Nu stiu care sunt toate calitatile pe care un curier pe bicicleta trebuie sa le aiba, dar sunt sigur ca una dintre cele mai importante e curajul. Mai ales in Bucuresti. Asta scrie un fricos, desigur, care nu se incumeta sa mearga prea des pe doua roti printre milioanele de masini din oras. Din fericire, nu toata lumea e ca mine. Cel putin Andrei Gaitanaru e complet diferit. Cu mai mult de 10 ani lucrati in comunicare, s-a lasat, si-a luat bicla si si-a deschis o firma de curierat. Pe bicicleta. Sinapseria. Mi-a povestit cat de grea e treaba asta, daca ies bani si cat de dura e concurenta. A vorbit despre emanciparea biciclistului bucurestean si i-a transmis chiar si un mesaj domnului primar general.
IQads: Am vazut si eu filmul Premium Rush, despre un curier pe bicicleta din New York. E o nebunie. Asa se intampla si in Bucuresti? Voi mergeti la serviciu pentru adrenalina?
Andrei Gaitanaru: Nu pot vorbi in numele tuturor curierilor din Bucuresti. Dar cred ca, de cele mai multe ori, atunci cand te urci pe bicicleta, stii ca este posibil ca adrenalina sa nu lipseasca. In genere, plecam de la asumptia ca ca este bine si frumos atunci cand te intorci acasa intreg si nevatamat. Adrenalina se poate intampla. O poti obtine si in fata calculatorului, atunci cand lucrezi, sa zicem, in publicitate. De pilda, atunci cand un client intarzie si iti raman doar 6 ore in loc de 12 pentru pregatirea unui eveniment. Adrenalina se intampla si atunci cand esti cel mai prevazator, cel mai cuminte si cel mai atent biciclist. Pentru ca imprevizibilul se intampla. Prin definitie, atunci cand totul pare a fi prevazut.
Cand dezvolti genul acesta de business, pleci de la presupozitia ca viteaza de reactie si seriozitatea sunt extrem de importante. Prin seriozitate ma refer si la nevoia clientului de a ajunge cu pachetul la punctul de destinatie, si nu la spitalul de urgente.
In traficul Bucurestiului se poate intampla orice. In film se intampla doar nebunia la care te referi tu. Si nu doar pentru ca este vorba despre o comanda ”premium rush”, adica una pentru care viteza se calculeaza in ”warp”. Ci pentru ca filmul vorbeste despre o cultura urbana in care biciclitsul este un avatar al cavalerului quijotesc. Unul care isi croieste drumul provocand si sanctionand orice obscenitate sau orice trivialitate cotidiana. In realitate, vine un moment in care integi ca ”isihia” personala e mai pretioasa. Daca vei fi tulburat, risti sa provoci tulburare. Sa o amplifici. Si, atunci, toata lumea are de pierdut. Clientul, biciclistul si cel care a provocat incidentul.
IQads: Consideri ca ai un job periculos sau asta e doar o fantezie a oamenilor ca mine, carora le e frica sa mearga cu bicicleta prin Bucuresti pentru ca ii calca masina?
Andrei Gaitanaru: In Bucuresti, mersul pe bicicleta poate fi periculos. Totul depinde de cum pedalezi. Este recomandabil sa nu fi nesigur. Iar asta presupune atentie si viteza de reactie. Toate acestea se deprind in timp. Voi sari gardul si voi spune ca e cam in felul in care vorbeste Aristotel despre virtute. Pentru a fi virtuos, trebuie sa practici virtutea. Pentru ca este genul de actiune care se are ca scop pe ea insasi. Nu poti deprinde mersul urban pe bicicleta citind Trei pe doua biciclete a lui Jerome K. Jerome. Asa se face ca pentru mine si pentru curierii Sinapseriei mersul pe bicicleta nu este atat de periculos pe cat poate fi pentru o persoana cu mai putina experienta. Este absurd sa ii ceri uneia de acest fel sa faca 15 de minute, prin traficul diminetii, din parcul Herastrau pana la Academia Militara, sa zicem. Pericolul este ceva ce trebuie luat in calcul tocmai pentru a ramane in viata. In fond, in cazul automobilului pericolul este si mai prezent, doar ca a fost cosmetizat de catre industria auto. Masina are centuri de siguranta, airbag-uri, senzori si cipuri destiate contactului cu pericolul. Iar numarul accidentelor auto este foarte ridicat in fiecare an. Cu toate aceste, masina nu trezeste atat de multe angoase ca bicicleta.
IQads: Care e cel mai mare pachet pe care l-ati livrat pana acum si cam pe unde e limita? Care e maximum pe care un curier pe bicicleta poate sa-l duca?
Andrei Gaitanaru: A fost livrata o papusa realizata manual si ambalata, din motive de siguranta, intr-o cutie foarte mare. Un pachet foarte mare de carti, de la libraria Carturesti, pentru care livram cu mare bucurie. Cred ca ce cel mai complicat si cel mai frumos colet a fost cu un cos mare in care se afla un tort si un buchet de flori.
