Anul trecut, in timp ce noi ne straduiam sa recream Vama in terasa Fabrica in cadrul celei de-a opta editii ADfel, altii se jucau cu degetele in nisip, se uitau la filme si numarau stele in pauzele destinate dulcegariilor. Inca n-am reusit sa ajung la o editie a Festivalului International de Film Independent ANONIMUL, dar dupa povestile oamenilor care au fost acolo atmosfera e magica. Marele ecrane pe care sunt proiectate selectii de filme pe placul celor mai pretentiosi cinefili, pe un fundal de stele, se incadreaza intr-un peisaj cu mare, plaja si oameni care casca ochii larg.
Festivalul, fondat in 2004 si ajuns deja la a unsprezecea editie, este organizat de Fundatia ANONIMUL la Sfantu Gheorghe si are loc anual. Evenimentul cuprinde o componenta competitionala, in care creatorii de filme isi pot inscrie creatiile (la sectiunile lungmetraj, scurtmetraj fictiune si scurtmetraj animatie), si una necompetitiva care ofera participantilor o selectie de filme premiate la alte festivaluri din anul respectiv, omagii, retrospective, proiectii de filme romanesti, programe speciale, dezbateri publice cu realizatori de film, critici de film si alti invitati. Desi, ca orice proiect la inceput, ANONIMUL a fost primit cu scepticism si sprancene ridicate, in prezent evenimentul atrage peste 4.000 de participanti. Despre cei zece ani de existenta ai Festivalului, entuziasmul organizatorilor si planurile de viitor a vorbit Miruna Berescu (Directorul Festivalului International de Film Independent ANONIMUL).
The Big Idea
Ideea ANONIMULui apartine lui Sorin Marin, presedintele Fundatiei ANONIMUL, care de mult era indragostit de Delta. Si pasionat de film. S-a gandit cum ar arata intr-un loc special ca Sfantu Gheorghe un festival atipic, in care sa vezi filme in aer liber, stand pe nisip. Si nu orice fel de filme. Asa s-a si intamplat, cred ca Sorin a stiut foarte exact inca de la inceput ce si cum voia sa arate ANONIMUL.
Complex Cinema Sfantu Gheorghe
Echipa care organizeaza Festivalul ANONIMUL
Livia Vasuianu, PR & Events Coordinator al Fundatiei ANONIMUL, este unul din veteranii Festivalului.A fost de la bun inceput implicata in organizarea evenimentului si a ramas de zece ani implicata in eveniment. Pe langa acest proiect, a coordonat evenimentele organizate de Fundatia ANONIMUL, cum ar fi Marile Premii Prometheus pentru Opera Omnia si Opera Prima, premii pentru cultura pe care Fundatia le-a acordat timp de 10 editii, precum si Premiile pentru debut in literatura si Premiul pentru Cartea Anului acordate timp de 10 editii impreuna cu revista “Romania literara”.
Masteranda in Management Intercultural, Madalina Dima a colaborat cu Ambasada Marii Britanii la Bucuresti, iar Domnica Predoiu a absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universitatii Bucuresti si a continuat cu un Masterat in Comunicare Interculturala. A lucrat o perioada in zona PR/advertising in calitate de Account Executive, dar - cum nu poate sta prea mult departe de ANONIMUL - a reusit sa ni se alature de fiecare data.
Madalina Dima si Domnica Predoiu au inceput ca voluntari la Festivalul ANONIMUL pe vremea cand erau studente. Pentru mine, venirea lor la Festival alaturi de alti 2-3 voluntari care acum sunt imprastiati prin Europa si mai departe, este una din amintirile foarte frumoase. Madalina si Domnica sunt acum, la peste 7 ani de la acel moment, piloni in echipa noastra si ma refer aici la orice tip de proiect nou in care ne-am implicat in ultimii ani. Spun “ne-am implicat” pentru ca, pentru moment, facem destule pe parcursul unui an si ne-am hotarat sa ne oprim din implicare in proiecte noi, cel putin pentru moment.
