney. Daca au sarit oamenii de la o proiectie de film... nici nu vreau sa ma gandesc. Cred ca atunci cand ai o idee care testeaza clar o limita, e foarte important sa verifici si sa discuti deschis subiectul cu toti cei implicati in decizie. De multe ori e un risc - genul de risc care face o campanie sa mearga, dar o si poate ucide. Ce e foarte interesant, e ca nivelul de risc e imposibil de calculat cu exactitate. Deci e pana la urma o situatie care tine de echipa si de nivelul de incredere pe care il are fiecare decident din ea. Acolo e de fapt analiza. Nu pe piata.
Niciodata
Nu as minti. Adica nu as lucra pe un produs care minte. Cred mult in liberul arbitru al consumatorului (ia sa-l citez aici pe mr. Ogy: "the consumer is not a moron; she's your wife.") si cred ca e ok si normal sa lucrezi de exemplu pe tigari - atata timp cat nu pretinzi ca ele vindeca astmul. (Desi o spun cu mana pe inima, eu inca ma gandesc "cum ar fi, frate, daca...", de fiecare data cand aprind o tigara :)
Prima porunca a publicitatii
"Thou shall not kill thyself working'. A doua ar fi ceva de genul "si nici nu-i stresa pe altii pana ii omori" (pentru asta nu am traducere pentru ca se pare ca pe vremuri se taia capul direct, nu se mai si stresau inainte). Cumva, cred ca in fiecare dimineata ar fi bine sa ne gandim cat de mult ne place ce facem. Cui nu ii (mai ) place cu adevarat, jur ca si-ar face lui/ei un mare bine daca s-ar reorienta.
