Se fac aproape 15 ani de cand Luna Amara canta pe scena muzicii romanesti. De la numele Ideal Crash din 1999, trupa a trecut la Tanagra Noise si a inceput anul 2000 cu o noua identitate – Luna Amara. Formatia s-a dezvoltat de-a lungul timpului sub semnul schimbarii; sound-ul a evoluat din zona pop si rock alternativ pana la post-rock si metal, cu un twist care a ramas constant pe parcursul anilor: trompeta lui Mihnea Blidariu (voce si chitara). Alaturi de el, canta si celalalt fondator al formatiei – Nick Fagadar (voce, chitara), Razvan Ristea (tobe), Sorin Moraru (bas) si Serban Ontanu-Craciun (chitara).
In 15 ani, Luna Amara a cantat in deschiderea unor trupe precum Faith No More, HIM, Apocalyptica, Amorphis, Paradise Lost, Clawfinger si Toy Dolls si, la nivel international, pe scene din Germania, Olanda, Franta, Ungaria, Bulgaria, Turcia si Republica Moldova. Trupa a lansat pana acum cinci discuri (Asfalt – 2004, Loc lipsa – 2006, Don't let your dreams fall asleep – 2009, Pietre in alb – 2011 si Live la Conti - 2014) si i-am prins, in mijlocul unui soundcheck, in club Fabrica, inainte de concertul de promovare a celui mai recent album.
Baietilor le place mai mult sa cante in cluburi, decat pe scenele festivalurilor, pentru ca asta ii ajuta sa fie mai aproape de public. De altfel, Mihnea, Nick, Razvan, Sorin si Serban sunt oameni obisnuiti, striga tot "2,10" la proba de sunet, profita de pauze ca sa mai testeze un solo, mor de foame dupa doua ore de soundcheck. Chiar si-asa, cand l-am tras deoparte pe Mihnea Blidariu, a avut rabdare sa-mi spuna pe-ndelete povestea trupei, sa-mi arate suisurile si coborasurile din existenta formatiei si sa-mi spuna ce planuri de viitor are Luna Amara.
Job-urile de zi ale oamenilor de la Luna Amara
Sorin lucreaza la o companie care se ocupa cu lemnul, Nick isi ajuta parintii in afacerea cu cofetariile. Razvan, pe langa Luna Amara, mai canta in Shadowbox. Serban e la master la Fizica si eu ma ocup cu campania Salvati Rosia Montana si alte lucruri de genul asta.
Oamenii de la Luna Amara in timpul liber
Ma tin la curent cu fenomenul muzical din afara prin Sorin si Razvan pentru ca ei sunt cei mai pasionati de muzica dintre noi toti, tot timpul cauta trupe noi si mereu aud de la ei despre ele. Toti avem o chestie cu filmele. Mie imi plac foarte mult boardgames si mai ales sa joc Catan. O parte dintre noi suntem fani Game of Thrones, Sorin si Nick sunt pasionati de schi.
Eu urmaresc tot felul de site-uri din domeniul social, ce se intampla cu alte proiecte miniere din alte parti, tin legatura cu alte comunitati. Pierd timpul cu prietenii din gasca activista, avem un loc al nostru unde ne adunam sau, daca nu, pe acasa cu Nora, prietena mea, si destul de mult, cam prea mult in ultima vreme, pe Facebook.
Ne place foarte mult sa mergem la concertele trupelor noi sa vedem ce se mai intampla si mai comentam. De inspirat nu stiu neaparat, pentru ca noi zicem ca ne-am cam format stilul, dar ne place sa descoperim si ce se mai intampla.
Sorin Moraru, Razvan Ristea, Nick Fagadar, Mihnea Blidariu si Serban Ontanu-Craciun
Componenta trupei Luna Amara
Mai intai l-am cunoscut eu pe Nick si am decis sa facem formatia. Initial a fost Petru la tobe si dupa aia Petru a trecut la chitara si a venit Razvan la tobe. Iuri a fost primul nostru basist. Pe ei i-am cunoscut in septembrie 1999. In decembrie '99 am cantat in Cluj, prima data, sub numele de The Ideal Crash. Apoi, in 2000, am inceput sa cantam sub numele de Tanagra Noise. In 2000, Iuri a zis ca nu mai poate sa mai continue si a venit Sorin la bas.
