Nu stiu cum se mai raporteaza adolescentii de azi la posterele cu formatiile lor preferate: daca le mai pun pe pereti, daca le colectioneaza si asteapta cu nerabdare aparitia vreunei reviste care, la mijloc, e plina de imagini numai bune de pus pe perete. Nici nu stiu daca mai exista reviste care contin postere, dar imi aduc aminte ca generatia mea, pe la finalul anilor ’90, era obsedata de asa ceva, cu mine in frunte. Si eu si prietenii mei aveam camera tapetata cu artisti si, poate, cei mai curajosi, interiorul usii de la sifonier plin cu femei imbracate indoielnic. Ne cumparam reviste muzicale, BRAVO sau Popcorn, pentru doua motive: pagina cu intrebari despre sex si posterele.
Azi nu mai am nici macar un poster pe perete. Dar, cum obiceiurile vechi mor greu, mi-as propune o reintoarcere la hartiile lucioase si frumoase, si mi-as tapeta camera din nou. Si cum artistii nu mai sunt asa de sexy pentru mine incat sa-i afisez prin casa (ii pastrez doar in iPod), am gasit cateva subiecte mai potrivite, care s-ar putea sa va intereseze si pe dumneavoastra, oamenii creativi si publicitari: o colectie de comentarii aiurite facute de clienti si transformate de doi graphic designeri irlandezi in postere, o colectie de melodii faimoase transpuse in print-uri pentru o multime de produse si o serie de melodii rap reflectate in afise. Ii mai avem si pe prietenii de la almanahe.mic, care pun zicalele romanesti in postere minimaliste. Spot la lipit cu scotch pe zugraveala alba:
