Ca sa ajungi la sediul Studioset, trebuie sa o iei pe strada Fruntasului, care da in strada Puscasului, treci si pe langa strada Tintasului si in capat gasesti strada Sutasului. Daca te ratacesti putin (ca mine) o sa ajungi si pe strada Rotasului. Dupa ce parcurgi stradutele astea cu nume rupte parca dintr-un joc de Fazan, la numarul 14 pe Sutasului o sa ajungi in fata unei cladiri care nu arata nici ca o casa, nici ca un bloc. Acolo e.
Studioset este o casa de productie full-service, care se ocupa atat cu productia video, cat si de partea de post-productie. Clientii din portofoliul studioului sunt atat locali, cat si internationali. Ce am observat eu e ca mi-au placut mare parte a proiectelor lor, indiferent de tipul lor. Prin urmare, eram destul de entuziasmata sa vad si care e mindset-ul oamenilor de la Studioset.
M-a intampinat Simina. Tinandu-ma dupa ea pe scari, am ajuns intr-o sala cu geamuri de sus pana jos. M-am simtit putin ca intr-un penthouse din filmele americane. Putin.
In timp ce imi plimbam ochii de jur-imprejurul camerei si imi imaginam cum e sa locuiesti intr-una din casele vecine, am dat cu ochii de o mana intinsa.
“Sunt Sorin”.
Am aflat apoi ca Sorin Baican este unul dintre fondatorii Studioset, si ca e specializat in montaje si editat. Inainte sa aflu asta, mi-a facut un tur al studioului, prin camerele de colorizare, montaj video, grafica si handcraft (unde se face, de mana, parte din recuzita necesara proiectelor), editing.
Desi sunt sigura ca aparatura din interiorul diferitelor camere ale studioului e super, pentru un musafir care nu stie nimic despre tehnologie (ca mine), eye candy-ul adevarat l-au reprezentat elementele de recuzita expuse pe pereti.
“In marea lor majoritate sunt lucruri pe care le-am facut si le-am folosit in cadrul diferitor proiecte”, imi spune Sorin.
Dar stati! Uit ce e mai important. In interiorul camerelor n-am gasit doar aparatura si chestii colorate, i-am gasit si pe oamenii Studiosetului. Imaginati-va ca defileaza rand pe rand in fata voastra pe o melodie rap ritmata, cam ca asta, si ca fac fiecare cate o miscare de dans:
Radu Fulga, Director of Photography
In stories we trust. Si mai ce?
Dupa acest tour de force prin studio, m-am asezat cu Sorin Baican (Senior Editor, Studioset), Anton Groves (Regizor, Studioset) si Damian Groves (Art Director, Studioset) in camera cu aer de penthouse de care va ziceam mai sus si am inceput sa povestim despre studio. Am inceput cu inceputurile. O parte a povestii studioului v-am spus-o deja aici.
Anton Groves, Regizor (stanga) si Damian Groves, Art Director (dreapta)
Daca va mai amintiti din articolul trecut despre studio, baietii au pornit Studioset cu un lucru clar in minte: sa faca lucruri creative si misto. Cum trebuie sa privesti procesul de lucru la o reclama pentru a obtine un rezultat creativ, in ciuda restrictiilor impuse de brief si buget? Ca pe o scurta poveste. Explica in continuare Damian Groves:
Daca baietii privesc fiecare reclama ca pe o mica poveste pe care trebuie s-o spuna, m-am intrebat daca au si o deviza sau cateva principii dupa care se ghideaza in munca lor.
Creativitatea e cheia, dupa cum spune si Anton Groves: „Vrem sa ramanem cat mai creativi ca studio, nu doar la nivel de idei, ci si la nivel de productie, de tehnici. Sa atragem oameni creativi din toate domeniile, pentru toate departamentele studioului. Vrem sa mentinem mintile creative fiindca altfel rezolvi probleme si vii cu solutii daca gandesti totdeaua out of the box si impingi chestia asta cu creativitatea in fata.”