Pe langa scena Luna Amara
Oamenii care ne fac proiectiile (Florin Chereji si Alex Cioflica) sunt pur si simplu niste prieteni dintre ai nostri care se pricep la asta si pe care i-am rugat sa ne ajute. Si pentru ca le place si lor Luna Amara, ne-au ajutat. Sunetistii s-au tot schimbat de-a lungul vremii, acum la sunet e Danut Georgescu de la byron. In general se mai schimba echipele tehnice, pleaca lumea, vine lumea.
De management si PR se ocupa echipa Overground Music (Codrut Dumitrescu, Iulia Pop si Cosmin Ionescu).
Mihnea Blidariu, Serban Ontanu-Craciun, Nick Fagadar, Sorin Moraru si Razvan Ristea
Luna Amara, de la prima idee la lansare
Ne-am intalnit la un chef la barul lui Nick, ne-am dat seama ca ne place aceeasi muzica, am zis sa facem ceva impreuna si dupa aia am inceput sa compunem. Eu sunt din Bacau si am venit la Cluj la facultate, dar de fapt asta a fost un pretext. Eu venisem sa imi fac o formatie si asta am si facut.
Influente ale sound-ului Luna Amara
Cu siguranta Alice in Chains, Pearl Jam, Porcupine Tree, Tool, poate si Nirvana intr-o mai mica masura, Soundgarden, Radiohead.
Ce are Luna Amara special
Tinem foarte mult la sinceritate. Suntem niste oameni destul de modesti in sensul ca nu suntem deloc inaccesibili si ceea ce ne deosebeste, in primul si in primul rand, probabil ca e mesajul social. Pentru ca sunt foarte putine trupe cu un mesaj social-politic in Romania in zilele noastre, cred ca pot sa le numar pe degetele de la o mana. Nu avem pretentia ca detinem adevarul absolut, noi exprimam o opinie si cine rezoneaza cu ea, e super ok. Cine nu rezoneaza cu ea se poate raporta la alte lucruri din muzica noastra pentru ca dimensiunea social-politica e doar o parte din ceea ce inseamna Luna Amara. Plus ca, la urma urmei, e destul de greu sa nu rezonezi cu ce spunem noi pe scena pentru ca nu vorbim decat de lucruri de bun simt. Suntem anti-rasisti, anti-xenofobi, anti-homofobi, aparam natura si drepturile oamenilor. Si cred ca asta e una din primele diferente majore intre noi si alte formatii.
As zice ca si stilul e un diferentiator. De fapt, stilul nostru e o chestie foarte amalgamata care se duce de la pop si rock alternativ pana la post-rock si metal. Asa a fost la inceput; adica daca stam sa ne uitam, Asfalt si Loc Lipsa au fost niste albume destul de amestecate si de abia la Don't Let Your Dreams Fall Asleep, care a fost un album semi-acustic, si dupa aia la Pietre In Alb am conturat un stil clar Luna Amara.
Trompeta a fost de la bun inceput. Am facut liceu de muzica, unde am studiat trompeta si Nick a zis ca poate ar fi interesant sa vedem ce se intampla daca o bagam si a mers bine.
Nick Fagadar si Mihnea Blidariu
Pentru cine canta Luna Amara
Cantam in primul rand pentru ca avem suflete de artisti si trebuie sa ne exprimam. Facem asta impreuna cu publicul, dar nu facem asta pentru public neaparat. Normal, cand oamenii rezoneaza cu ceea ce facem noi, cu atat mai bine si suntem cu atat mai fericiti. Dar nu, nu prea suntem atenti la genul asta de lucruri. Se mai intampla sa strige lumea la concerte ca vrea o piesa sau alta, dar daca n-am hotarat impreuna ca o sa cantam piesa aia in seara aia, n-o cantam.
Momente critice
Au fost foarte importante albumele, in primul rand. Un alt moment important a fost la inceput, in 2003, cand au fost cazurile alea de cenzura, cand am fost dati jos de pe scena pentru opiniile noastre politice si atunci a iesit un mare scandal. Am fost pe prima pagina a mai multor ziare, o intreaga nebunie, si atunci foarte multa lume a aflat de Luna Amara. Momentul ala a fost important. Si-apoi au mai fost schimbarile de componenta; evident, cand pleaca cineva intotdeauna e greu. Dar ne-am descurcat si cu momentele astea, au fost ok pana la urma.
Serban Ontanu-Craciun si Mihnea Blidariu (prim-plan), Razvan Ristea (tobe), Nick Fagadar (voce) si Sorin Moraru (chitara bas)
Peisajul muzical de atunci vs. cel de acum
Atunci era un pic mai simplu in sensul ca patronii de cluburi erau mai deschisi spre a plati transportul si cazarea unei formatii. Acum e destul de complicat, trebuie sa semnezi cu ei pe bani de bilete. Ma refer la trupele tinere de acum, stii? Pe de alta parte, pe vremea aia nu stateam foarte bine cu internetul si ne bazam foarte mult pe afise de strada, in general. Nici cu sculele nu era grozav, apoi cu timpul au inceput sa apara instrumente mai bune. Cumva era greu, dar in acelasi timp era fun. Eram un pic cam tacaniti, cantam foarte, foarte mult, cantam oriunde, oricand, in orice conditii. La inceput a fost bine ca am facut asta ca asa afla lumea de noi, de fapt.
Nu prea ne intereseaza piata de muzica romaneasca pentru ca ceea ce se intelege prin "piata de muzica romaneasca" nu prea contine segmentul de rock in care suntem noi si multi altii, de fapt. Rock-ul comercial romanesc inseamna cateva trupe, nu stiu, Iris, Holograf si altele. Dar noi, pur si simplu, cantam altceva si sunt foarte multe trupe care canta rock modern, de care casele de discuri nu sunt interesate. Si nici pe noi nu ne mai intereseaza.
Exista o piata pe care am format-o noi, dar care nu contine nici televiziuni, nici case de discuri. E mai mult despre comunicare pe internet si, in primul rand, comunicare live. Piata asta deja a crescut foarte mult de cand am inceput noi sa cantam. La inceput nu existau o gramada de nise, de exemplu post-rock sau industrial sau indie.
Asteptarile de atunci vs. cele de acum
Suntem mai atenti la conditii si la lucruri de genul asta, adica nu ne mai bagam sa cantam chiar oriunde, ca e dificil. Am imbatranit si noi si nu mai putem s-o ardem ca acum 15 ani, dar e ok. In continuare ne place foarte mult sa cantam si incercam sa o facem cat de mult putem. Ne place foarte mult contactul cu publicul si ne place sa cantam in cluburi mai mult decat la festivaluri. Sa stii ca entuziasmul e cam la fel si ne bucuram la fel de mult cand trebuie sa scoatem un album nou.
Ne asteptam sa vedem mai multa lume la concerte, nu numai la noi, la toate trupele de underground. Si ne-ar placea ca oamenii sa fie mai curiosi, sa vina la concerte cu trupe necunoscute care poate ca o sa le creeze impresie placuta. In rest, n-am de ce sa ma plang. Adica presa alternativa functioneaza cat de cat, internetul e ok.
Luna Amara - Live la Conti, intr-o fotografie de Demeny Gabriel
Promovarea Luna Amara: online si proiecte speciale
Ce-am facut acum cu albumul asta best of, Live la Conti, e un proiect special pentru ca e prima data cand facem asa ceva. Au fost atat de faine locul, la Conti, atmosfera si publicul si intr-un fel am impuscat doi iepuri deodata, adica am tras si partea audio, am tras si partea video. Acum am lansat practic un turneu de promovare a albumului Live la Conti. O sa dureze pana la finalul lui aprilie, inceputul lui mai si in toamna o sa lansam DVD-ul.
Cum creste Luna Amara
In primul rand prin feedback-ul oamenilor. Daca publicului nu ii place, poate ca n-are sens sa continui, nu? Dar daca feedback-ul a fost pozitiv, normal ca am continuat. Pentru noi asta conteaza, inseamna ca ceea ce facem rezoneaza cu oamenii, ca sunt unii care au aceeasi parere cu noi, in ceea ce priveste opiniile noastre sociale si politice. Evident ca si partenerele de viata care ne-au sustinut au avut un rol important, si familiile noastre care ne-au ajutat, si prietenii apropiati. Si-ar mai fi relatia foarte faina cu alti muzicieni, si asta ne-a influentat si ne-a ajutat foarte mult.
