Redeschidem discutia despre ghost-uri, desi subiectul se dezbate inca de cand au aparut competitiile de creativitate si gloria premiilor. Vrem sa vedem daca, odata cu aparitia digitalului, e sau nu cazul unei redefiniri a conceptului. Apoi vrem sa urmarim cum arata azi un checklist prin care sa stabilesti daca un ad poate fi etichetat ca ghost, ce elemente din definitiile creativilor sunt comune si unde apar diferentele. In continuare puteti sa cititi opinia lui Marius Tianu (C0-Creative Director, Saatchi & Saatchi).
Care e definitia ta a ghost-ului?
E amuzant sa vad ca industria de advertising s-a transformat intr-o mare echipa de ghost busters. Ghost-ul e ceva care sperie. Asta e definitia. Si, e cumva firesc, pentru ca singurul lucru care califica o idee creativa ca ghost e lipsa de onestitate. Si aici scriu cu litere mari pentru a fi inteles: FATA DE CLIENT.
Daca o idee a ajuns in festival fara un prealabil accept al clientului, atunci ai in fata un ghost. Si o scamatorie de prost gust. In rest, opinia colegilor, vizibilitatea media, sau, la limita, calitatea ideii – sunt irelevante. Desi, cred ca si aici ma pot gandi la situatii in care o lucrare a fost inscrisa pur si simplu din bravada (Fred & Farid).
Cat despre lucrurile care ne sperie si ne ingrozesc, marturisesc ca ma sperie mai tare ideile care au in spate bugete de media si isi incheie existenta fara sa lase o singura urma.
Creativitatea are nevoie de supapele ei. Si daca scara de incendiu a unei idei de geniu este ceea ce altii numesc ghost – asa sa fie.