Gala de Deschidere a editiei a zecea ANONIMUL
Eu sunt aici tot de la inceput, deci de 10 ani, “mi-am facut mana” in a organiza la Festivalul DaKINO vreo 3 ani inainte de ANONIMUL. Acum suntem implicate impreuna in alte proiecte frumoase care ne tin ocupate tot timpul anului si trebuie sa recunosc ca facem absolut toate aceste proiecte din placere. Nimic din constrangere, a zilei de maine sau de vreo alta natura, nu stiu, santaj sentimental, de exemplu :).
Nu pot sa nu notez aici ca alaturi de noi in mai toate proiectele noastre s-a aflat si se afla Irina-Margareta Nistor. Daca as da timpul inapoi, as spune ca Irina este principalul nostru sustinator: ne-a sprijinit la nivel personal si cand am fost la inceput de drum. Asa a fost si in cazul Festivalului ANONIMUL, asa a fost mereu. Intre Irina si noi este o frumoasa prietenie, de care noi suntem mandre. Am invatat multe de la ea, nu numai pe partea de filme (asa cum ma gandesc ca e usor de inteles de ce), dar si despre munca in echipa, respect pentru pareri diferite, generozitate, incurajare si ajutor.
In viata de zi cu zi
Noi si cand nu lucram, lucram :). Adica, va dati seama cum mergem noi sa vedem un film sau la vreun festival/eveniment/petrecere, ceva care a fost “de organizat”, iesit din mana altora. Si sa nu credeti ca le cautam hibe, carcotim si susotim, ci, dimpotriva, chiar daca ne mai cuprinde uneori invidia, incercam sa fie o invidie constructiva. De cele mai multe ori si reusim. Mie, una, imi place sa ajung la birou sa facem schimb de “ce-am vazut pe site-ul/blogul X”, si tocmai pentru ca suntem diferite si interesate, va dati seama ca urmarim multe bloguri si site-uri specializate pe film, dar nu numai. Avem multi oameni pe care ii urmarim pentru ca ni se par mai inteligenti decat noi. Am zis singura: sunt multi cei mai inteligenti si mai amuzanti, dar n-o sa dam exemple pentru ca sigur se supara cineva ca n-a fost nominalizat. Vedeti, si termenii sunt din domeniu.
Andi Vasluianu, Tudor Giurgiu, Miruna Berescu la ANONIMUL 2012
Planuri initiale pentru Festivalul ANONIMUL
Initial proiectul ne-a propus noua, pentru ca, asa cum v-am spus, Sorin Marin stia exact ce voia sa faca cu ANONIMUL. A fost un proiect care ne-a atras pe noi si de langa care nu am mai putut pleca. Ma rog, nici nu am prea vrut ca e foarte frumos la ANONIMUL, sincera sa fiu. Ne-am dorit mult sa cream la Sfantu Gheorghe un loc de intalnire, un loc in care oamenii sa astepte sa se intoarca: pentru filme, pentru atmosfera, pentru noptile petrecute impreuna, pentru discutii, pentru libertatea locului, pentru frumos. Si cred ca am reusit, am mai spus asta, dar incepem sa cunoastem oamenii si sa recunoastem fete de an la an, pentru ca odata venit acolo e greu sa nu te intorci. Sigur ca esenta propunerii noastre ramane un tip de cinema la care altfel, ca cinefil, ai acces mai greu, pentru ca sunt filme care nu intra in distributie in sali de cinema. Si ce rost ar mai avea sa faci atata drum si efort sa vezi un film pe care il poti vedea in sala de multiplex, cu popcorn si suc alaturi (nu ca ar fi ceva rau in asta).
Irina-Margareta Nistor, Istvan Szabo la editia a zecea a Galei de Deschidere ANONIMUL
Ceva doar al Festivalului ANONIMUL
Noi ne cam diferentiem fara sa avem un aport la asta, in sensul in care ANONIMUL este un festival de film care se intampla departe, ca sa ma exprim moderat, intr-un loc in care se ajunge doar pe apa sau cu avion/ elicopter, unde oamenii vad filme stand pe nisip toata noaptea. Daca vor isi pot indrepta ochii spre stele la modul propriu ca sa-si odihneasca ochii de la ecran, pot sta la un peste si o bere cu un om ca Peter Greenaway si, in general, sunt liberi, intr-un loc cu o lumina diferita, unde nu te calca masina sau ti-e frica ca o sa intarzii la proiectie din cauza traficului. Sigur ca tot un festival de film ramane si asta trebuie sa fie, dar imprejurimile, concrete si nu numai, ne sunt avantaje reale.
