De obicei, daca in oras apare o sculptura-dragon care iese de sub pamant, un ciocan gigantic aruncat in mijlocul strazii sau orice altceva care sa atraga atentia trecatorilor, ele anunta lansarea unui film international. Si cu lansarile filmelor romanesti cum ramane? Cum sunt ele comunicate? Dupa ce am aflat cum a fost gandita campania de promovare pentru "Closer to the Moon", al lui Nae Caranfil, i-am mai pus Gildei Conon (Managing Director, Mandragora Movies) cateva intrebari despre cum stau lucrurile cand vine vorba de promovarea filmelor romanesti. Bonus: Gilda mi-a povestit si despre campania de promovare a filmului “Diaz – don’t clean up this blood”, co-productie Italia-Romania.
IQads: Care sunt particularitatile modului de lucru pentru o campanie de promovare a unui film, mai ales atunci cand nu este implicata si o agentie?
Gilda Conon: Eu lucrez la film ca producator executiv sau delegat, sunt implicata in proiect de la inceput, de cele mai multe ori dinainte de faza de pregatire. Ajung sa il asimilez organic, stiu exact ce vrea sa transmita regizorul, directorul de imagine, scenograful, designerul de costume, stiu toate subtilitatile, iar cand decidem sa-l lansam, intentia este aceea de a introduce spectatorii in atmosfera filmului si de a le oferi si niste hint-uri subtile pe care sa le descopere in timpul filmului. Sa-i implicam cumva.
IQads: Cat de mult conteaza pentru incasari promovarea unui film printr-o campanie de comunicare?
Gilda Conon: Cel mai mult, insa eu relatez din perspectiva producatorului care-si distribuie singur filmul. Conteaza conceptul – sa-ti cunosti foarte bine produsul si implementarea sustinuta mai ales dupa ce filmul e deja in cinematografe.
IQads: Dar un trailer bine facut in ce masura conteaza?
Gilda Conon: E filmul de dinaintea filmului. E foarte important. Vinde.
IQads: Crezi ca o promovare intensa si de impact ar putea ajuta filmele romanesti sa concureze cu cele de la Hollywood, in termeni de incasari locale?
Gilda Conon: Sa luam exemplul filmului “Closer to the Moon”, al lui Nae Caranfil. In primul rand cred ca filmul asta poata sa readuca oamenii spre produsul cinematografic romanesc. Nae are publicul lui, iar “Closer to the Moon” e altceva, e o superproductie romaneasca, e o promisiune majora. Eu am fost in sala sa simt reactia spectatorilor (cred ca asta face si Nae) si am fost impresionata. Nu s-au miscat de pe scaune pana la finalul genericului. Supraveghetorii de sala erau disperati, isi tot dadeau pe statie sa lasa sa curga genericul “ca nu pleaca astia”. Ma uitam spre ei si nu-mi venea sa cred, trecusera de generic si soferii, asistenta, colaboratorii si ei nu plecau. M-au emotionat, asa ceva nu am vazut decat la premiere. Stiu ca am depasit asteptarile oamenilor in ce priveste filmul romanesc. Am invatat mult din asta.
Deci cred ca da, dar filmul trebuie orientat si catre public si atunci poate sa aduca si incasari.
IQads: Cum sunt, in general, campaniile de promovare pentru filmele romanesti? Dar pentru seriale?
Gilda Conon: Despre seriale, habar n-am. La filme, cea mai vizibila campanie posibila o reprezinta premiile din festivaluri, vezi “Pozitia Copilului” sau “Dupa Dealuri” la care am fost si noi co-producatori. Au fost filme care au facut multe intrari, ceea ce dovedeste ca e public pentru film de autor – e clar. Pe de alta parte e si un soi de mandrie nationala, oamenii se bucura de aceste trofee si vor sa vada filmele care le-au obtinut.
O campanie bine pusa la punct, vizibila, a fost cea a filmului lui Tudor Giurgiu, “Despre oameni si melci”.
Altfel, campaniile de promovare pentru filme sunt aproape inexistente pentru ca mecanismul de finantare e complicat: abia reusesti sa acoperi productia si, in contextul unui numar de sali insuficiente care face imposibila recuperarea banilor, de promovare nu prea mai poate fi vorba. Deci singurul argument ramane premiul. De aici depinde si de abilitatea regizorului de a impaca si capra si varza (juriul si publicul sau invers) pentru ca oamenii sa vrea sa-l vada.
Mie mi-ar placea sa fie ingenioase, nebune. Facem filme de fictiune, pai sa fabulam atunci, mi se pare ca in domeniul asta, in materie de comunicare the sky is the limit, poti face orice, numai sa faci. Oamenii abia asteapta sa-i provoci si exista si solutii ieftine.
IQads: Pentru campaniile de promovare ale caror alte filme ai mai lucrat?
Gilda Conon: Pentru “Francesca”, regia Bobby Paunescu in 2009. In anii urmatori pentru “Morgen”, regia Marian Crisan si “Aurora”, regia Cristi Puiu,
Cel mai recent proiect pe care l-am promovat si caruia i-am alocat un buget mic a fost “Diaz – don’t clean up this blood”, regia Daniele Vicari, o coproductie Italia – Romania.
IQads: Care este povestea filmului “Diaz – don’t clean up this blood”?
Gilda Conon: Este un film foarte violent, o docudrama care reconstituie evenimentele petrecute in ultima zi a Summitului de la Genova din iulie 2001. Filmul a fost interzis in Italia, iar Compania Fandango a lui Domenico Procaci (producatorul filmelor Gomorra si Habemus Papam) a venit cu acest proiect catre Mandragora Movies. In baza acestei co-productii s-a putut realiza in Romania. A fost o desfasurare logistica impresionanta care a presuspus un decor construit de 18.000 de mp (am reconstruit strada Cesare Batisti din Genova la scara 1:1) peste 120 de actori dintre care 60 romani, peste 5000 de figuranti si o echipa mixta de productie.
In Italia a fost un succes, publicul l-a perceput ca pe un act de justitie. In Romania era evident ca nu va avea acelasi impact emotional si ca nici nu va starni acelasi interes. Am stiut din start ca nu vom avea multe intrari, dar am vrut sa se vada.
IQads: Cum a fost “Diaz – don’t clean up this blood” promovat in Romania?
Gilda Conon: Filmul a primit Premiul Publicului la Berlin – dupa o proiectie emotionanta in prezenta a 60 dintre victime, iar ulterior a fost invitat sa participe la TIFF. A fost cadrul perfect sa comunicam filmul publicului avizat din Romania si am profitat de ocazie sa atragem atentia presei pentru ca ulterior oamenii sa se indrepte catre cinematografe.
In ziua premierei am inchiriat un elicopter din care am aruncat manifeste patate cu sange (flyere pe care erau comunicate sec faptele si filmul). De asemenea, am avut un parteneriat cu Peugeot – Eurial Invest, care ne-a oferit masini pe care le-am colantat cu sange la roti astfel incat sa para ca masinile au trecut prin balti de sange si pe care am montat girofaruri. Am chemat ambulante incercand sa atragem atentia asupra faptului ca filmul e foarte violent si am chemat presa. Ideea cu ambulantele chiar s-a dovedit a fi utila pentru ca la proiectie unei doamne i s-a facut rau. Am incercat si o asociere subtila, subtila de tot, cu evenimentele de la noi din ’89.
