Nu demult, o cetateana a Romaniei si-a exprimat ofurile pe Facebook, intr-o postare publica. Totul s-a intamplat pe la 12 noaptea. Dimineata, cand s-a trezit, s-a lovit de propria imagine, poza ei de profil, folosita in mai multe publicatii fara macar s- o intrebe cineva de sanatate. Am scris la data aceea despre fenomenul social media provocat de o simpla postare scrisa bine, sincer si cu argumente concrete. Revenim acum la subiect in urma unei discutii pe care am purtat-o cu aceasta domnisoara, pe numele ei Vio.
I-am vazut live, la o limonada, increderea in puterea cetatenilor si cum se inversuna cand povestea de mediul toxic care paralizeaza aceasta putere, mediu creat de mass-media si politicieni. Ne-a vorbit despre fractura logica pe care o vede in societatea romaneasca - cum in viata personala, toti ne implicam, facem, dregem sa ne fie bine. Cand trecem la binele individual reiesit din colectiv, incepem sa ne poticnim si adoptam pasivitatea care naste monstri.
Cu referire la scrisoarea ei deschisa, care a strabatut pana acum toata Romania si a ajuns pana la romanii din diaspora, ne-a spus cum unii au intrebat-o retoric cu cat e platita si au acuzat-o de diverse gratuitati, chiar jurnalisti. Asta pe langa cei care au zis, scurt, ca nu exista. Intre timp, entitatea vaporoasa numita Vio s-a mai adresat unui om politic al acestei tari, Ion Iliescu.
Am vrut s-o intrebam pe bune de ce a facut ce-a facut. Ne-am imaginat ca suntem intr-o sala de judecata improvizata si am zis ca ne facem procurori. Am investigat-o, dur si fara mila, pana i-am scos peri albi. A cooperat:
Inculpata Vio Mihaela Gradinaru, la protestele pentru Rosia Montana din 2013
Foto: Marius Tudose - My Grasp Project (2012)
- Existi?
Da.
- Ce varsta ai?
Fac 30 in octombrie. Sunt unul dintre copiii aia nascuti in comunism si crescuti in vesnica tranzitie de nicaieri spre niciunde.
- In ce domeniu lucrezi?
Corporatie.
- Cum ai avut obraznicia de a-ti exprima opinia intr-un spatiu public virtual?
Eram furioasa. Se adunasera prea multe: Piua legislativa de 45 de zile, OUG-ul educatiei pe care il gasesc absolut barbar si iresponsabil, amnistierea fara a ne asuma ca niste oameni au gresit si platim toti, rata de exchange camatareasca pentru accize, simularea recenta de RCA care imi baga mult prea adanc mana in buzunar doar pentru ca sunt tanara, ajutoarele restante pentru persoanele cu handicap despre care am scris o nota numita "Defavorizarea defavorizatilor", in care vorbeam despre suma infima pe care o asteapta ei comparativ cu cele 7 milioane de euro alocate anual pentru plata celor 588 de senatori & deputati.
Lipsa de responsabilitate in managementul acestei tari m-a determinat sa imi vars amarul in spatiul virtual, intr-o noapte de miercuri oarecare.
- Dupa toate cele intamplate, ti-ai potolit setea de celebritate?
Nu e prima data cand scriu o nota pe Facebook despre ce ma deranjeaza. M-am asteptat sa fie citita doar de o parte din prietenii mei din lista. Erau vreo 500 in total la momentul ala. Am zis ca vor citi cateva zeci, vor da like & share doar un mic procent si imi vor spune traditionalul "nu te mai frustra ca oricum nu poti schimba nimic". Mor cand aud placa asta.
Joi dupa pranz am observat ca postarea s-a viralizat. Scrisoarea deja aparuse, cu fotografie si nume complet pe cateva site-uri de media (pagina de politica, ampress etc). Pana seara, deja ma anuntau unii si altii ca scrisoarea mea curge in toate feed-urile si ma intrebau ce naiba am facut.
- Si te-ai gandit atunci: "Iata-ma la inceputul unei cariere stralucite".
Mno… Ca tot omul, intai m-am speriat. Am realizat ca sunt foarte expusa si ca nimeni nu imi ceruse voie sa publice continutul dar mai ales foto si numele complet. Ba chiar au aparut alte foto cu mine, pentru care nu imi dadusem acordul. Nu stiu cat de deontologic e ce s-a intamplat. Banuiesc ca viralul n-are deontologie, mama, tata, Dumnezeu sau copyright :) Tot atunci am realizat ca e campanie electorala si ca scrisoarea va fi folosita de unii si de altii in functie de interese, iar spaima a crescut exponential.
- Sigur ti-ai premeditat uneltirea diabolica.
Am tot adunat motivele timp de cateva zile, imi dadeau tarcoale. Vobeam cu prietenul meu in fiecare zi despre asta si ne stricam mojo-ul dis-de-dimineata cu magariile care curgeau pe banda rulanta. In dimineata cand am citit despre cursul valutar Euro dupa care seteaza accizele, nu mai eram capabili nici sa ne spunem "sa ai o zi buna".
Eram prea nervosi sa mai fie ziua buna, tocmai realizasem cat de adanc ne baga guvernul mana in buzunar zilnic cand ne bem cafeaua, fumam, facem plinul la masina, bem o bere sau aprindem aragazul. Asa cum mentionez si in nota, am scris terapeutic. M-am asezat miercuri noaptea in fata laptopului si in maxim 2 ore am pus cap la cap ideile si le-am dat forma. Ma adun destul de bine la nervi :)
- Esti clar basista. Cum te aperi?
Mesajul meu n-are culoare politica. Nu o ia in stanga sau in dreapta si nu se termina in "-ist" cum ar vrea, poate, sa deturneze presa, ci se sfarseste in "-ean", de la cetatean. E un mesaj care-si are sorgintea in cotidian si vorbeste despre stringent, despre acum si aici, despre realitatea noastra, a tuturor. E un apel la normalitate. E scris din sete de sens. E un strigat de ajutor adresat managerului acestei tari, daca vreti.
Am crezut ca va fi vocea din pustiu, dar ecoul m-a coplesit. Problemele pe care le ridic in calitate de cetatean sufocat sunt de ordin financiar sau legislativ. Asa cum mentionez in nota, nu imi pasa ca premierul e in campanie pentru ca eu, cetateanul, nu sunt in campanie. As vrea sa imi reprezinte interesele si sa nu isi mai bata joc prin masuri abuzive si discretionare de mine si de alte zeci si sute de mii de romani de buna credinta.
As vrea sa isi asume ce face si sa inteleaga cat de mare e impactul actiunilor sale. Vreau sa inteleaga si ca tara asta nu e un sat fara caini cu lupul paznic la oi. Ca o imprumutam copiilor nostri si ca trebuie ocrotita de el, de noi, de toti.
- Ce faceai in clipul postat de Romania Publica, ce activitati ai acolo? Aminteste-ti ca esti sub juramant.
Pe cei de la Romania Publica i-am gasit intamplator pe Facebook in decembrie anul trecut. Daduse un amic fain like si am intrat sa vad care-i treaba cu ei. Am citit cine sunt si ce fac, si mi-am dat seama ca e un proiect benefic pentru "viata cetatii". Ca e poate singura incercare de a face o invitatie la dialog real intre cetateni si politicieni.
Era perioada cu martea neagra si ma revolta ca suntem sfidati fara sa avem nicio posibilitate de a opri abuzurile sau de a da feedback. Dezbaterea sincera, obiectiva si dezinteresata lipseste cu desavarsire in Romania si lasa prea mult loc pentru manipularea grosolana si propaganda pe fondul unei dezinformari crase si, mai ales, al unei frustrari ca "oricum nu se poate schimba nimic".
M-am gandit mereu ca daca fiecare tace, copiii nostri se vor naste muti. N-ar fi oare pacat? Romania Publica ne inavata sa fim cetateni activi si lucizi. Ne arata ca avem o voce si ca aceasta poate avea un ecou nebanuit. Faptul ca sunt apolitici m-a atras poate cel mai mult. Mi-a placut felul stiintific in care abordeaza problema (sistem de voting, chestionare , follow up & studii temeinice si concludente).
- Esti implicata si in alte proiecte civice subversive?
Nu sunt implicata momentan in nimic. Am participat la protestele Rosia Montana din toamna trecuta si cam atat. Nu am participat la actiunile de organizare, ci ca simplu cetatean/protestatar.