Principiul lui Sorin Baican este pozitivismul: „Eu incerc tot timpul sa ma bucur de ce facem. Desi poate suna cam cliseistic si cheesy, mie-mi place sa fiu pe pozitiv si sa le transmit asta si oamenilor din jur. Chiar daca sunt proiecte care se repeta sau proiecte grele, chestii de rutina, cand ii vad pe oameni demotivati, ca spun <<da, bine, hai sa-l facem si pe asta>>, incerc mereu sa le zi <<nu, nu gandi asa ca se duce totul>>”.
Tot discutand despre cum se face treaba la Studioset am aflat ceva interesant: studioul realizeaza, in fiecare an, si cateva proiecte personale, realizate doar de dragul de a le face. Ceva ce am mai auzit de la artisti individuali, care simt nevoia sa contrabalanseze restrictiile din cadrul proiectelor comerciale cu ceva foarte creativ. Asa ca arunc o intrebare: cum sta treaba cu proiectele astea personale?
Anton Groves: Sunt proiecte pe care noi incercam sa le facem in fiecare an, si folosesc fie o tehnica noua, fie o idee foarte tare, fie pur si simplu vrem sa experimentam sau sa invatam alte lucruri. Neavand restrictii de la clienti sau asteptari de la agentii, cumva suntem liberi si asta ne ajuta intotdeauna sa inaintam ca studio, ca echipa.De cele mai multe ori proiectele personale au iesit bine si s-au dus la festvaluri, am castigat premii cu ele, care apoi au atras alte proiecte.
Sorin Baican: In general, locomotiva pentru proiectele astea personale sunt Anton si Damian... daca nu-si fac proiectele astea.. .cred ca ar pleca in Anglia.
Anton Groves: Nu stiu daca am pleca, dar clar ne-am frustra. Lucram pentru atat de multi clienti si atatea proiecte comerciale…la un moment dat ne simtim restrictionati intr-un fel, avem nevoie sa evadam putin.
Sorin Baican: Iti pierzi tinta.. noi vrem sa facem lucruri misto, dar ajungem sa facem multe lucruri, dintre care o parte nu sunt chiar atat de misto, sunt mai mult ca sa sustina business-ul. Si stai sa te intrebi: eu fac asta doar pentru bani?
Damian Groves: Cumva, fiecare te rasplateste in mai multe feluri, ori ca luam un proiect nou sau invatam un nou lucru sau pur si simplu facem ceva de care suntem multumiti. Asa ne si pastram ideile fresh.
Clientii
Undeva in discutia asta dintre baieti despre proiectele personale am auzit strecurandu-se si cuvantul „clienti”. Pentru Studioset, in categoria clienti intra ING, Romtelecom, ebay Rusia, Bitdefender, Dorna, Salvati Copiii, Mountain Dew, Pepsi, pentru care ei au lucrat atat pe partea de productie cat si pe cea de post-productie. Pentru mine, aparitia cuvantului in discutie a declansat dorinta de a pune una dintre intrebarile mele preferate: cum este clientul ideal? Asa ca intreb. Anton si Damian Groves fac o comparatie intre „ideal client” si „worst type of client”. Urmariti-i:
Pana acum mi se pare ca “pozitivism”, “creativitate”, “povesti”, “out of the box” au aparut destul de des. N-as vrea sa para ca viata de productie la Studioset e super roz, asa ca o sa va spun si cateva dintre greutatile prin care a trecut studioul. Anume: venirea crizei care a lovit studioul cand acesta era la inceputuri si care a cauzat, intr-un final, plecarea oamenilor specializati in 3D. De fapt, imi spune Anton, cel mai dificil este atunci cand oamenii pleaca din studio, indiferent de motivele pentru care o fac, fie ca e vorba de o pozitie mai buna sau de dorinta de a face altceva.
Am lasat partea cu greutatile pentru sfarsit pentru ca nu am vrut sa incep intr-o nota negativa. Nici sa termin pe negativ nu as vrea. O sa inchei cu ceva frumos: scurtmetrajul Waste, realizat de cei de la Studioset (de cine altcineva?).