![[Noaptea Agentiilor – the inside story] FB3D la Headvertising sau de ce sunt azi mahmura](https://media.iqads.ro/2014/04/selfie-cover-850.jpg)
Pentru ca, oricat am vrea, nu putem ajunge peste tot la Noaptea Agentiilor, dar vrem sa stim cum au iesit toate petrecerile, anul asta am invitat cate un reprezentant cu vorbele si aparatul foto la el sa spuna cat mai creativ cum le-a iesit party-ul. In continuare, Jasmina Al-Qaisi povesteste cum a fost la Headvertising la Noaptea Agentiilor 2014.
Cel putin teoretic, am facut petrecerea asta ca sa ne vedem cu oamenii pe care ii avem pe Facebook, dar nu ii cunoastem personal. Adica am vrut sa ne intalnim cu aceia care au scapat de unfriend. Am ales si noi o tema sincera, actuala si personala.
Se facuse 8 si inca nu venise nimeni. Asa ca m-am intrebat daca nu cumva ne fura din oaspeti TBWA, vecinii de la etajul III. Drept pentru care m-am dus jos sa pun semn ca “ai nostri” trebuie sa se opreasca la etajul 1.
Primele venite au fost gagicile astea misto de la H Media (our partner in crime pe tot ce inseamna Ecorom). Care, pentru ca Serban a izbutit sa pacaleasca lumea ca nu avem de baut, au venit cu pachetel alcoolic.
N-au fost singurele cu plocon lichid. Am avut ceva strangeri de inima ca am pus la cheltuiala bietele studente de la Scoala ADC*RO, dar asta e – arta cere sacrificii.
Unii au spus ca am cam fortat gluma asta cu bautura; asta e generoasa deviza sub care am organizat micul nostru eveniment. Pentru ca la ultimele editii ale “noptii” s-a cam umplut de piscotari veniti la baut pe gratis - si noi credem ca intalnirile astea ar trebui sa fie despre mai mult decat free drinks.
Am iesit la o tigara si cand m-am intors. BUM. Omor. Oameni peste tot.
Pe la miezul noptii a aparut o falanga de 30 tineri brasoveni (“Junii Brasovului”?). Apoi cineva cu o camera de filmat si un microfon. Poetic, “instalatia” a poposit pe masa din sedintarul nostru.
Ca la fiecare editie, Ping Pong-ul s-a dovedit popular. Ma intreaba o tipa: “E provizorie? Sau voi puteti sa va jucati mereu?” Adevarul e ca, dintre noi, doar Cata Dragan se poate juca mereu – restul s-au plictisit demult de ping-pong. Dar nu i-am spus adevarul, e bine ca viitoarele victime ale publicitatii sa creada ca exista niste perks atasate advertisingului.
Aici sunt eu cu Rox cand ne-am prins ca au inceput sa lipseasca lucruri de prin birou. S-au baut pana si mostrele de Red Bull din display. Kitra se pare ca a insfacat posterul de la intrare, which was OK: posterele intra la “pierderi asumate” & “memorabilia”. Insa doi indivizi diferiti au incercat sa-si insuseasca “vietnameza” Corinei (CSD-ul nostru), subestimandu-ne vigilenta.
Eram in sedintar cu prietenii mei din Giurgiu si ne-au interupt fetele astea care se dadeau cu scaunele asa ca am lasat-o balta. Si orice tentativa de foto-reportaj a fost ulterior zadarnicita de consumul exagerat de bauturi alcoolice. Imi pare rau. De fapt, nu-mi pare. Daca vor fotograf, anul viitor sa angajeze pe cineva calificat – eu sunt doar un client service aflat dupa orele de program.
