![[Definitia ghost-ului] Robert Tiderle (Papaya Advertising): Ghost-ul este un copil din flori](https://media.iqads.ro/2014/05/robert-800x450-cover-850.jpg)
Redeschidem discutia despre ghost-uri, desi subiectul se dezbate inca de cand au aparut competitiile de creativitate si gloria premiilor. Vrem sa vedem daca, odata cu aparitia digitalului, e sau nu cazul unei redefiniri a conceptului. Apoi vrem sa urmarim cum arata azi un checklist prin care sa stabilesti daca un ad poate fi etichetat ca ghost, ce elemente din definitiile creativilor sunt comune si unde apar diferentele. In continuare puteti sa cititi opinia lui Robert Tiderle (Creative Director, Papaya Advertising).
Care e definitia ta a ghost-ului. S-a schimbat in vreun fel in ultimii ani?
Cred ca ghostul este un copil din flori. Nascut de o femeie, ramasa grea din tot felul de motive (dragoste, interes, lipsa protectiei sau a luciditatii) si nerecunoscut de un tata cu o agenda diferita. Exista si situatia in care bastardul devine un mare om si primeste ceva premii, moment in care tatal incepe sa se mandreasca cu el si sa se laude in stanga si-n dreapta: “Bai, deci aici eu am bagat brief-ul!”
Online-ul poate sa rezolve procesul asta de paternitate – atata timp cat lumea vorbeste frumos despre copil si il da ca exemplu.
Cum arata un checklist prin care sa stabilesti daca o creatie e ghost sau nu
Nu cred ca aici trebuie sa fie nici bugetul, nici numele/brandul clientului. Ci motivul pentru care se naste acest ghost. Sau subiectul sau, ceea ce comunica. Campaniile sociale nu au nici bugete la dispozitie, nici vreun cat de cat celebru nume care le semneaza – dar ele pot schimba ceva (daca sunt bine facute). Si pana la urma asta este rolul oricarei campanii, nu doar al celor sociale, sa modifice (inspre bine) modul in care un subiect, o persoana, o regiune etc sau un produs/brand era perceput inainte.
Rolul meu este acela de a vinde produsele cuiva. Iar primul lucru este de a le arata, de a le face cunoscute. Daca asta nu se intampla, ne aflam in treaba.
Exista ghost-uri si ghost-uri? Sunt vreunele mai periculoase decat altele?
Cred ca sunt vreo doua. Unul in care tatal este cunoscut, chiar daca se dezice de progenitura. Adica vine agentia la client si ii zice: “Domne’, lasa-ma sa stau si eu deasupra de data asta. Tu nu trebuie sa faci nimic.” Si o sa iasa un ghost cu nume in coada. Si celalalt… ei bine, e situatia in care agentia nu-si mai aduce aminte cum a ramas cu ideea la gura si atunci cauta disperata un flacau care sa declare ghostul la festivaluri. Si de aici ies ad-uri la restaurante de cartier si frizerii de caini.
Insa nici unul dintre cazuri nu este periculos. Cu exceptia in care devin studii de caz de eficienta, mama mintind in scris ce minuni a facut ghostul ei. Astea sunt periculoase. Imaginati-va ca daca astia se inmultesc, se duce naibii sistemul nostru de pensii in cativa ani.
O sa dispara vreodata ghost-urile din competitiile de creativitate?
Nu cred ca o sa dispara. Nici nu cred ca e bine. Cred ca e bine sa binecuvantam animalele si copiii.
