Acum cativa ani am fost sa o vad pe Alexandrina Hristov cantand in cafeneaua Verona de la Carturesti. Era unul dintre primele ei concerte in Bucuresti si incaperea pusa la dispozitie pentru acest eveniment s-a dovedit neincapatoare pentru toti oamenii care venisera acolo. Nu am reusit atunci sa o vad, caci era undeva intr-un colt, la un pian, inconjurata de multime, dar am ascultat-o pret de cateva melodii, rezemat de tocul unei usi. Era ceva magic in naivitatea aparenta a versurilor de pe albumul ei, "Om de Lut". Asta e prima mea amintire cu Alexandrina, pe care am mai auzit-o cantand de atunci si live, dar si in playlist-ul iPod-ului.
Alexandrina: Ma enerveaza ca trebuie sa dorm si sa mananc. Cat timp pierdut!
Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative: