Mihaela Noroc e acum undeva in Noua Zeelanda, cauta o fata maori (populatia indigena, de sorginte polineziana) ca sa o fotografieze. Cautarea ei e parte din Beauty Around The World (BAW), proiectul fotografic pe care l-a pornit in august 2013 cu scopul de a descoperi frumusetea feminina specifica mai multor zone ale planetei. A pornit in Republica Moldova, a trecut prin Ucraina si si-a facut loc prin orasele din Uzbekistan, Kyrgyzstan, Indonesia sau Myanmar. Isi propune ca traseul ei sa dureze 16 luni, timp in care o sa fotografieze femei din cele peste 35 de tari in care se opreste. Imaginile le posteaza pe un Tumblr sau pe pagina ei de Facebook.
Undeva intre doua trenuri dintr-o parte exotica de lume, Mihaela si-a facut timp sa imi raspunda la cateva intrebari despre calatoria ei, criteriile dupa care alege femeile pe care le fotografiaza, dar si despre cele mai mari surprize ale proiectului de pana acum.
Fotograful
Sunt un fotograf de 29 de ani, din Bucuresti. M-am apucat de fotografie la 17 ani, convinsa ca voi face cariera si voi trai din asta. Adolescenta s-a terminat si viata m-a adus cu picioarele pe pamant. Asa ca am lucrat mai multi ani in domenii care nu aveau legatura cu fotografia, dar care imi ofereau un venit constant din care puteam sa traiesc decent. In urma cu doi ani mi-am dat seama ca nu pot face toata viata ceva ce nu-mi place, asa ca m-am intors la prima mea dragoste, fotografia, hotarata s-o transform din hobby in profesiune.
Mihaela Noroc
Ideea
De cativa ani eu si sotul meu ne-am investit toate economiile calatorind in diverse colturi ale pamantului. Eu eram pasionata de fotografia de beauty si fashion, dar in turele pe care le faceam prin lume relizam fotografii de calatorie. Acum un an si jumatate am ajuns in Ethiopia unde am descoperit cele mai frumoase femei pe care le-am vazut vreodata. Acolo mi-a venit ideea ca as putea imbina fotografia de beauty cu cea de calatorie, creand un proiect cu care sa inconjur lumea.
Wang, o malaieziana cu origini chinezesti, fotografiata in Kuala Lumpur
Calatoria
Calatoresc alaturi de sotul meu. El ma ajuta enorm pentru ca, pe langa proiect, cineva trebuie sa se ocupe de organizarea calatoriei, in sine. N-avem un buget foarte generos, dar el face minuni si gaseste intotdeauna cele mai ieftine variante. Asta e o activitate complexa pe care n-as fi putut s-o fac in paralel cu BAWproject. La doua, trei zile schimbam locuri de cazare sau mijloace de transport. Avem nevoie de vize sau informatii. Trebuie sa avem grija de securitatea noastra si de sanatate. Trebuie sa stabilim trasee si sa gestionam atent bugetul.
Finantare
In ultimii ani am muncit din greu alaturi de sotul meu si am reusit sa punem niste bani deoparte. Nu e o suma mare, dar o cheltuim cu grija si incercam sa ducem calatoria la bun sfarsit. Multe imagini din proiect arata fancy si stralucitor, iar multi privitori au senzatia ca asa arata si voiajul meu. In realitate, de cele mai multe ori dormim si circulam in conditii foarte ieftine, de obicei destul de aprige. N-ai vrea sa stii de unde iti raspund la acest intrebari.
Am incercat sa gasesc sponsori, dar nimeni pana acum nu m-a sustinut financiar. Asta e cel mai mare regret al meu, de altfel. E trist sa vezi ca un proiect unic in lume nu e sprijinit aproape deloc in tara pe care-o reprezinti cu drag peste tot pe unde mergi.
Yu Kyi din Myanmar
Pregatiri si planuri
Imi place sa fiu libera si flexibila in calatorie, asa ca n-are rost sa-mi fac multe planuri, pentru ca oricum s-ar schimba foarte repede.
In tara am luat doar cateva vize, am schitat un traseu general iar apoi am pornit la drum cu rucsacul in spate. Ne orientam de obicei la fata locului, atat cu cazarea cat si cu transportul, iar experienta calatoriilor anterioare ne ajuta enorm. Imporvizam mult si, de obicei, habar nu avem unde o sa ne prinda saptamana urmatoare.
Melina din Shiraz, Iran
Surprize
Fiecare sedinta foto e plina de neprevazut, pentru ca ma aflu in spatii necunoscute si am foarte putin timp la dispozitie. M-au prins furtuni, am fugit de paznici furiosi, era sa stric o rochie de cateva mii de euro, am ajuns in locuri in care nu credeam ca scap intreaga, dar pana la urma am iesit cu bine din fiecare situatie. Cand am plecat de-acasa nu ma asteptam sa reusesc sa fac sedinte foto pe puntea unui vapor gigantic, intr-o moschee iraniana, in Orasul Interzis din Beijing sau in cel mai mare templu budhist din Myanmar.
Alegerea modelelor
Aici intervine viziunea mea personala despre frumusete. De fiecare data incerc sa gasesc chipuri particulare, sincere, naturale care sa spuna o poveste despre zona geografica in care ma aflu.
Dar nu e deloc usor sa ajung la cele mai interesante femei. Petrec zile intregi cautand pe Facebook, scriind la agentii, scotocind internetul, intrebandu-I pe cei din jur, stand cu ochii in patru, pe strada, sau mergand la “vanatoare” in locuri aglomerate.
Ustyna din Lviv, Ucraina
Feedback
In general oameni din toate mediile sociale au primit proiectul extraordinar atata acasa, cat si in locurile pe care le-am vizitat. Asta mi-a dat puterea sa continui si sa trec peste toate greutatile. Mi-as dori ca acest feedback pozitiv sa se transforme si in sprijin, pana la urma. Nu neaparat material, ci si logistic sau mediatic.
Cand se termina
La finalul calatoriei mi-as dori sa public un album si sa realizez cateva expozitii. Dar BAWproject va continua si dupa acel moment. Imi doresc sa lucrez la acest proiect pentru multi ani si sa organizez multe alte calatorii, poate mai scurte, in acest scop. Asta va depinde insa si de sprijinul pe care-l voi primi.
Invataminte despre frumusete
Am invatat ca frumusetea e una dintre cele mai subiective notiuni de pe pamant, avand infatisari diferite in fiecare cultura. Ce place in Iran poate fi considerat de prost gust la Stockholm, iar trendurile din Tokyo pot fi niste experimente grotesti, privite din Myanmar. Insa pana la urma frumusetea feminina inseamna diversitate si eu incerc sa surprind asta in fotografiile mele.
Ramina din Iran