- Cine ti-a bagat povestile astea cu politica in cap? Pare-ni-se ca stii doar lucruri de suprafata, ce drept ai tu la exprimare?
Am terminat SNSPA in 2007, dar nu Facultatea de Stiinte Politice cum s-ar crede, ci Comunicare si PR, cu focus pe advertising. Stiti cum spune Murakami, "cand vei iesi din furtuna, nu vei mai fi acelasi cu cel ce a intrat". Cam asa e si cu SNSPA-ul asta. Era, pe vremea aia, o furtuna faina pentru care am calatorit 500 km si am infruntat orasul asta mare si pe alocuri ostil. Iti imprima niste valori sanatoase. Iti deschide o lume in fata ochilor. Iti da o perspectiva mai vasta pe care o poti explora mai devreme sau mai tarziu pentru ca te invata sa gandesti cu mintea ta, sa te informezi, sa te indoiesti, sa faci fact checking si sa nu plagiezi - ever!
In primii 2 ani de facultate, am activat la Pro Democratia. In 2002 eram in clasa a 12-a in oraselul meu de provincie si am vazut la TV Gala Societatii Civile, Pro Democratia castigase la sectiunea "Comportament civic si participare publica" si mi s-au parut cool, inca de pe atunci. Cand am venit la Bucuresti, i-am cautat in cartea de telefoane si m-am dus cu metroul si 2 tramvaie la sediul lor dintr-un duplex din Unirii, sa ii cunosc. M-au primit cu bratele deschise. Erau tineri, frumosi, entuziasti si m-au facut sa ma simt parte din echipa imediat. A fost o experienta inedita pentru un tanar abia aterizat din provincie.
In cei doi ani am fost observator la alegeri, am invatat sa fac prima revista a presei, sa dau un e-mail profi sau sa monitorizez outdoor-urile si costurile aferente intr-o campanie electorala. Atunci am aflat unde se intalnesc banii cu politica si ce nu ne arata televizorul despre toata povestea asta. A fost poate chiar fundatia ideii de civism care ma scoate in strada sau ma pune sa scriu note pe Facebook.
- Doctrina politica preferata? Pe cat se pare, e vorba de o ramura violenta a anarhiei.
Din pacate, in Romania nu ne mai putem ghida dupa doctrine pure. La noi totul e distorsionat, amestecat si prost "adaptat", inclusiv doctrinele sufera malformatii. As putea fi considerata de dreapta. Nu poti lucra in mediul corporate multi ani fara a avea influente de dreapta si fara a-ti insusi anumite concepte si principii aferente.
Provin insa dintr-o societate cu nevoi si apucaturi setate de stanga si nu uit niciodata ce inseamna solidaritatea si grija pentru cei mai putin norocosi. Si cei mai putin norocosi sunt multi tocmai pentru ca se bazeaza pe noroc si pe stat; nu mai stiu sa creada in fortele proprii de a-si depasi conditia. Reactiile mele sunt determinate & ghidate de un mix de empatie sociala, spirit justitiar, intuitie si bun simt nativ.
Cred si in puterea de autodepasire a fiecarui individ, si asta transcende dreapta sau stanga. Am crescut printre oameni modesti, dar demni si harnici - gospodari, cum se spune la noi in sat :) Toti putem sa ne depasim conditia de victime ale sistemului. Trebuie sa fim schimbarea pe care o dorim in comunitate si nu putem astepta la nesfarsit ca salvarea sa vina de la stat sau sa-l asteptam pe celalalt sa faca ceva primul. Pentru ca intotdeauna pentru altii, si noi suntem "celalalt".
- Caror oameni politici corupti si fara scrupule le "datoram" atitudinea ta nerusinata?
Din trecut, il admir pe Corneliu Coposu care, dupa tot ce a indurat, spunea atat de frumos "Nu mi-am pierdut niciodata increderea in oameni…". Deopotriva, l-am admirat pe Ion Ratiu, care m-a invatat ceva nobil si demn prin celebrele cuvinte "Ma voi lupta pana la ultima mea picatura de sange pentru dreptul tau de a nu fi de acord cu mine". Cine stie, am fi putut avea si noi un Havel al nostru, dar nu l-am meritat, nu l-am inteles si l-am irosit. Cei doi au fost, cumva, editie limitata si daca ni i-am aminti mai des, lumea ar fi sigur un loc mai bun.
