Daca ar trebui sa va zic un singur lucru despre Ana Ularu, v-as zice ca e foarte frumoasa. A fost un moment in timpul discutiei noastre cand si-a ridicat borul palariei pe care o purta si figura i s-a luminat intr-un fel care m-a facut sa-mi uit urmatoarea intrebare.
Din fericire pentru toata lumea, pot sa va spun mai multe lucruri despre Ana Ularu. E actrita, a facut un rol grozav in Periferic in 2010, a aparut in mult aclamatul serial The Borgias si anul asta o sa ii iasa un film in care joaca alaturi de Bradley Cooper si Jennifer Lawrence. Asta asa, pe scurt, ca sa va faceti o idee. Cel mai recent proiect in care e implicata e o piesa de teatru, "In parc", care se joaca la Godot Cafe din Centrul Vechi.
20 de minute fix, atat am stat de vorba, suficient cat sa aflu cum vede teatrul independent fata de teatrul de stat, ce inseamna pentru ea succesul, care-i spotul ei preferat, dar si ce barbat i-ar placea sa fie.
IQads: Ce iti ofera teatrul si nu iti ofera filmul?
Ana Ularu: Esentialul: senzatia live, adrenalina pe care o simti pe scena, care e similara cu cea a unui concert rock. La teatru, fiecare seara e diferita si esti foarte dependent de energia celor din sala. Poti castiga sau pierde un public in functie de energia pe care o aduci tu. E un schimb, de fapt, asta iti ofera teatrul, schimbul asta de energii in timp real.
IQads: La film cu ce se suplineste schimbul asta?
Ana Ularu: La film e un alt tip de schimb pentru ca publicul e format din echipa de pe platou. Si filmul are o energie placuta, iar avantajul lui e ca te poti juca cu personajul, il poti grada pe parcurs, e ca un puzzle.
Amandoua, teatrul si filmul, sunt foarte frumoase in felul lor si nu as putea alege unul dintre ele. Poate ca filmul mi-e mai apropiat pentru ca asta am facut mai mult.
IQads: Care crezi ca e diferenta dintre un actor din 2014 si unul din 1914?
Ana Ularu: Cred ca un actor din vremurile de aur ale publicului si ale teatrului era mult mai respectat si mult mai iubit decat acum. Azi se intampla un fenomen foarte bizar, lumea se asteapta sa prestam servicii artistice pe gratis, neintelegand de cele mai multe ori ca ce facem noi este o meserie si ca din ea ne platim chiriile si ne ducem existenta. Faptul ca ne apare fata undeva nu inseamna ca ni se face un serviciu.
Cred ca era foarte placut in vremurile premergatoare acestui capitalism exploziv. Cred ca era foarte placut sa nu mai trebuiasca sa concurezi cu jocuri pe calculator, cu serialele de pe internet, cu 1000 de alte distractii. Publicul venea cu alt drag la teatru. Noi acum am ajuns sa depindem inclusiv de vreme. Daca e frumos afara, lumea va alege mai degraba sa mearga la terasa. Aproape ca iti doresti sa ploua si sa iti vina lumea in sala.
IQads: Simti ca lipsa asta de public e mai mare la teatrul independent? De exemplu, la festivalurile de teatru sau la piesele regizorilor cunoscuti stiu ca biletele se epuizeaza rapid.
Ana Ularu: La festivalurile de teatru, da, pentru ca festivalurile de teatru aduc spectacole care nu exista in fiecare zi. La piesele din Bucuresti exista si coordonata de "n-am ajuns acum, dar lasa ca ajung la urmatorul".
Lipsa de public nu e, adica l-as mania pe Dumnezeu sa spun asta, dar intotdeauna iti doresti mai mult. Teatrul independent aduce foarte multa lume, ceea ce ma bucura nespus, dar tot timpul iti poti pierde jumatate din rezervari pentru ca e frumos afara.
IQads: Ce poate publicul sa vada la teatrul independent si nu poate sa vada intr-un teatru de stat?
Ana Ularu: Cel mai important e ca la teatrul independent publicul are ocazia sa vada actori tineri si oameni care isi fabrica singuri sansa atunci cand nu li se da in alte parti. Daca in teatrul de stat, de cele mai multe ori, nu putem ravni la roluri principale pentru ca ierarhia e altfel, aici ne scriem singuri textele, suntem proprii nostri regizori. Facem aceste spectacole care sunt mai putin finantate, dar ca valoare artistica, nu sunt mai jos decat teatrul de stat.
Nu pot spune ca prefer mai mult teatrul independent teatrului de stat. Cateodata mi se face foarte dor de un spectacol mare, mi se face dor de a fi angrenata intr-o super productie si am avut noroc sa joc in niste piese pe care le-am iubit foarte mult, cum ar fi "Masura pentru masura", a lui Silviu Purcarete.
Dar pentru mine, ca actor, nu exista diferente intre cele doua. De asta nici nu cred in partajarea actori de teatru – actori de film. Esti un actor de proiect si te potrivesti sau nu acolo, si intri cu sufletul deschis sau nu in fiecare proiect pe care il faci.
IQads: Daca ii lipseste ceva generatiei de actori din care faci tu parte, ce crezi ca e?
Ana Ularu: Le lipseste sansa care le-a fost oferita predecesorilor. Pentru ca Stefan Iordache sa ajunga actorul atat de iubit care a ajuns, au conspirat niste lucruri, iar la inceputul carierei lui nu i s-a dat sa duca tava in spectacole. I s-au dat niste roluri mari, i s-a incercat talentul, au existat oameni care au purtat actori talentati pe brate si i-au ajutat sa-si descopere potentialul. Daca imbatranesti in a face mici figuratii in dreapta, in stanga, nici nu apuci sa te dezvolti foarte mult.
Noi suntem mult prea multi, asta e cel mai mare defect al nostru. Suntem mult prea multi pentru cerere, pentru locurile din teatru, pentru industria de film care e destul de redusa la momentul asta, nu exista cerere cat sa suplineasca oferta.
IQads: Cum faci fata criticilor negative? Au fost cazuri de proiecte in care tu ai crezut foarte mult, dar care au fost primite prost de critici?
Ana Ularu: Pana acum nu mi s-a intamplat chestia asta. In general sunt foarte lucida si stiu ca filmul perfect nu exista, mai ales in conditiile financiare de aici. Dar niciodata nu as intra intr-un proiect in care n-as crede.
Review-uri negative vor fi intotdeauna la orice, nu exista ceva iubit unanim. De foarte multe ori, nu ajung la mine aceste cronici, dar daca ajung, ma intristez, ar fi o minciuna sa zic ca nu. Exista insa lucruri scrise cu reavointa, pur si simplu, sau cu argumente puternice. Cu argumentele puternice nu poti decat sa mergi mai departe si sa incerci sa corectezi anumite lucruri. Dar la micile intepaturi de rea vointa, pentru ca suntem totusi divizati in diverse gasti, n-ai cum sa faci altceva decat sa zambesti.
IQads: Cum se masoara pentru tine succesul?
Ana Ularu: Sa stiu mereu care e urmatorul meu proiect. O siguranta a faptului ca vor veni alte filme si alte piese de teatru. Cel mai rau lucru pentru un actor, uneori si mai rau ca lipsa banilor, e sa nu stie ce urmeaza, sa astepte sa sune telefonul.
IQads: Daca ai putea sa fii orice barbat din lume, ce ai alege?
Ana Ularu: Mi-am dorit de multe ori sa fiu baiat. Mi-ar fi placut sa fiu Che Guevara in perioada lui buna, si stiind ce stiu acum despre el, nu m-as mai fi dus neaparat nici in Congo, nici in Bolivia. Mi-ar fi placut sa fiu o groaza de pictori, mi-ar fi placut sa fiu Hieronymus Bosch, de exemplu, mi-ar fi placut sa fiu Schiele, mi-ar fi placut la nebunie sa fiu Picasso, dar cred ca cel mai mult m-ar interesa cum ar fi fost daca as fi fost barbat cu personalitatea mea.
IQads: Care-i locul tau preferat din lume?
Ana Ularu: Nepal.
IQads: Iti place publicitatea?
Ana Ularu: Da, atunci cand e facuta bine. Imi place foarte mult, pentru ca mi se pare ca uneori poate atinge forma de arta. Alteori, cand vad un soi de lene infioratoare la creativi, ma intreb ce se intampla, cum pot fi lasati oamenii astia sa iasa pe post asa.
Am avut o perioada foarte lunga cand mergeam la Noaptea Devoratorilor de Publicitate, eram fana a subiectului.
IQads: Ai vreun spot preferat?
Ana Ularu: Spotul regizat de Jonathan Glazer pentru Levi’s. Mi s-a parut un moment de arta, mai mult decat ce vindea.
IQads: Ti-ar placea sa colaborezi cu branduri?
Ana Ularu: Mi-ar placea sa colaborez cu branduri in care cred. M-ar interesa anumite branduri de moda, sunt fascinata de moda, dar nu m-as asocia cu ceva in care nu cred doar de dragul de a-mi vedea fata peste tot. Sunt destul de economica cu chestia asta, am facut destul de putine reclame, ma vantur destul de putin prin lume pentru ca mi se pare ca supraexpunerea nu e neaparat buna. Trebuie sa pastrez misterul care ma mai face inca interesanta. Mie mi se pare un compliment excelent pentru un actor sa nu fie recunoscut intr-un rol, sa fi reusit sa se transforme atat de mult incat sa nu-l recunosti.
IQads: Unde o vedem pe Ana Ularu in 2014?
Ana Ularu: Inca mai exista filmele care au iesit anul trecut: "Sunt o baba comunista" merge la TIFF, iar "O vara foarte instabila" este in continuare pe HBO si va invit cu drag sa-l vedeti pentru ca este un fim absolut special si nemaivazut in cinematografia romaneasca. In rest, sa vedem ce proiecte mai ies din cele facute anii trecuti.
IQads: Si la teatru?
Ana Ularu: La teatru ma vedeti doar "In parc", cam atat am avut timp sa fac in ultimii ani pentru ca am fost plecata mai tot timpul, iar cand esti plecat nu prea ai cum sa fii acolo si sa faci teatru. Vedem ce mai urmeaza.
IQads: Ai spus ca succesul inseamna sa-ti sune telefonul. Pentru ce fel de proiect ai vrea sa-ti sune telefonul mai departe: teatru sau film?
Ana Ularu: Pentru un proiect de film.