Incercam sa mergem la concertele lor de cate ori putem. Ne intelegem foarte bine cu foarte multa, cu toata lumea de fapt, daca stau sa ma gandesc bine. Si cu byron, Kumm, Coma, OCS, Robin and the Backstabbers, Fluturi pe asfalt, cu Shadowbox bineinteles. Chiar sunt gasti foarte faine si uneori ne intalnim la bere, avem discutii, povestim.
Mihnea Blidariu si Nick Fagadar in concertul Live la Conti, intr-o fotografie de Ciprian Vladut
Sursa de bani
Din merchandise, din concerte bineineles si din drepturile de autor, dar mai putin pentru ca nu sunt foarte multe radio-uri si televiziuni care difuzeaza muzica..
Din pacate, nici muzica nu prea se mai cumpara in Romania, se pirateaza, si atunci nu poti sa ai nu-stiu-ce pretentii. Nimeni nu mai vinde, poate Banica Jr., dar nici el nu cred ca mai vinde prea bine. Din Pietre In Alb am vandut vreo 2.000 de bucati si am fost foarte fericiti. Cam astea sunt asteptarile la albume.
Sa dam drumul gratis la albume pe net? Nu, nu facem asta. Am vazut ca se practica mai nou, dar noi suntem mai old school la capitolul asta. Incercam intotdeauna sa oferim un fel de imagine completa, adica intr-adevar conteaza booklet-ul, si coperta, si tot. Atunci da, ni se pare normal ca lumea sa cumpere ca sa aiba acces la intreaga experienta.
Sunt niste albume la care oamenii chiar au muncit, si la grafica, si la booklet. De exemplu, grafica pentru Pietre in Alb e facuta de Costin Chioreanu care e chiar celebru in lumea rock si metal din Romania si din Europa, de fapt. Omul ala chiar a muncit la o grafica speciala si sa-l iei de pe net nu e acelasi lucru cu a-l tine in mana. De exemplu, mie nu-mi plac nici e-book-urile, nu le suport, mie imi trebuie cartea-carte.
De cand si-a facut Nick studio, putem sa mergem oricand sa tragem o chestie acolo. Si am inregistrat tot felul de idei de piese si variante si cred ca, daca o sa folosim vreodata aceasta cale de a da drumul la chestii gratis pe net, o sa facem cu b-side-uri, cu raritati, poate cu lucruri de genul asta.
Moduri de a anima publicul
Nu prea avem chestia asta, sa stii. Niciodata n-am stat cu Nick sa ne gandim la artificii de genul asta; din nou, ne bazam pe sinceritate. Imi place sa ii provoc sa fie energici, dar cam atat. Adica nu, n-am studiat problema asta indeaproape. Am ales sa fiu sincer, sa cant ce-mi place, cred ca e suficient si ca publicul simte lucrul asta si reactioneaza ca atare.
Luna Amara in viitor
In 2014 e destul de clara treaba, adica e albumul asta, Live la Conti, in toamna lansarea DVD-ului. Si vrem sa scoatem un album cu piese noi in 2015. S-au adunat cateva piese nou-noute, e diferit fata de Pietre In Alb. O sa fie altfel, cumva mai concis, cu piese mai scurte, un pic mai punk poate, mai spre Foo Fighters. Cel putin din piesele noi pe care le-am compus cam asta reiese, sa vedem ce idei ne mai vin.
Alte proiecte ale membrilor Luna Amara
Serban n-are nici un side project, el e cu scoala, cu masteratul. Sorin si-a facut acum un proiect, cu alti muzicieni si cu fratele lui la voce, cu care vrea sa iasa in curand. Nick si-a lansat un album solo (Autumn Hotel) anul trecut, cu muzicieni din KUMM, Urma si din Luna Amara. Eu mai fac teatru din cand in cand. Joc la Teatrul National clujean in "Sanziana si Pepelea", in regia lui Alex Dabija si cred ca o sa mai fac ceva piese de teatru. Impreuna cu un prieten dintre ai mei, m-am apucat de o chestie care nu stiu unde o sa duca. O chestie care e electro cumva, o combinatie intre Massive Attack si The Knife. Cant la clapa si la voce. Nu, nu are nici un nume, ne-am intalnit de cateva ori si vedem unde duce.