IQads: Cati oameni livreaza pentru Sinapseria? E adevarat ca aveti si o fata in echipa? Cum o cheama? Mai exista si alte departamente?
Andrei Gaitanaru: In prezent, din echipa fac parte sapte oameni. Nu fac toti livrari in acelasi timp. Doar daca e nevoie. Din echipa, da, face parte si Ioana Maria. Si este unul dintre cei mai harnici curieri. In clasamentul livrarilor efectuate se afla pe locul doi, in acest moment. Cred ca are a face si cu faptul ca este arhitect. Are un simt aparte pentru oras, case, strazi. Face livrari printre proiectele in care este prinsa. Si se descurca excelent. De fapt toti curierii Sinapseriei sunt prinsi in altceva. Avem specialisti in IT, art-directori, copywrite-eri, arhitecti si specialisti in proiecte europene si un om care s-ar descurca de minue in BTL. Asa ca, nu doar ca avem si alte departamente, dar am putea sa punem pe picioare si o agentie de publicitate.
IQads: Te-ai imbogatit de cand ai deschis business-ul asta sau mai dureaza? Se traieste bine din curieratul pe bicicleta?
Andrei Gaitanaru: Nu, nu m-am imbogatit. Nu cred ca era cazul. Avem doar o luna si un pic de activitate. Avem de crescut notorietatea, de atras mai multi clienti, de crescut numarul de livrari. De la un moment dat, da, se poate trai bine din curieratul pe bicicleta. Totul este ca mesagerul sa aiba cat mai multe livrari de facut. De la 10 livrari pe zi este relativ decent. De la 20 de livrari pe zi, incepe sa fie bine. Iar 10 livrari pot fi facute si in 2 ore. Totul este sa le primesti pe toate intr-un interval de timp scurt. Cand creste notorietatea si, prin asta, numarul de clienti, apar si aceste livrari. Cand se va intampla acest lucru, mi-e teama ca eu voi fi fost deja mai mult prin intalniri sau in fata computerului decat pe bicicleta, pentru a livra pe strazile Bucurestiului.
IQads: Cum promovezi Sinapseria?
Andrei Gaitanaru: Este o situatie putin amuzanta. Inainte de a infiinta aceasta firma, imi castigam existenta lucrand in zona comunicarii. PR, copywriting, strategie de comunicare, analiza de discurs, comunicare de criza. Am facut asta incepand din 2002 pana anul trecut. Pentru clienti politici sau pentru zona comerciala. Niciodata pentru un proiect personal. Or, acum, fiind in aceasta situatie sunt locuit de doua persoane. Un client panicat, care vrea ce este mai bun pentru firma lui, si un om de comunicare care se confrunta cu un client pretentios si usor simandicos. E o relatie complicata, mai ales pentru ca cei doi se cunosc.
Pe scurt, incerc sa fac tot ceea ce stiu sau am facut vreodata in domeniul comunicarii. De la copywriting – textele site-ului au fost primul produs de comunicare oferit Siapseriei –, PR online, brief-uri pentru creatie – Robert Blaj este art-directorul de la Eroii de Joi caruia ii voi fi vesnic recunoscator pentru siteul Sinapseriei si pentru celalte visuale pe care ni le-a livrat –, pana la BTL-ul unor evenimente pe care le pregatim sau sinopsisul unor clipuri video la care lucram.
IQads: Sa zicem ca esti in timpul unei curse si stationezi la un stop de pe bulevardul Aviatorilor. Langa tine se opreste un alt curier, numai ca de la concurenta. Ce faci? Te uiti urat sau il saluti cu zambetul pe buze? Cat de competitiv e domeniul asta si cate alte firme ca Sinapseria mai exista?