Green Village la ANONIMUL 2012
Prima idee
In prima idee n-am crezut nici eu. Mi s-a parut insa foarte challenging sa plec de la DaKINO, unde, de exemplu, la proiectia in premiera Kill Bill ramaneau 300 de oameni pe dinafara, si sa ma arunc alaturi de altii, printre care si omul cu ideea, in proiectul numit Festivalul de film ANONIMUL.
Momente critice
N-as spune ca ne-am impotmolit, dar nici n-as spune ca a fost usor sa ajungem unde suntem astazi. Noi, cei care am fost aici de la inceputul proiectului numit Festivalul ANONIMUL, ne aducem aminte acum, cu zambetul pe buze, de primii ani si de sprancenele ridicate. De la etichete de departe, "imposibil", "o prostie sa bati atata drum", "elitist", "fara potential" (sic) pana la lipsa de incredere, am trait de toate cativa ani. Asta nu de la publicul care a venit cu noi din primul an, ci, culmea, de la oameni mai mult sau mai putin din breasla si mai ales alaturi de breasla. Cred ca pe ei i-au convins oamenii “anonimi” care umplu pana la refuz Pasagerul – vaporul care ajunge la Sfantu Gheorghe si forteaza autoritatile sa suplimenteze numarul de curse zilnice. Dupa patru ani, deja respiram usurati, sprancenele erau la locul lor. Sau ma rog, in majoritatea cazurilor.
Ken Loach la editia din 2007 a ANONIMUL, intr-o fotografie de Adrian Paduretu
Greutati
A, aici am putea scrie pagini intregi :). Sunt multe provocari pe care le intalnim pe parcurs, dar dupa 10 ani exista o anumita rutina , in sensul cel mai bun al cuvantului, care ne face sa stim ce, cand ar putea aparea si cum ar trebui sa reactionam. Si apoi, daca nu ar fi challenging sa organizezi un astfel de eveniment de o saptamana la capatul Dunarii, cuvantul rutina atasat muncii noastre n-ar mai putea fi folosit in sensul lui bun de care vorbeam.
Dar, apropo de intrebarea ta, exista si la noi un soi de uimire anuala a la “a venit zapada, ne-a prins descoperiti”: in ultimii 4-5 ani mai ales, oamenii care vin acolo (vorbim anual de peste 4000) au inteles, de exemplu, ca trebuie sa isi planifice mersul la ANONIMUL din timp - aprilie, mai – altfel, nu mai gasesc unde sa se cazeze. Dar ce nu inteleg ei, si nici noi, recunoastem, este de ce vapoarele care merg inspre Delta de la Tulcea sunt initial foarte putine. Sigur ca, pana la urma, niciun cinefil nu este lasat sa ajunga inotand, totul se rezolva, vapoare sunt, dar exista un tip de inertie care pana acum a facut ca unele autoritati sa nu inteleaga exact ca in fiecare an in perioada ANONIMUL sunt in jur de 4000 de oameni de transportat inspre si dinspre Sfantu Gheorghe. Sau, poate, nu cred inca in noi si asteapta in fiecare an sa vina mai putina lume. Din fericire pentru noi, in fiecare an vine mai multa lume.
Nuri Bilge Ceylan la editia din 2011 a ANONIMUL
Promovare
In acest moment festivalul are notorietate, insa imi aduc aminte de anii in care aveam ca strategie chiar acest lucru, sa facem cunoscut numele ANONIMUL in cat mai multe medii, la oameni cat mai diferiti. Am crezut mereu ca este important ca festivalul sa aiba notorietate cat mai mare chiar si in randul noncinefililor sau al celor carora nici nu le trece prin cap sa mearga vreodata la ANONIMUL. Sa nu ma intrebati de ce, dar cred ca e important mai ales pentru partenerii nostri ca ei sa fie alaturi de un eveniment cunoscut, apreciat si unde oamenii isi doresc sa ajunga.
