Pe 25 mai, romanii trebuie sa-si aleaga 32 de reprezentanti pe care sa-i trimita in Parlamentul European. 15 partide si aliante politice sau electorale, dar si 8 candidati independenti, sunt in cursa pentru fotoliile confortabile de la Bruxelles. De vineri, 25 aprilie, toti acestia au intrat in campanie electorala. Timp de o luna, pana in seara de 24 mai, cei care spera la un loc de europarlamentar trebuie sa convinga alegatorii ca merita aceasta functie (platita cu peste 6000 de euro lunar) si ca, timp de 4 ani cat dureaza mandatul, o sa faca numai bine tarii noastre, de acolo din Belgia.
Pe langa afisele electorale care au inceput sa umple strazile si emisiunile pe care le vedem la TV, anul acesta campania are si o puternica componenta online, toate entitatile inscrise in cursa avand cel putin o pagina oficiala de Facebook (am verificat eu) unde isi comunica promisiunile si capabilitatile. In ultima perioada mi-am petrecut multe ore rasfoind aceste pagini, analizand afise si fotografii, incercand sa gasesc, rational, un motiv care sa ma faca pe mine, un roman de 25 de ani, sa devin interesat de un partid politic, o alianta sau un candidat independent. Am vrut sa vad daca exista vreo entitate in peisajul politic de la noi despre care sa simt ca ar putea sa-mi reprezinte interesele la Bruxelles, daca eu, un membru al generatiei foarte putin interesate de politica (ca sa nu spun scarbita) as putea sa gasesc o scanteie pe acolo (tare mi-as dori). Mai jos sunt cateva din observatiile mele despre campaniile electorale ale catorva candidati la europarlamentarele din 25 mai.
Incep cu deja mult discutata campanie a Partidului Miscarea Populara pentru ca mi se pare ca e cea mai evident orientata spre tineri. Am fost surprins sa aflu ca Elena Udrea nu candideaza pentru europarlamentare, desi e, la propriu, cap de afis al campaniei. Poate ati vazut-o deja:
Despre aceasta mica discordanta, Udrea a spus ca "am pornit de la ideea ca e un partid nou, care nu are inca notorietate de 100%, spre diferenta de mine, care am aceasta notorietate. Si am zis ca pentru a putea identifica mult mai bine Miscarea Populara este ideal, si nu a fost parerea mea, a fost parerea celor care ne fac toate analizele, cercetarile sociologice, ca pe acest afis sa fie unul din membrii cunoscuti ai partidului, poate cel mai cunoscut dintre ei”.
Ceea ce m-a surprins pe mine la afis (pe langa faptul ca Elena Udrea nu arata asa ultima data cand am vazut-o) e fundalul. Adica in prim plan exista acesti oameni imbracati ca niste corporatisti intr-un casual Friday, cu o atitudine care se vrea cool, dar totusi parca usor jenati de postura (ma refer mai ales la Teodor Baconski), iar in spatele lor se afla o seceratoare si niste macarale. Pe bune? In ce lume cele doua imagini au vreo legatura una cu alta? Desi tot Elena Udrea spune pe Facebook ca "PMP este un partid nou, tanar, care nu se trage nici din PCR, nici din FSN, partidul celor care vor sa faca politica diferit, lasand ceva concret si trainic in urma lor pentru oameni", o da in bara cu seceratoarea si macaralele care pe mine, la mintea si varsta mea, ma duc cu gandul tocmai la unul dintre partidele amintite de ea.
Cat despre copy, "Miscarea face Schimbare, Ridicam Romania", daca doar l-as auzi, fara sa-l vad pe vreun afis electoral, m-as gandi ca promoveaza o zi de activitati sportive pentru copiii organizata de primaria dintr-o comuna oarecare.
O componenta a campaniei PMP care m-a distrat foarte tare insa a fost selfie-ul pe care tot Elena Udrea l-a postat pe Facebook. E cu Traian Basescu. Si acum rad, cand ma uita a x-a oara la el.
In rest, comunicarea PMP de pe Facebook e destul de plictisitoare. Posteaza foarte multe comunicate de presa integral (de ce?), multe atacuri la oponenti politici, dau multe share-uri de pe pagina Elenei Udrea si comunica aproape zilnic "programul participarilor in emisiuni TV". Inteleg si imi place directia pe care si-a propus-o PMP, aceea de a comunica cu tinerii, dar, din pacate, cred ca ii subapreciaza. Sau vorbeste cu un grup de tineri din care eu nu simt ca fac parte.
Mai departe, trecem la Alianta PSD-UNPR-PC care si ea il are in centrul campaniei pe un non-candidat, si anume pe Victor Ponta. Mesajul: "Mandri ca suntem romani". Identiatea vizuala: modele traditionale romanesti, ca nah, e la moda. Ma astept sa-l vad curand chiar si pe Ion Iliescu rasarind din vreun camp de rapita.
Sursa imagine: Hotnews.ro
Mesajele astea nationaliste nu imi inspira altceva decat inchidere: inchiderea tarii, inchiderea mintii, inchiderea viziunii. Mai mult, mi se par cumva defensive fata de Europa, care pare dusmanul. Campania Aliantei imi vorbeste despre niste politicieni blocati intr-o zona trista, care nu vor deloc sa se schimbe, cand eu tare as vrea sa se schimbe.
Mi-a placut si un comentariu facut de Mircea Kivu referitor la aceste afise: "Afisul PSD aminteste, prin cromatica si motivele pseudo-folclorice, epoca nationalizarilor si a colectivizarii, epoca de care seful partidului pare sa fie mandru”.
Si mai e si Maria Grappini, care nu as vrea sa-mi fie nimic, mai ales europarlamentar:
Pe Facebook, Alianta PSD-UNPR-PC nu iese cu nimic in evidenta fata de restul partidelor: tot atacuri la oponenti, tot imagini de la "intalnirile cu cetatenii din provincie", tot anunturi de mitinguri. Ce mi-a sarit in ochi a fost afisul unui eveniment la care Alianta invita toti romanii din Italia. Va rog.
Sau un share dat de pe pagina lui Mircea Geoana, unde acesta apare alaturi de "Viitorul Romaniei. Cu elevii olimpici din Harlau (jud. Iasi) intr-un loc istoric. Aici, Stefan Cel Mare si regele Poloniei au semnat un tratat de pace dupa 2 ani de conflict. (Iulie 1499)". Pare instagramuita:
Si mai e un album "Untitled" in care apare de 16 ori fotografia asta:
Mergem mai departe la Partidul National Liberal, care se auto-declara in fotografia de cover a paginii de Facebook EuroCampionii:
PNL mizeaza pe un un Crin si pe un neamt, adica pe Iohannis, care ma face sa stramb de doua ori din nas. O data la Crin, care pana nu de mult era cel mai bun prieten a lui Victor Ponta si acum il insala, si o data la Johannis, care mai bine ramanea la Sibiu, ca e un oras tare frumos.
Mi se pare cam trist ca partidul promoveaza o reusita a unei europarlamentare (sotia lui Crin) din 2009. Au trecut 5 ani de atunci, chiar asta a fost singura?
Ce-mi place la PNL pe Facebook e ca posteaza niste promisiuni electorale ambalate fain: printuri cu un fundal simplu, scurte si la obiect. Simt ca e un efort mai mare decat postarea unor simple statusuri. Multe dintre ele vorbesc despre tineri si despre niste masuri care si eu simt ca ar trebui luate. Pana acum e singura initiativa electorala la care am rezonat:
Insa dupa am dat peste chestia asta cu Norica Nicolai si mi-am adus aminte de un interviu in care a declarat ca ea nu crede ca fumatul dauneaza sanatatii:
Ne uitam un pic si la Partidul Democrat Liberal care promite Europa in fiecare casa si construieste o casa din patru maini frumos manichuirate. Urata imagine, mi se pare inestetica.
