![[AdLife] Alex Negoescu (CohnandJansen JWT): In liceu eram tipul ala care statea in ultima banca si facea glume proaste, il stiti](https://media.iqads.ro/2014/02/alex-negoescu-cover-850.jpg)
Alex Negoescu ne chinuieste pe noi, cei care gasim o placere aparte sapand cat mai adanc in intimitatea oamenilor creativi pe internet, cu o prezenta online cat se poate de discreta. Tot ce ne pune la dispozitie e un profil sumar pe LinkedIn si o descriere pe blogul agentiei CohnandJansen JWT, unde si-a petrecut ultimii 9 ani de publicitar, de la zilele de Copywriter la cele de Deputy Creative Director, de la MMS la Colectia Reusite Romanesti. Daca insistam in folosirea Google-ului, descoperim si niste editoriale semnate de el (doua exemple recente gasiti aici si aici). Consider deci AdLife-ul de azi o bresa in sistem, de care va las sa profitati in cele ce urmeaza.
Primele semne ale talentului s-au vazut, sper.
Copilaria mi-am petrecut-o pe strazile din Civ, Doom, Full Throttle si Carmageddon.
Adolescenta e perioada in care m-am apucat de fumat, pentru ca era beton.
In liceu eram tipul ala care statea in ultima banca si facea glume proaste, il stiti.
Cand eram in facultate ma gandeam cum sa fac rost de cat mai multa muzica si cel mai mult pe atunci m-a marcat cand am descoperit Audiogalaxy, de unde downloadam cu 2 kilo pe secunda – cam o ora pentru fiecare melodie.
Am luat primul salariu de la Gameloft, unde am facut si desfacut telefoane mobile. Cu primii bani primiti probabil ca am baut bere in Fire.
In publicitate am ajuns cand incepuse sa se cam termine distractia.
Primul meu proiect in publicitate (un pitch pentru TVR2) m-a invatat sa pierd.
Ce te invata publicitatea si poti sa aplici in viata de zi cu zi e ca e mai simplu daca ai o familie fericita.
Momentele formatoare din cariera mea au fost cand mi-am dat seama ca avea si clientul dreptate.
Mi-as fi dorit sa fi aflat mai devreme ca prezentarea este la fel de importanta precum creatia.
Proiectul care nu mi-a iesit (desi tare mi-as fi dorit) se pare ca inca sunt sanse sa se faca, stai sa mai verificam, ei ziceau ca le-a placut, probabil ca intr-o a doua etapa, revin eu cu un mail.
Ca sa inteleg mai bine ce am de facut pentru un client, am ajuns pana la a merge cu o doamna, fosta campioana de caiac-canoe si contabila de abator, infocata fana Victor Ponta si posesoare a 3 frigidere, la cumparaturi. Epic.
Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la un publicitar a fost ca trebuie sa faci tot ce poti mai bine.
O lectie pe care am invatat-o pe calea cea grea a fost sa ma trezesc dimineata.
Cele mai multe nopti nedormite au fost cand inca nu stiam ca nu despre asta e vorba.
Am ramas in Romania pentru ca inca am simtul umorului.
Momentele care ma fac sa ma intreb de ce nu am ales si eu alt domeniu sunt cele in care fac prea multe compromisuri.
Revin la sentimente mai bune de fiecare data cand am o idee care imi place.
Uneori ma enerveaza publicitatea romaneasca pentru ca automobile.
Cred ca ne-ar fi mai bine tuturor in domeniul asta daca am avea mai mult timp si bugete mai mari.
Ma uit la juniorii de acum si ma gandesc ca sunt nascuti dupa '90 si asta ma indispune.
Sper sa lucrez cat mai des pentru clienti care stiu ce vor si cat mai rar pentru clienti care nu stiu.
Imi amintesc si acum ziua in care am iesit pentru prima data din Romania, la cativa ani dupa revolutie.
Aici e o fotografie cu mine in care arat destul de ok.
Brand-urile straine care comunica cel mai bine sunt Coca-Cola, Old Spice, Diesel, Bavaria, Volkswagen, Skittles, Nike, Dove, Apple, Snickers, Harvey Nichols, Cadbury.
Iar cele romanesti sunt Plafar, RoStar si Tarom.
O campanie buna e una care aduce rezultate fara sa insulte inteligenta.
Campania mea preferata este Dos Equis, pentru copywriting.
TV: Blackcurrant Tango, pentru ca spune adevarul.
Print: The Economist, pentru ca are un headline foarte greu de aprobat.
Outdoor: British Airways #lookup pentru ca m-a facut invidios.
Digital: Subservient Chicken, pentru Burger King, pentru ca a fost printre primele.
Ambient: KitKat No Wifi, pentru ca e simpla.
Integrat: Old Spice, The man your man could smell like, pentru ca e foarte misto.
Pe langa job-ul de zi cu zi, mai fac prea putine alte lucruri.
Weekend-ul e momentul in care pot sa citesc.
Promisiunea pe care mi-o fac si mereu o incalc e sa fiu mai relaxat.
Cel mai mult ma inspira deadline-urile scurte.
Cand o sa am timp si bani sa fac orice imi doresc, sper ca o voi face.
Sper ca de-acum in 20 de ani sa ma gasiti mancand pizza Margherita, pe terasa la Da Umberto in Ischia Porto, alaturi de alti pensionari nemti.
