Pe 25 mai, romanii trebuie sa-si aleaga 32 de reprezentanti pe care sa-i trimita in Parlamentul European. 15 partide si aliante politice sau electorale, dar si 8 candidati independenti, sunt in cursa pentru fotoliile confortabile de la Bruxelles. De vineri, 25 aprilie, toti acestia au intrat in campanie electorala. Timp de o luna, pana in seara de 24 mai, cei care spera la un loc de europarlamentar trebuie sa convinga alegatorii ca merita aceasta functie (platita cu peste 6000 de euro lunar) si ca, timp de 4 ani cat dureaza mandatul, o sa faca numai bine tarii noastre, de acolo din Belgia.
Pe langa afisele electorale care au inceput sa umple strazile si emisiunile pe care le vedem la TV, anul acesta campania are si o puternica componenta online, toate entitatile inscrise in cursa avand cel putin o pagina oficiala de Facebook (am verificat eu) unde isi comunica promisiunile si capabilitatile. In ultima perioada mi-am petrecut multe ore rasfoind aceste pagini, analizand afise si fotografii, incercand sa gasesc, rational, un motiv care sa ma faca pe mine, un roman de 25 de ani, sa devin interesat de un partid politic, o alianta sau un candidat independent. Am vrut sa vad daca exista vreo entitate in peisajul politic de la noi despre care sa simt ca ar putea sa-mi reprezinte interesele la Bruxelles, daca eu, un membru al generatiei foarte putin interesate de politica (ca sa nu spun scarbita) as putea sa gasesc o scanteie pe acolo (tare mi-as dori). Mai jos sunt cateva din observatiile mele despre campaniile electorale ale catorva candidati la europarlamentarele din 25 mai.