Din prezent, o admir profesional pe Sandra Pralong si m-am bucurat tare ca, in urma cu 2 ani, la parlamentare, a candidat pentru un post de senator in colegiul meu. A fost pentu prima data cand am simtit ca sunt reprezentata de un om pe care il respect. E ceva tot mai rar.
Cu toate ca nu mai activeaza in spectrul politic, mi-a placut si Mona Musca, care mi s-a parut mereu o lady. Ea si-a asociat imaginea cu multe actiuni in zona protectiei sociale, mai ales a protectiei femeilor impotriva violentei domestice & egalitatii de gen, iar Romania mai are multe de facut la acest capitol.
Nicusor Dan ma inspira prin hotararea si energia cu care lupta impotriva degradarii orasului si m-a intristat profund felul in care a fost scos din joc la alegerile locale.
Cu toate ca stiu ca poate fi interpretat intr-o cheie electorala, am apreciat si activitatea bogata a d-nei Monica Macovei atat pe plan intern, cat si extern. Nu e usor sa implementezi ideea de confiscare extinsa la nivelul a 28 de state europene, mai ales ca asta nu se face prin OUG , intr-o noapte, ci prin munca, perseverenta si pricepere.
- Cu Iliescu ce probleme ai mai avut?
Tatal zmeilor in povestea Romaniei postedembriste, Ion Iliescu, a aruncat cu buzduganul atat de tare in democratie si in societatea civila in '89 si in '90, incat si acum cele doua umbla cu capul spart prin lume asteptand-o pe sfanta dreptate sa le vindece.
Binili invingi si Zmeul al batran trebuie sa dea seama, a spus CEDO. M-am bucurat strasnic de aceasta decizie, dar am decis sa scriu despre asta pe 19 septembrie, dupa ce pret de cateva minute, mi-a ramas blocata privirea pe net, peste fostul mesaj din pasajul Universitatii "Dreptate, ochii plansi cer sa te vada". Pasajul a fost zugravit intre timp. La miez de noapte, vineri spre sambata, m-am apucat de o nota sub forma de scrisoare pe Facebook-ul meu. Am vrut sa-i fie macar... rusine.
Nu stiu daca se va intampla asta. Eu am scris, totusi, pentru cetateni ca mine, multi "Praslea" care au uitat sa fie voinici in tara lor, dar care n-au uitat cine a furat merele de aur. Pentru mine, pentru ei si pentru a le reaminti ca sunt voinici am adaugat povestii acest capitol scurt, nu pentru presa sau pentru clasa politica. De 25 de ani presa si politicienii isi scriu unii altora. Si uite unde s-a ajuns: doua simple note pe Facebook au devenint virale pentru ca sunt scrise de un om catre alti oameni. Si pentru ca lucrurile care dor nu mai pot fi maturate sub covor. A venit timpul ca cetatenii sa caute binele, sa ia atitudine si sa faca ordine in tara lor. Pentru ei, pentru copii, pentru nepoti si pentru cei ce au "plecat spre albastru" in urma cu 25 de ani. Sa nu le fie sacrificiul in zadar.
- Pardon, dar tu unde te incadrai in tabloul Revolutiei din '89?
Mi s-a reprosat ca sunt un narator tanar, inca la gradinita pe cand minerii cei aprigi ciomageau cetatenii cei entuziasti. Am raspuns ca experienta este suplinita onorabil de constiinta, pot empatiza si intelege fenomenul pentru ca principiile si bunul simt nu se schimba in 25 de ani.
Cand eram copil, parintii mei au spus ca bine au facut minerii ca au pus la punct golanii. Dar in timp ce in Bucuresti erau rupte maini si sparte capete de "cetateni suspecti imbracati in blugi", noi traiam la sute de km, intr-un univers paralel, alimentat de televizor si de mitul toxic al presedintelui salvator si aducator de mineri. Am crescut, m-am informat si cred cu tarie ca este fundamental gresit ca niste cetateni sa atace sau chiar sa ucida alti cetateni. Am trecut de partea "golanilor".