Cum creste ANONIMUL
Cea mai buna promovare ramane pentru noi word of mouth-ul creat atat de public, cat si de catre invitatii de la ANONIMUL: cel mai recent exemplu fiind cel al regizorului Krzysztof Zanussi care, aflat la Erevan, recomanda Festivalul ANONIMUL regizorului Istvan Szabo, care a si acceptat invitatia noastra, a fost prezent la festival si premiat cu Trofeul ANONIMUL 10, chiar in 2013. Si sigur ca noi acum facem scenarii despre cum ar arata un dialog intre Szabo si una din actritele lui favorite Helen Mirren, despre ANONIMUL...
Peter Greenaway la editia din 2005 a ANONIMUL
Parteneri
Ne mandrim cu parteneri care vin alaturi de noi si nu pleaca dupa un an de colaborare. Acest lucru mi se pare esential, de aceea pot sa numesc aici doua exemple de parteneri de drum lung, din spera privata: Stella Artois, si Vodafone. Dar si partenerii din zona publica: Centrul National al Cinematografiei, Consiliul Judetean Tulcea, ca sa numim doar doi. Importanti pentru noi sunt partenerii din zona “noastra” ca HBO Romania si distribuitorii de film, dar si cei din zona media, unde lista ar fi lunga. As aminti totusi TVR-ul, coproducatorul evenimentului inca de la primele editii. Asa, ei se stiu,si mai stiu si ca noi le multumim de fiecare data cand avem ocazia, ca si acum.
Modalitatea de monetizare a Festivalului ANONIMUL
Daca intrebarea este cat de greu este sa gasim banii necesari pentru a ne pune in practica o mica parte din ideile noastre, raspunsul este ca acum, dupa 10 ani, ar fi cinic, din postura noastra, sa ne plangem. Sigur ca intotdeauna bugetul este cu mult, dar cu mult, mai mic decat ne-am dori noi si ne-ar cere-o ideile noastre pentru a nu ramane la stadiul de idei, dar asta e alta discutie. Deocamdata, zona de business are incredere in noi ca brand, are incredere in ce oferim noi publicului si partenerilor, vedem macar vointa de a gasi resurse (nu ma refer aici doar la cele financiare) ca sa devenim parteneri. Si asta e important si onorant pentru noi.
Gala de Inchidere a editiei a zecea ANONIMUL
Festivlul ANONIMUL in viitor
E, exact asta ne intrebam si noi, mai ales ca, logistic vorbind, evolutia ANONIMUL la nivel de spectator ar fi cam problematica. Cred ca suntem printre putinii organizatori de eveniment care se intreaba ce sa faca daca o sa vina prea multa lume. Mai precis unde incape, unde sta si cat de repede ne scufundam in Dunare cu totii. Glumesc. Evident ca ne gandim permanent la cum sa oferim celor care ajung la ANONIMUL filme si programe cat mai “outside the box”. Sper ca si reusim.
Gala de Inchidere a editiei a zecea ANONIMUL
Alte proiecte ale organizatorilor Festivalului ANONIMUL
Cel mai nou proiect de care ne-am dori sa stiti este Festivalul de Psihanaliza si Film, care a ajuns la a doua editie in noiembrie trecut. Cel mai vechi proiect, de care probabil stiti, este DaKINO, pe care il coorganizam impreuna cu Fundatia DaKINO. Intre ele ar mai fi implicarea noastra in Festivalul International George Enescu, mai precis in Piata Festivalului, unde am adus filmele proiectate in fiecare seara in Piata, filme legate de personalitatile care au dirijat sau concertat anul asta la Bucuresti sau despre marii compozitori adusi pe scena Festivalului de diferitele orchestre invitate.
Productia de film este un domeniu nou pentru noi, am produs deja un scurtmetraj in regia lui Emanuel Parvu- “2” si suntem in pregatirea unei coproductii de lungmetraj de debut al aceluiasi regizor. Ar mai fi, dar ne oprim la cele mai dragi noua si, de fapt, la cele care au trecut un self-test al duratei de “functionare”. Pentru ca entuziasm, proiecte, idei sunt multe, important e si ce ajunge la public.
Fotografia de cover:Editia a zecea ANONIMUL, intr-o fotografie de Mihaela Marin
