Madame Tutli-Putli si domnisoara Tutli-Putli nu sunt una si aceeasi persoana: prima este un personaj conceput de canadieni, o animatie-reala care traieste intr-un scurt-metraj-calatorie existentiala: actiunea se petrece intr-un tren de noapte, unde doamna incearca sa scape de trecutul ei impovarator si de niste hoti care spinteca un om chiar in fata ei. Domnisoara Tutli-Putli este Raluca Rosu, care invata despre filosofie si psihanaliza in New York. Zilele si le imparte intre biblioteca si cautarea de comori prin magazinele vintage si second-hand din oras. Facea asta si in Romania, o face si acum, ca s-a mutat. Inspirata de Madame Tutli-Putli, in martie 2012 Raluca si-a daruit siesi un spatiu virtual: The Daily Tutli-Putli. Pentru ca dulapurile ii erau neincapatoare, si-a mutat in online tinutele alcatuite din hainele pe care le vana si alegea cu grija. Zice despre ea ca e ingropata in haine second-hand, dar eu vad o tipa fara fasoane care se invaluie in comorile multor bunici: colorate, tesute, brodate, hainele fac parada pe Raluca. Am stat de vorba cu ea despre conceptia ei asupra fashion blogging-ului, despre stilul aparte care o caracterizeaza si planurile de viitor:
Primele momente si evolutia blogului
Am inceput The Daily Tutli-Putli in martie 2012 pentru ca obosisem sa imi tot zic ca o sa am un blog de fashion si sa nu fac nimic in privinta asta. Am avut norocul sa gasesc pe cineva care sa ma sustina si sa ma fotografieze in fiecare zi. Primul gand a fost ca voi posta o tinuta in pe zi. Intre timp mi-am dat seama cat de dificil ar fi. Am postat in fiecare zi timp de o luna. Incet, incet am realizat ca imi doresc sa si scriu pe blog, mai mult decat clasicele descrieri ale tinutei si brandurilor pe care le port. Am ajuns sa scriu despre mine, in engleza, cat de onest si in your face posibil. Majoritatea hainelor mele sunt de la magazine second-hand, de unde si replica “buried in second-hand clothes”. Obsesia/pasiunea mea pentru haine si-a gasit intr-un final expresia intr-un blog inspirat de Madame Tutli-Putli, o animatie canadiana. Povestea mea seamana cu povestea acestei doamne care isi cara toate obiectele adunate dupa ea si care de multe ori se trezeste singura intr-un tren de noapte. Postarile au devenit in timp poate mai tematice, inspirate din filme precum A Clockwork Orange sau Breakfast at Tifanny’s. Ce am stiut de la inceput si ce a ramas a fost dorinta de a combina onesitatea cu hainele – o combinatie mai degraba neconventionala.
Pasiunea pentru moda si viata de zi cu zi
Urmaream in fiecare zi alte bloguri de fashion si stiam ca trebuie sa intru in zona asta. Mi se parea la un moment dat ca tot ce port se pierde daca nu e imortalizat intr-o fotografie. Inainte de blog viata mea insemna in principal biblioteca si facultate: filosofie si psihanaliza. Si acum tot asta inseamna mai degraba. Sunt “a full-time student’’, in niciun caz “a full-time blogger’’. Nu stiu daca mi-as dori sa fie invers.
De la prima cafea pana la ultimul pahar de vin: o zi din viata unui fashion blogger
Acum locuiesc la New York, dar cum spuneam, mare lucru nu s-a schimbat. Sedintele foto le fac in vacante sau weekend-uri, pentru ca nu am gasit un fotograf care sa locuiasca in NY. Viata in New York inseamna drumul spre facultate (The New School), cursuri si ore petrecute in biblioteca. Toate acestea se intampla in Manhattan, unde sunt inconjurata de magazine second-hand si vintage. In pauzele de lectura intru in fiecare dintre aceste magazine, probez haine si cateodata pe unele le iau si acasa. Favoritul meu se numeste Reminiscence, o combinatie de vintage, kitsch si mult plastic.