- Si voi, golanii, carui partid i-ati acorda onoarea de a va conduce [de parca n-am sti]?
Nu vreau sa aleg un partid pe sistemul the lesser evil. Putem mai mult. Eu vreau sa ne reinventam, sa modificam legea infiintarii partidelor si sa dam binelui o sansa reala sa existe si votului sa conteze.
- Cetateana Vio Mihaela Gradinaru, avand in vedere fapta savarsita, ai dormit bine zilele astea?
N-am dormit prea bine. Am fost un cetatean agitat si depasit de situatie. Acum trebuie sa hibernez de-a dreptul pentru a ma reface :)
- Ti-a sunat telefonul mai mult decat de obicei de cand cu postarea?
M-au sunat prietenii si am primit mesaje de felicitare si multumiri.
- Te-a adaugat lumea pe Facebook?
Am primit sute de cereri de prietenie. In urma unui scan rapid, pe unele le-am acceptat, pe altele nu.
- Dar hai, ca pe presa tu ai abordat-o, asa-i?
Eu am primit mesaje pe Facebook de la televiziuni si ziare. Nu am dat curs invitatiilor pentru ca nu am o agenda si nu am facut asta pentru publicitate. As fi fost trasa intr-o lupta care nu e a mea, ci a unuia sau a altuia, intr-o campanie murdara si toxica. Eu am scris in calitate de cetatean, ma bucur ca m-au citit si apreciat chiar cetatenii. Restul e cancan.
- La oameni din partide ai recurs?
Nu am avut nicio legatura directa cu nimeni. Cred insa ca au analizat atent profilul meu de Facebook in cautarea unui indiciu care sa ma plaseze intr-o tabara sau alta.
- Ce acuze ai putea aduce publicatiilor care te-au facut celebra? Intrebare retorica, dar fie, macar drept la replica sa-ti dam.
In general, mesajul a fost preluat fara prea multe comentarii si redat ca atare, ceea nu mi-a adus un prejudiciu. Dupa vreo 3 zile, mi-am facut curaj si am urmarit comentariile de pe site-uri, iar cititorii au primit textul bine si s-au identificat cu mesajul meu. Mi-a placut ca majoritatea au vazut limpede ca sunt un simplu cetatean care a scris cu naduf si nitel condei. Au simtit ca sunt unul de-al lor si m-au aparat chiar in fata trollilor :)
A existat un caz in presa in care scrisoarea a fost interpretata intr-o cheie deplasata, fara legatura cu mesajul real. M-a intristat pentru ca a creat un hate speech in spatiul public si a deturnat atentia de la mesajul initial. Nu mi-am folosit dreptul la replica, intrucat respectiva abordare mi s-a parut a fi foarte departe de scrisoarea mea si eu pot explica multe si pe indelete cititorilor, dar nu pot intelege pentru ei. Din nou, m-am intrebat ce mai inseamna deontologia atunci cand infierezi un cetatean pentru delict de opinie. M-am uitat in DEX sa vad daca s-a schimbat explicatia termenului deontologie. Nimic nou, se referea tot la norme de conduita si obligatii etice.
Oamenii ar trebui lasati sa gandeasca cu mintea lor. Jurnalistii si politicienii ar fi surprinsi sa vada ca intuitiv si firesc, nu ne impartim in "x-isti" si "y-isti", ci suntem oameni si rezonam frumos unii cu ceilalti. Asta doar daca nu ne invata media sa ne uram, amestecandu-ne pe nesimtite intr-o lupta sterila, care nici macar nu ne apartine si nu ne face mai frumosi, mai destepti sau mai buni. Din contra, ne urateste peste masura si ne dezbina degeaba. Feedback-ul la scrisorile astea, sutele de mesaje de incurajare si multumire primite, mi-au aratat ca suntem mai multi decat credem si mai puternici. Cumva, am dat glas multor ganduri mute si multor nemultumiri mocnite de prea multi cetateni.
Din nefericire, exista si o explicatie, suntem produsul a zeci de ani de propaganda care ne-a spus ca nu contam, si noi am crezut. Tot uitam ca cetatenii au puterea de a se face auziti si de a aduce schimbarea in societate. "Fii schimbarea pe care ti-o doresti".
P.S Mergi la vot! Conteaza!