In centrul campaniei se afla, printre altii, si Monica Macovei, evident photoshopata in afise, dar care mereu mi-a parut o femeie serioasa. Simt cumva ca acest afis imi inspira incredere:
Partidul spune ca lupta impotriva coruptiei si a saraciei, ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Mai mult, se lauda foarte tare ca a dus Romania in UE:
Mi-ar placea totusi sa vad promovati si oameni mai tineri din partid, nu numai pe Theodor Stolojan:
Cam batranicios PDL-ul, nu simt deloc ca e pentru mine. Pe Facebook e la fel ca toata lumea: plictiseala, plictiseala, plictiseala. Am gasit , totusi, poza asta:
M-am uitat si pe pagina Partidului Poporului condus de Dan Diaconescu asa, mai mult la misto. Am gasit chestia asta foarte mov:
Si DD Mobilul, adica masina de campanie cu poza lui Dan Diaconescu pe capota:
Sursa foto: Mediafax
Am intrat si pe pagina Partidului Romania Mare care m-a dezamagit profund, nu posteaza aproape nimic despre alegerile europarlamentare, doar niste indemnuri triste de votare. In schimb pun zilnic un horoscop. Corneliu Vadim Tudor insa e mult mai activ pe pagina personala, unde pune fotografii din tinerete.
"Inceputul anilor ’80. Cintareata Angela Buciu l-a admirat mult pe tinarul scriitor Corneliu Vadim Tudor. (Foto: Radu Toma)"
Candidatul independent Mircea Diaconu (care a avut campania aia super agresiva de strangere de semnaturi prin oras) nu posteaza altceva pe Facebook decat poze din orasele in care urmeaza sa se intalneasca cu simpatizantii si cateva link-uri despre aurul romanesc.
Am aflat ca si Corina Ungureanu, fosta campioana la gimnastica e pe liste. Inca ma intreb de ce.
E greu. Dupa plimbarea asta virtuala nu sunt deloc multumit, ci doar obosit. Vizual, campania electorala pentru parlamentare e destul de ordonata. Fiecare partid si-a pastrat culorile specifice si parca nu au facut prea mari excese. E adevarat, PMP iese din randul celorlalte partide prin afisul central, cu Udrea sexy. Sunt curios daca o sa si functioneze si o sa atraga tinerii. Pe mine nu m-a convins.
Mesajele transmise de partide imi par doar o reciclare a unor lucruri pe care le auzim de foarte mult timp. In campania asta, Romania vede Europa ba ca un dusman, ba ca o ruda mai bogata, in fata careia trebuie sa facem plecaciuni. Ca in multe alte fapte, mi se pare ca si in campania asta se simte complexul romanesc.
Ce imi place e ca partidele sunt foarte active pe Facebook, dar in mare, nu stiu sa-si adapteze mesajele pentru online. Se posteaza mult, se dau share-uri aiurea, se scriu pagini intregi intr-un singur status, se pun si fotografii profesioniste, dar si fotografii facute cu telefonul. Nu exista unitate in comunicare si paginile astea par administrate de foarte multi oameni, care fiecare intelege ca trebuie sa faca altceva.
Desi sunt elemente care imi plac la mai multe partide, de fiecare data apare cate un motiv care sa ma faca sa dau inapoi: legatura cu trecutul, cu imaginea politicianului roman corupt, care fura si vrea doar sa se imbogateasca, care nu are nicio viziune a viitorului si nu gandeste deloc ca un om actual, e unul dintre ele. Nu vreau sa am nimic de a face cu alegerea unor astfel de politicieni si impresia mea e ca inca misuna peste tot. Stiu, e usor sa zici ca toti sunt la fel, dar inca nu mi-a demonstrat nimeni contrariul.
