Cand nu e de gasit pe strada Frumoasa, la Geometry Global, unde e BTL Senior Account Manager, pe Florentina Ciocanea o putem intalni pe bulevardul Hristo Botev, chiar langa Piata Rosetti, la Teatrul Mignon. E unul dintre proiectele pe care le-a creat si pe care le creste in ceea ce noi numim "timp liber dupa job". Mai jos, ne-a povestit cum i s-a concretizat pasiunea, ce inseamna sa deschizi un teatru in Bucuresti si care ii sunt planurile pe mai departe.
(Si daca nici acum nu stiti cum sa dati de Florentina, sa stiti ca o gasiti la petrecerea Geometry Global din Noaptea Agentiilor)
Cine e Florentina
Sunt cu Geometry Global de 15 ani, foarte mult probabil, insa ani pe care i-am petrecut in BTL, zona care nu te lasa sa simti cum trece timpul. Am lucrat pe conturi diverse, de la promotii la proiecte scolare, de la turnee si caravane la evenimente mici si mari. Asta despre job. In rest ma ocup cu un vis pentru care tot ce inseamna "restul timpului" este chiar prea putin – Teatrul Mignon.
In timpul liber
Cand nu lucrez, lucrez. Imi incep ziua la 7.30 si ajung acasa dupa ce, vorba cantecului "luminile s-au stins si cand sala goala s-a inchis". Sunt intr-un maraton, unul atipic pentru ca adesea e cu multe obstacole. Urmaresc deopotriva ce se intampla in industrie, dar recunosc ca stiu tot ce se intampla in oras (si nu doar) in teatru si entertainment. Merg la film, vad ce se joaca si la alte teatre, merg la concerte si uneori gatesc pentru prieteni. Si sa nu ma arate lumea cu degetul mai si citesc din cand in cand. Recunosc ca ma feresc sa dau nume asa ca "urmaresc" destui oameni interesanti si mai ales pe cei care ma inspira – am nevoie de incredere in ceea ce fac.
Ideea
Proiectul meu e mai degraba un pas in antreprenoriatul cultural. Am de prin 2008 aceasta afinitate pentru teatru, sunt omul care si-a adus experienta de agentie si a schimbat putin drumul unor spectacole. Am inceput din prietenie si, usor, usor cand a trebuit sa trimit o aplicatie la un festival sau sa merg undeva cu spectacolul a trebuit sa-mi dau un nume si asa se face ca am ajuns producator de teatru. Povestea e frumoasa si lunga. Apoi a venit pasul urmator, firesc. Si asta a fost o "casa" pentru prietenii din ce in ce mai multi, care mi-au "vandut" proiectele lor frumoase – vis dupa vis. Cum sa nu vrei sa faci ceva, pentru ei si pentru orasul asta? Si uite cum in mai 2013 s-a deschis Mignon. Teatrul Mignon.
Echipa
Pentru noi si o vorba buna inseamna implicare in proiect. Mi-a fost clar de la inceput ca doar asa poate Mignon sa mearga mai departe. La Mignon rolurile sunt doar pe scena. Noi, cei din spatele ei, nu avem. Daca ajungi la teatru inainte de spectacol o sa ma gasesti ori la bilete ori dand cu mopul repede pe scena. Facem cu randul asta. Cine vine pe la noi da o mana de ajutor. Am inceput incurajata desigur de prieteni. Ei imi sunt si astazi aproape. Spuneam mai sus ca nu dau nume, dar o sa o fac aici si tare ma tem ca o sa uit pe cineva: Iulian Vacarean, Ana Udrea, Mirona Iacob, Alina Varlanuta, Razvan Ludu, Wilhelmina Arz, Alia Bakutayan si Daniel Tufis, Cristina Batlan - Musette, Alin Loboda, Miha, Liviu, Andrei, Vali, Vova.
Am construit proiectul asta ca sa…
Sa ma bucur si sa bucur. Sa schimb ceva in orasul asta mare. Chiar daca putin. Sunt 2 milioane si ceva de locuitori in Bucuresti si Mignon are 57 locuri. Asadar, putin de tot. Sa traiesc pentru ceva si cand trec strada si intru in Mignon sa stiu ca am ajuns acasa.
Etapele
Cautam un spatiu de mai bine de un an. Am vazut de inchiriat, am intrat, m-am consultat cu Iulian, am semnat si gata. Din februarie pana in mai am lucrat zi de zi la spart ghisee (fusese un sediu de banca inainte), reconditionat, zugravit, lustruit mozaic, masurat si cautat solutii, treburi de constructori, cautat fotolii, catifeaua pentru ele, draperii, scena, si tot asa. Apoi ce se mai face: ales nume, logo si material, pagina de facebook si site, vizionari de spectacole si programari. Multa treaba. Ne-am bucurat de onoarea ca Oana Pellea sa joace primul spectacol pe scena Mignon.
Promovare
"Croitorul n-are haine si cizmarul n-are ghete" zice un proverb romanesc. Glumesc, nu suntem chiar asa, insa nu am facut nimic inovativ, nimic care sa rupa gura targului. Am abordat cam ce se face, clasic, cu afise la teatru, flyere, Facebook, program in reviste si pe site-uri de gen, newslettere si comunicate de presa.
Momente importante
E un proiect care, chiar daca are aproape un an, e abia la inceput. Momentele acestea de "crestere" sau “"cadere" sunt asa de fluctuante si de aleatoare incat nici pana azi nu stiu sa explic de ce in unele seri e plin si in altele sala e pe jumatate plina sau goala. Sunt oare zilele sau spectacolele sau actorii sau ca nu avem bar?
Monetizare
Cum spuneam e un proiect de antreprenoriat cultural. "Cumparam" si "vindem". Pun ghilimele pentru ca ar trebui inventate cuvinte noi cand e vorba de arta.
Cat de greu e sa monetizezi un asemenea proiect?
Foarte greu. Cate pagini imi dati sa scriu?
Despre ce alte proiecte ale tale mai trebuie sa stim?
Despre "Necuvinte" , "Fantasmagoria" si "Toti Cinci" care se joaca la Sala Rapsodia, despre "Teatru in Vitrina" un proiect pe care l-am avut cu Librariile Humanitas, despre "Femei pe Matasari" – Festival Urban la care am fost co-producator in primii 3 ani si… despre mine .
