Undeva in Centrul Vechi, sub sentimentul de magie pe care ti-l ofera cupola Pasajului Villacrosse, se ascunde un studio foto care promite celor care-i trec pragul propriul fel de magie. Allkimik e o reintoarcere in timp pentru nostalgici, dar si o descoperire fantastica pentru orice pasionat de fotografie. De ce? Pentru ca tehnicile foto utilizate de specialistii alkimici dateaza de pe la jumatatea secolului al XIX-lea: ambrotipie, cibacrom sau cianotip. Stefan Dinu, Alex Spineanu si Iulian Chiculita fac portrete pe sticla, pe lemn sau plexi-glass, cu niste aparate pe care pana acum le-am vazut doar in muzee, si surprind detalii pe care fotografia digitala nu reuseste sa le vada. Mai mult, in mansarda din Centru vor sa creeze un hub al fotografiei, un spatiu de adunare pentru toti profesionistii si amatorii de la noi. Cum au pornit, cat de departe merge pasiunea lor pentru fotografia uitata si cum arata procesul crearii unui ambrotip, puteti sa vedeti si sa citit mai jos, caci Stefan ne-a fost ghid prin spatiul Allkimik.
Stefan Dinu, Iulian Chiculita si Alex Spineanu
Diferenta dintre Allkimik si alte studiouri foto din Bucuresti
Spre deosebire de alte branduri care s-au indreptat catre digital, baietii de la Allkimik pariaza pe fotografia-obiect si nu fac asta pentru nostalgia care este asociata cu ea, ci pentru ca, din punctul lor de vedere, nu s-a mai evoluat in materie de portrete, ambrotipia fiind maximul pe care l-a atins fotografia. "De la ambrotipie incoace, deci dupa 1900, putem urmari exact o scadere constanta a calitatii, a formatului filmului si a bogatiei informationale. Coroborata cu facilizarea procesului (acum toata lumea o face, toata lumea are o camera in buzunar), se pierde cumva esenta magica a procesului. Si aici ma refer inclusiv la prima instanta a unei camere fotografice ca fiind o cutie neagra in care intra o raza de lumina. Toti avem acum la telefon asa ceva si ni se pare foarte comun, insa fenomentul in sine este magic. Daca-l urmaresti vreodata stand inchis intr-o camera si gaurind un pic geamul, sa vezi cum intra imaginea, se rastoarna si apare pe perete de 2 ori mai mare, este un moment unic si nu poti sa-l compari cu nimic altceva. Nicio explicatie stiintifica nu poate sa ia magia acestui fenomen pe care incercam sa-l explicam", mi-a spus Stefan Dinu.
Spatiul pentru hub
Ambrotipia si celelalte servicii Allkimik
Ambrotipia e impresionarea unei bucati de sticla cu un strat de argint, expunerea in camera si developarea ei. Cine sunt baietii de la Allkimik si ce inseamna mai exact ambrotipia, ne zice Stefan:
O alta tehnica utilizata de Allkimik e cibacromul, un proces de marit analog de pe diapozitiv pe hartie, nu de pe negativ, cum se face in mod obsinuit. Se creeaza astfel niste obiecte unicat, iar procesul se conduce in completa bezna. "Cu bezna completa te intalnesti doar daca o cauti. Dureaza cateva luni daca vrei mai multe imagini. Am stat odata vreo 4 luni, in fiecare zi, in bezna totala, a fost cumva un fel de pestera lui Platon si un fel de pedeapsa pentru iubitorii de lumina, cum suntem noi fotografii. Dar e o experienta foarte interesanta si obiectele realizate sunt deosebite. Tot insist pe ideea asta de obiect fotografic pentru ca acum fotografia este confundata cu continutul, cu subiectul si nu substratul. De fiecare data ma amuz cand aud o discutie despre cum a costat o fotografie 4 milioane de dolari. Lumea se uita pe net la continut si nu vede nimic, dar fotografia are 5 metri patrati in cibacrom si e facuta cu o maiestrie incredibila. Aici ma refer la cea mai scumpa fotografie din lume, Rinul de Andreas Gursky. Lumea nu intelege ca valoarea fotografiei este data de valoarea obiectului in sine, si nu a subiectului pe care il arata. De fapt, nu subiectul in sine, ci starea pe care ti-o poate induce prezenta ta in fata unei asemenea fotografii. Am avut si ocazia sa vad cateva printuri foarte mari si de Jeff Wall si de Andreas Gursky la Lisabona si, intr-adevar, nu le poti arata pe internet, asa cum nu o poti arata nici pe Mona Lisa pe internet".
Allkimik realizeaza si cianotipuri. Cianotipul presupune impresioarea a aproape orice tip de suport, plastic, lemn, hartie, panza, cu un strat de molecule de fier, care intotdeauna este albastru, pe fond alb.
Ambrotip pe iPhone
Cum se face
Baietii ne-au facut o demonstratie despre ce inseamna sa faci o ambrotipie. Contine un pic de magie, priviti:
Ideea
Cand a facut o calatorie in India, Stefan, de frica sa nu ramana fara aparatul digital, si-a luat cu el si unul pe film, ca sa fotografieze strazile noaptea. Cand s-a intors din calatorie, a uitat o perioada de film, insa l-a redescoperit la ceva timp dupa, l-a developat si a ramas umit de rezultat. "Momentul ala a fost decisiv pentru mine, am stiut ca o sa trag numai in diapozitiv. La 2 luni mi-am vandut ultimul digital pe care l-am avut si a trebuit sa invat sa fac eu diapozitiv. E foarte usor sa developezi un diapozitiv si mi-am dat seama ca, de fapt, multe procese fotografice sunt inconjurate intr-un soi de mit, dar pe toate poti sa le inveti intr-o zi. Sa le perfectionezi poate sa-ti ia restul vietii, dar sa inveti cum se trage o ambrotipie sau cum se developeaza un diapozitiv, nu-ti trebuie mai mult de 2-3 ore de atentie".
Digital versus film
Nu era mai simplu cu digitalul?
Etape grele
Stefan ne-a spus ca cel mai greu a fost sa gaseasca un spatiu care sa le placa. "Am vrut sa facem un loc unde sa ne simtim noi foarte bine, pentru ca noi nu suntem atat de speciali, de diferiti de restul lumii si, daca o sa ne placa noua, poate or sa vina si altii. Ma refer inclusiv la partea de socializare pe care vrem s-o propunem aici, dar si la fotografie. Daca-ti place ce faci, e mult mai usor sa vinzi, e mult mai usor sa stai".
Convinge un adolescent ca ce faceti voi e super tare
"Eu sunt singurul care pot sa fotografiez vampirii. Toata fotografia bazata pe argint inregistreaza mai mult decat ce inregistreaza ochiul, noi vedem de la infrarosu la ultraviolet si oamenii variaza, nu toti oamenii au acelasi spectru. Un om normal nu vede aure, vampiri sau spirite, ceea ce nu inseamna ca informatia nu e acolo si ca nu ne afecteaza. Asta ramane pe placa. Argintul nu discrimineaza, el inregistreaza orice inseamna manifestare energetica atunci cand fotografiezi un om. Dincolo de gluma, e o foarte buna idee de cadou pentru persoana iubita sau pentru mame".
Portrete ambrotip realizate la Allkimik
Ambrotipia e cea mai potrivita tehnica pentru portrete, a fost intotdeauna, mi-a spus Stefan. "Secretul consta tocmai in expunerea lunga si nu in expunerea foarte scurta. Un aparat conventional face o poza la o sutime dintr-o secunda sau undeva in vecinatatea acestui timp foarte scurt. In fractiunea aia de secunda, fata subiectului are o infatisare, o micro-stare, o micro-expresie, care se schimba de 3 ori intr-o secunda, este greu de perceput cu ochiul liber. In momentul in care faci poze cu un aparat obisnsuit, e usor sa-ti dai seama ca nu semeni cu nici una dintre ele. Tu esti o combinatie intre toate micro-expresiile alea pe care fata ta le foloseste, iar ambrotipia nu face decat sa le sintetizeze. Daca faci o expunere mai lunga, risti sa iasa un pic miscata, insa imaginea este mult mai naturala. Ne intrebam de ce in fotografiile vechi toata lumea arata bine. Pentru ca imaginea e foarte neutra tocmai din decantarea asta a informatiei pe durata intregii expuneri. Nu exista atunci termenul de fotogenie, pentru ca termenul de fotogenie inseamna capacitatea de a te relaxa complet in fata unei camere, ceea ce e un pic utopic. Pe vremea aia, nu exista ideea asta si nu exista o sedinta de 6 ore sa gasesti poza in care subiectului i-a cazut un pic fata si se vede omul din personaj. Aici se vede omul direct pentru ca personajul dispare in astea 10 secunde, rolurile se suprapun si ramane doar figura lui foarte naturala. Nu e vesel, nu e trist".
Cine isi face poze la Allkimik
Clientii sunt din medii foarte diferite, cam 3 sferturi dintre ei sunt oameni care au primit cadou un voucher. "Probabil oamenii nu se gandesc sa-si faca o poza ambrotip inainte sa plateasca factura la gaze. Nu vin numai oameni cu bani sa-si faca poze, chiar daca fotografiile nu sunt ieftine, niciodata tehnica asta n-a fost ieftina. E chiar celebra o scrisoare de-a lui Eminescu, trimisa inainte de a-si face poza lui cu mustacioara, catre un poet din Iasi, in care ii cerea o suma considerabila de bani pentru portret".
Cea mai ieftina ambrotipie costa 50 de lei, iar cea mai scumpa 150 de lei si e in format A4.
Peisajul fotografiei romanesti
Stefan ne-a povestit si despre cum arata fotografia in Romania anului 2014:
"Romania este un pic rupta de trend-ul general. In Berlin, in Londra, in New York, fotografia este vedeta lumii artei. Cand spun fotografie ma refer la fotografie-obiect nu la fotografia de stiri sau sport. Fotografia e apreciata acum ca atare pentru ca e un instrument foarte puternic, e un instrument care vizeaza direct subconstientul si felul in care percepem noi realitatea, cum percepem trecerea timpului. Foarte multi fotografi cu idei s-au jucat mult cu conceptele astea si cu puterea fotografiei de non-discriminare, de a arata lucrurile exact asa cum sunt. Dau un singur exemplu care-mi vine in minte, Luc Delahaye, care se duce in Afghanistan si nu mai face pozele de razboi care se faceau in perioada romantica a fotografiei razboiului, cu morti. El s-a dus cu un aparat foarte mare si a fotografiat scene de distrugeri din Afghanistan ca si cum ar fi niste opere de arta magnifice de 2-3 metri. O chestie mult mai puternica decat daca mi-ar fi arata foarte mult sange. Imaginea socanta nu face decat sa ne obisnuiasca cu violenta si sa o promoveze. Dar sa vezi un oras complet distrus, care arata ca un peisaj idilic daca te dai 10 metri mai in spate, e un comentariu foarte acid despre civilizatia noastra.
In Romania este un soi de cautare, dar nu este suficient promovata exact ideea de fotografie ca o intreprindere personala, prin care descoperi ceva din tine, nu neaparat pentru a arata altora. E un demers de arta cu "a" mic, o cautare proprie si din multa arta din asta cu "a" mic, iese si o arta cu "a" mare, un accident in care o fotografie are capacitatea de a transmite momentul de prezenta. Venim si noi din spate si cred ca si in Romania o sa apara cultura asta a obiectului fotografic si al printului".
Fotografi pe care sa-i urmarim – straini
In primul rand William Eggleston - este cel care a repus culoarea in dreptul ei in fotografie.
Martin Parr care propune cea mai sincera fotografie occidentala: cheesy, la secunda, fotografiaza cupcakes si lucruri de genul asta.
Romani
Imi place Cosmin Bumbut, dar si ce fac Iosif Kiraly sau Nicu Ilfoveanu.