Andrei Gaitanaru: Pai acesta e un motiv de bucurie. In Bucuresti mai exista doar o singura firma de curierat rapid si exclusiv pe bicicleta, Tribul. Ei s-au nascut inaintea noastra si ii admiram pentru ceea ce au facut pana acum. In plus, ne stim destul de bine. Fata de ei nu am sentimentul concurentei. Dimpotriva, este vorba despre un sentiment al colegialitatii si al camaraderiei. Si dintr-o perspectiva strict mercantila, nu poate decat sa ma bucure faptul ca le merge bine. Pentru ca succesul lor are efect asupra modului in care este perceput acest gen de business. Or, asta ne prinde si noua bine. Reciproca este valabila. Ajungem aici in mijlocul chestiunii. Problema nu este aceea ca avem mai multe firme de curierat pe bicicleta. Ci este aceea ca acest tip de serviciu de curierat rapid nu este inca unul notoriu. Lumea inca nu stie ca in Bucuresti exista firme de curierat a caror activitate este aceea de a transporta orice este nevoie in cei mai buni timpi posibili. In traficul Bucurestiului nu se misca nimic mai repede decat noi. Cam toate confirmarile livrarilor noastre starnesc reactia "deja?!". Asa s-a nascut sloganul "de Sa". Dar asta e o alta discutie. Pretul nostru este mai mare decat pretul cerut de firmele de curierat mari si consacrate pentru o livrare in 24 de ore, dar este mult mai mic decat cel practicat de ele pentru acelasi gen de serviciu. In plus, ne miscam mai repede decat ele. Asa devine limpede cum principala noastra concurenta sunt aceste firme mari. Iar principalul nostru scop in zona comunicarii este cresterea notorietatii. Dupa cum spuneam, bucurestenii nu prea au habar de faptul ca exista firme care pot livra atat de repede si cu atat de multa pricepere. Ca atare, in momentul intalnirii cu un om al celeilalte firme de curierat pe bicicleta bucuria este genuina. Pentru ca e un om din lumea ta, un moment in care simti ca nu esti singur in agitatia traficului, o dovada in plus a faptului ca treaba merge, ca normalitatea pe care noi o reprezentam se intampla.
IQads: Pe o scara de la 1 la 10, cat de greu e sa fii biciclist normal (nu curier) in Bucuresti si de ce?
Andrei Gaitanaru: Cand spui ”normal” trebuie sa ai in vedere o norma, un etalon. Daca luam infrastructura din Copenhaga drept punct de reper, probabil ca as putea da o decenta nota 3. Vorbim despre un oras care nu doar ca are piste pentru bicicleta cu incalzire subterana, semaforizare dedicata, ci si mobilier urban precum bara de proptire a piciorului pentru biciclistii opriti la semafor. Daca, insa, ne raportam la Bucurestiul de acum 2, 3 ani, as putea oferi o binemeritata nota 7-8. Soferii s-au obisnuit destul de mult cu biciclistii din trafic. Iar numarul incidentelor a scazut de mult. Cu toate acestea, un incepator trebuie sa fie foarte precaut. Pentru ca principalul pericol este nesiguranta si neatentia lui.
IQads: Contribuie business-urile de curierat pe bicicleta la emanciparea biciclistului bucurestean?
Andrei Gaitanaru: Cu siguranta. Orice biciclist vazut de ceilalti mergand pe strazile Bucurestiului este un manifest ambulant al normalitatii. Noi facem asta tot timpul, indiferent de vreme. Fie ca ploua, ca bate vantul sau ninge. Pentru ca ne miscam mai repede decat orice altceva. Pentru ca, in contrast cu orasul anchilozat de trafic, noi suntem la liberi. Pentru ca ne putem bucura de oras. Putem alege sa ne miscam pe strazile peferate, putem folosi cotloane nestiute si scurtaturi uimitoare. Noi suntem un fel de avangarda a normalitatii reprezentate de un oras al oamenilor, nu al masinilor, al mobilitatii inteligente si eficiente, un oras aerisit.
IQads: Transmite-i un mesaj domnului primar general Sorin Oprescu.
Andrei Gaitanaru: Ii doresc sa ajunga cat mai repede in turul final al urmatorelor alegerilor prezidentiale. Macar atunci va trebui sa isi dea demisia din functia de primar al Capitalei. Apoi sa piarda alegerile. A maturat de prea multe ori pe jos cu legea. A demolat ilegal patrimoniul Bucurestiului, dupa ce a pus umarul la degradarea acestuia. Exemplul Halei Matache este doar cel mai notoriu. A expropiat oameni in toiul iernii, doar pentru a construi diametrala Buzesti, declarata ulterior de catre Tribunalul Bucuresti ca fiind ilegala. A amplificat poluarea acestui oras incurajand cultura ambuteiajului auto, a aratat ca nu are nici o treaba cu politicile de dezvoltare urbana, neglijand acele probleme minore care au un impact foarte mare asupra confortului locuirii urbane. Exemplul cainilor comunitari este doar unul dintre ele. Ne-am mai putea gandi la reteaua de transport in comun neglijata cu multa consecventa. A receptionat lucrari prost realizate, precum Stadionul National "Lia Manoliu", la preturi mai mari decat lucrari mai complexe si mai bune din alte orase europene, precum Commerzbank Arena din Frankfurt. A receptiomat piste pentru bicicleta amenajate pe trotuare care nu respecta normele legale, dar care au costat de patru ori ori mai mult decat pistele pentru bicicleta olandeze amenajate pe carosabil si care beneficiaza de incalzire subterana. Recent a declarat amenajarea alor 186 de km de piste pentru biciclete. Luati la numarat au iesit doar 79 de Km. Lista esecului Oprescian e mult mai lunga. Andrei Plesu avea dreptate cand spunea ca ne lipseste un primar care sa iubeasca Bucurestiul. Pentru inceput, ar fi o performanta daca am avea un primar care sa nu il abuzeze.
