The Wedding Styler reuseste sa decupeze ceremonia de casatorie din filmele alea clasice, frumoase, care si-au rezervat un loc in coltul cu vise frumoase pe care orice fata (si baiat, de ce sa subestimam sensibilitatea exemplarului masculin din secolul XXI) il tine ascuns. Nuntile pe care Andrada Sas le descrie pe Bucharestweddingplanner.ro ma fac sa ma gandesc numai la "A walk to Remember" sau la "The Notebook", fara sa ma refer la ceremonii in sine, ci la genul ala romantic si simplu dupa care toata lumea suspina. Si face toate astea punand in evidenta unicitatea cuplului care se casatoreste, fara sa tina cont de mofturile rubedeniilor sau parerile despre cum se face o nunta "corect".
Ca sa se dedice afacerii, Andrada a renuntat la job-ul full-time de copywriter, dar nu si la obiceiul de a gandi un concept si de a-l implementa impreuna cu art-ul ei care, in contextul dat, e Alexandra. Mai jos fondatorul The Wedding Styler vorbeste despre cum aplica principiile invatate din publicitate pe wedding planning, care e abordarea ei de business si cat de important este pentru ea nota personala pe care o da fiecaruia dintre evenimentele organizate.
Lightway Photography
In viata de zi cu zi
Planific cele 20 de nunti de la vara. Nu e deloc asa simplu cum ar suna, poate. Ah, da, si un botez de gemeni care are loc imediat dupa Paste.
Cand nu lucreaza
Ma uit la seriale ca apucata, ma mai joc cate un ceva pe Xbox sau pe PC, imi vad prietenii. Mai merg la film, la teatru si la opera. Imi place la opera :). Din joi in paste fac cate-un puzzle d-ala mare. Uneori apuc sa mai si citesc cate ceva. Rar, din pacate.
Petrec foarte mult timp online. Prea mult. Sunt dependenta de mediu – de mail, de retele sociale. Nu am site-uri sau bloguri pe care le citesc in mod obisnuit, dau click pe tot felul de chestii, sunt un navigator destul de inconsecvent.
Pe IQads intru inca din reflex aproape in fiecare zi, desi nu mai lucrez in publicitate.
Cum a aparut ideea proiectului
Dupa nunta mea, probabil la cateva saptamani. Adica in 2011. Mi-am dat seama ca mai sunt si altii ca mine, oameni care nu-si doresc sa se transforme la nunta lor in niste personaje cu care n-au nimic in comun, ca intr-o reprezentatie burlesca, ci sa aiba parte de un eveniment placut, care are sens in contextul vietii lor.
Si m-am gandit ca le-as da o mana de ajutor, mai ales ca incepusem sa meditez din ce in ce mai insistent la faptul ca mi-as dori sa fiu propriul stapan.
Echipa
In afara de mine, mai exista un singur membru permanent al echipei – Alexandra (si in acelasi timp prima mea clienta ). Ea e pentru mine ceea ce e art director-ul pentru un copywriter. Are pregatire (si practica) de arhitect si ma ajuta pe de o parte cu gasirea de idei, pe de alta cu executia graficii pentru papetarie personalizata acolo unde e cazul. Pe langa asta, coordoneaza evenimente in weekend-urile in care avem cate doua.
Andrada Sas
Cat despre mine – eu vin din publicitate. Am fost copywriter din 2004 pana-n 2013, in tot felul de agentii. Inainte de asta am facut, in ordine descrescatoare – facultatea de drept, un liceu cu profil mate-fizica si 8 ani de pian. Era logic sa ajung sa organizez nunti, nu? In cadrul proiectului eu ma ocup de…tot. Consiliez, planific, organizez, vin cu idei acolo unde-i necesar si in final coordonez evenimentul.
Restul colaboratorilor vin dintr-o plaja foarte larga pe care o explorez continuu, pentru ca are un dinamism de speriat. Sunt, desigur, cate unii cu care colaborez mai des, pentru ca ii apreciez foarte mult, dar incerc de fiecare data sa gasesc solutiile cele mai potrivite (din punct de vedere al gusturilor, al bugetului, dar si al prioritatilor) pentru fiecare client. La o nunta echipa ,,din spate” poate fi alcatuita din 5-6 membri, dar si din 20-25, poate chiar 30.
Obiective
Mi-am propus sa demonstrez ca nuntile pot fi frumoase si personale. Suna ciudat, dar in general nu sunt. Ele sunt de prea multe ori evenimente plictisitoare, obositoare si – s-o zicem pe aia dreapta – urate. Trase la indigo. Sunt evenimente in care esenta cuplului se pierde in mii de volane, huse, porumbei, dantele, sarmale, dorinte de parinti si rusine de gura lumii.
Obiectivul meu a fost distrugerea retetelor, crearea unei tabula rasa la inceputul fiecarui proiect. Ignorarea ideilor preconcepute (la nunta se ,,face ” asa sau pe dincolo), obtinerea unor evenimente dupa chipul si asemanarea clientilor, executate aproape mereu cu echipe diferite (mixuri de colaboratori diferite).
Nu este vorba despre cum "arata" o nunta (desi, desigur, si asta e foarte important), cat despre cum ,"se simte".
Etapele dezvoltarii Bucharest Wedding Planner
Prima etapa – nopti cu ochii pe tavan. Etapa doi – dorinta de a lansa proiectul ,,asa cum trebuie”, cu identitate vizuala si un site impecabil. Etapa trei – realizarea faptului ca daca astept sa fie ,,asa cum trebuie” n-o sa ma mai apuc niciodata. Etapa patru – domeniul, numele si blogul. Fara site, fara identitate vizuala. Etapa cinci – aparitia clientilor care au rezonat cu blogul, mult mai rapid decat m-as fi asteptat. Etapa sase – un an de doua joburi full-time in paralel. Etapa sapte – demisia. Etapa opt e in derulare – adica – ce-o fi o fi.
Promo
Aproape exclusiv online. Am facut si alte eforturi – de tip networking, in general – dar cea mai mare parte a promovarii are loc online, prin blog si Facebook. Blogul a crescut absolut natural, fara nicio investitie financiara (doar una majora de timp din partea mea – deloc de neglijat). Pe Facebook mai utilizez cate-un ,,boost” cand am senzatia ca am scris ceva asa minunat ca trebuie sa vada cat mai multa lume.
In orice caz, motorul proiectului este blogul, fara doar si poate, si ,"rotile" sunt pe Facebook. Iar mecanismul la care reactioneaza oamenii carora ma adresez este o sinceritate aproape brutala, care lipseste pe piata asta unde lumea vorbeste-n funde si cristale, in zile ideale si perfectiune.
Momente critice
Cu mandrie spun ca proiectul nu s-a impotmolit niciodata. Singurul moment in care am simtit eu ca nu prea mai pot – si atunci au fost si cateva situatii de criza in comunicarea cu clientii – a fost anul trecut in iarna/primavara cand am suferit de o supraaglomerare. Pe atunci lucram inca in publicitate, eram copywriter si aveam practic doua joburi full-time in paralel. Atunci am renuntat la jobul din publicitate si am ramas pe picioarele mele, a fost momentul in care a trebuit sa fac o alegere.
Cum creste
De crescut a crescut continuu, constant, intr-un ritm destul de uniform
Increderea pe care uimitor de multi oameni mi-au acordat-o in contextul in care nu-s un organizator obisnuit: nu am background si experienta anterioara in organizarea de evenimente, doar principii, idei, o oarecare inversunare, diverse tendinte din scoala publicitara (oroare de copii xerox, cautatul solutiilor neconventionale) si multa sinceritate cu foarte putine menajamente. Cred ca asta a atras cel mai mult, sinceritatea. A contat, desigur, si sprijinul obtinut destul de usor din partea colaboratorilor (fotografi, designeri florali, creatori de deserturi etc).