Spatiul romanesc al modei
Evit de obicei sa vorbesc despre lumea modei in general, dar si despre ce se intampla in Romania. Nu cred ca sunt suficient de informata sau interesata. Urmaresc cu drag cateva bloguri de fashion din Romania si altele doar din masochism. Ce pot spune e ca in New York a fost pentru prima oara cand am simtit ca pot purta orice imi doresc, oriunde si oricand.
Particularitati
As zice ca nu sunt de fapt fashion blogger si ca asta m-ar diferentia. Poate e adevarat. Deep in my heart, I am a geek. Sunt vulnerabila si nu mi-e teama sa exprim asta cat de des pot. Cred ca asta e mai important decat ce aleg efectiv sa port.
Cele mai importante momente din 2013
As mentiona colaborari cu Gabriela Atanasov, Cristina Barna si Daria Patrunjel. Pe toate trei le urmaresc oricum pe blogurile lor personale. Am reusit sa duc pana la capat un proiect fotografic pe film cu orasul meu natal, Resita. Tatal meu m-a fotografiat in locuri-cheie ale orasului. Toate acestea mi-au permis sa reflectez asupra unor teme precum copilaria, familia si nationalismul. In iunie 2013 am castigat locul 2 la categoria Best Newcomer Fashion Blog la Digital Divas Awards. A fost o surpriza placuta.
Colaborari cu brandurile si best practices
O colaborare placuta, nascuta din pasiunea comuna pentru Audrey Hepburn: Sweet Paprika, brandul Gabrielei Atanasov. Impreuna cu ea si Sanda Cojocaru de la Bookletta am lansat in aceasta vara un vintage shop cat mai accesibil ca pret, pentru care am fost si model. Site-ul Gabrielei gazduieste acest shop. Alta colaborare fericita a fost cea cu The Dear Hunters, un site de vintage din Romania, pe care il promovam chiar inainte sa colaboram oficial. Cu un articol de la The Dear Hunters, un pulover cu iepuri, am si inceput blogul. Pentru ai am facut o postare purtand o salopeta de matase alba, intr-un outfit inspirat de A Clockwork Orange.
Despre cum ar trebui sa decurga colaborarea dintre fashion bloggeri si branduri, n-as sti ce sa-ti spun: mi se pare complicat si obositor. Cert e ca nu as posta ceva pe blog doar de dragul de a colabora cu un brand cu care nu am nimic in comun.
Investitii
Haine, haine, haine si iarasi haine: in ele as fi investit oricum si daca nu as fi inceput acest blog. Cel putin asa imi place sa cred.
Oportunitati de monetizare
Cand am inceput acest blog m-am gandit si la astfel de oportunitati. Ma asteptam ca ele sa vina la mine, dar se pare ca se vor cautate. Nu am cautat, si astfel nu s-a intamplat mare lucru. Am primit la un moment dat niste bani de la o firma de PR din UK pentru ca am postat o reclama la accesorii inspirate din Downtown Abbey. Apoi, am primit o pereche de ochelari rotunzi in stil John Lennon pe care trebuia sa ii promovez. Ceea ce am si facut.
Promovare
Cand eram inca in Romania, incercam sa particip la evenimente precum targuri de fashion. Acum mentionez de cate ori am ocazia ceva despre The Daily Tutli-Putli oamenilor pe care ajung sa ii cunosc. Facebook ramane insa cel mai eficient canal de promovare.
Cititorii The Daily Tutli-Putli
Oamenii care ma urmaresc sunt deopotriva prietenii mei, fashion bloggeri care mi-au devenit prieteni mai mult sau mai putin apropiati si probabil oameni curiosi sa vada ce am mai pus pe mine de data asta. Glumesc! Comentariile de pe blog si de pe Facebook sunt de cele mai multe ori pozitive. Cred ca ma ajuta sa renunt la cinism si sa realizez ca pot fi inteleasa fara prea mari eforturi. Cel putin asta sper.
Proiecte actuale
Proiectul meu principal este in New York, si anume un masterat in filosofie si psihanaliza la The New School.
Dorinte vechi, planuri noi
Nu imi pun dorinte. Daca imi pun, le uit destul de repede. Imi doresc insa sa postez mai des in 2014 si cat mai mult cadre cu viata mea din New York. De asemenea, sper sa colaborez cu cat mai multi fotografi cand ma intorc in vara in Romania. Nimic sigur, totusi.