Lightway Photography
Modalitatea de monetizare
Banii pe care ii incasez sunt intotdeauna sub forma unui fee fix, pentru serviciile mele (consiliere, planificare, creatie, coordonare de eveniment). Adica nu incasez comisioane de la colaboratori si nu revand serviciile altora. Asta e formula cu care am inceput si pe care nu am de gand sa o modific. Am creat multa nelamurire in prima instanta cu aceasta insistenta a mea, multi furnizori au considerat ca nu ,,fac cum trebuie”, unii au zis ca ,,stric piata” si ca ,,ma complic” si ca ,,nu vreau sa fac bani” si ca ,,o sa ma conving eu” ca asa se face. Dar eu am dorit foarte mult sa-mi pastrez independenta fata de colaboratori. Sa pot face recomandari de buna credinta si sa nu ma transform intr-un agent de vanzari care depinde de comisionul cel mai gras – asta e cea mai scurta cale catre retetele de care mi-am dorit sa fug inca de la inceput.
In domeniul asta, atat de …personal, nu poti fi si mediator in relatia client-furnizor si agent de vanzari sau "dealer" al furnizorului in acelasi timp. Asta e parerea mea. Trebuie sa-ti alegi una din cele doua variante.
Lightway Photography
E destul de greu sa iti depasesti conditia de intermediar impamantenita in aproape 15 ani. Adica sa ajungi la un nivel la care oamenii sa fie dispusi sa plateasca efectiv pentru timpul si experienta ta si mai ales sa inteleaga serviciile tale, intr-o lume in care totul se vinde la pachete ,,all inclusive gold platinum exclusive”. E un univers destul de colorat in care trebuie sa ai un pic de rabdare si un pic mai mult timp sa alegi lucrurile bune.
Din fericire, de doi ani si jumatate, de cand ma ocup de asta, zic ca nivelul de educatie in acest sens a crescut vizibil. Au aparut si alte servicii similare – uneori idei noi si frumoase, alteori copii ale mele – eu sper sa evolueze cele care merita, chiar cred ca fara competitie pe piata n-ai cum sa evoluezi. Plus ca daca nu exista competitie asta e un semn ca nici cererea nu e grozava. Faptul ca apar peste noapte tot felul de ,,entitati” similare mie mai mult sau mai putin il iau drept un semn bun, de sanatate pe piata.
Lightway Photography
The Wedding Styler in viitor
Mi-e foarte greu sa fac previziuni de acest tip. Eu mi-am dorit foarte mult ca ,,The Wedding Styler” sa fie un ,,business mic, mare” – adica sa se bucure de success, dar sa ramana un proiect pe care-l poti intretine de acasa, fara nevoia de a inchiria birouri si de a angaja personal. Prefer sa ramana un serviciu exclusiv, de nisa, prefer un numar limitat de evenimente pe an. Am fugit din rotita de hamster, n-as vrea sa ma intorc acolo, nici macar sub forma de ,,owner”.
Ramane de vazut insa in ce masura socoteala de acasa se va potrivi cu cea de la …nunta.
Lightway Photography
Alte proiecte ale Andradei
Ohoo, daca s-ar putea pune-n practica peste noapte toate ideile mele ar fi ceva minunat. Deocamdata insa nu ma mai ocup decat de scrierea de scenarii pentru o scoala de film si televiziune pentru copii (Micile Vedete) si am in plan o carte. Vreau sa ma ocup in curand si de crearea unei comunitati pentru organizatori independenti de evenimente private.
Proiectul cel mai important, insa, este viata mea personala. A fost intotdeauna, n-am fost niciodata o carierista, nici cand ar fi trebuit sa fiu. Acum, insa, pot sa recunosc asta public :)
