Sergiu Celibidache a fost un important compozitor si dirijor roman, membru de onoare al Academiei Romane. Recunoscut mai ales pentru stilul sau dirijoral foarte original, Sergiu Celibidache s-a facut remarcat prin interpretarea simfoniilor lui Anton Bruckner precum si a ale impresionistilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. In urma cu doi ani a avut loc aniversarea de 100 de ani de la nasterea dirijorului roman si 2012 a fost declarat de catre UNESCO An Mondial Sergiu Celibidache. Tot atunci, Romania s-a alaturat celorlalte tari care onorau activitatea acestei personalitati prin realizarea primei editii a Festivalului Sergiu Celibidache.
Adela Vrinceanu (director de comunicare, Fundatia Sergiu Celibidache) face parte din randul romanilor care isi declara puternic pasiunea pentru munca pe care o depun. Realizarea festivalului, care aniversa 100 de ani de la nasterea cunoscutului dirijor, a implicat negocierea de sponsorizari si aprobari din partea organizatiilor statului, precum si gestionarea unei echipe mici, dar inchegate de organizatori. Adela povesteste care au fost cele mai dificile momente ale acestei initiative, vorbeste despre motivatia din spatele realizarii festivalului si despre recompensele obtinute la finalizarea proiectului.
In viata de zi cu zi
Am mai multe colaborari cu fundatii si ONG-uri, pentru a promova campanii si cauze nobile si eu ma ocup si de strangeri de fonduri pentru ele.
Adela Vrinceanu
Cand nu lucreaza
Cand nu lucrez, lucrez… Sunt workaholica. Sunt tot timpul la curent cu stirile internationale, urmaresc website-uri de business din afara tarii. Incerc sa ma tin deoparte cat de mult posibil de stirile din Romania, le urmaresc doar cand e necesar. Ma indispun fantastic stirile de la noi, prin modul in care sunt prezentate. Scopul majoritatii acestor stiri mi se pare ca este acela de a determina tinerii sa plece din tara asta.
The Big Idea
La implinirea a 100 de ani de la nasterea lui Sergiu Celibidache, vazand ca se fac evenimente in mai multe tari si nimeni nu are initiativa sa faca ceva in Romania, am hotarat sa ma implic si sa oferim si noi un omagiu unuia dintre cei mai importanti ambasadori culturali pe care i-am avut vreodata. Consider extrem de important ca generatia tanara sa isi cunoasca valorile si sa aiba posibilitatea sa fie inspirate de catre ele.
Echipa
Avem o echipa mica si foarte tanara, dar care tine fraiele in mana pe toate departamentele Fundatiei Sergiu Celibidache. Presedintele Fundatiei este fiul Maestrului, directorul artistic este Mark Mast, un fost elev dintre ai lui Sergiu Celibidache. Departamentul artistic este completat de doua fete extrem de pasionate de munca pe care o depun. Avem un departament de promovare, un altul raspunzator de tot ce tine de productie si logistica. Evident avem oameni si colaboratori care ne ajuta sa strangem fondurile necesare desfasurarii evenimentelor noastre.
Serge Ioan Celibidache, Adela Vrinceanu si Mark Mast
Obiective
Sa fac dreptate. In sensul ca suntem o tara cu o scara de valori destul de bizara, o tara cu prioritati stranii, cu o normalitate distructiva, cred eu. Proiectul a adus in atentia oamenilor, in primul rand, o poveste de viata a unui om care a plecat din Roman, Neamt, si care si-a urmat un vis in ciuda tuturor problemelor si dificultatilor aparute si a reusit sa si-l transforme in realitate. O poveste pe care eu una o consider extrem de importanta in special pentru toti cei care se simt descurajati (si aici cred ca intra peste 60% din populatia tarii); am incercat sa aratam ca se poate. Proiectul a cautat sa nasca speranta, sa inspire, sa dea aripi si sa redea romanilor, pe cat posibil, sentimentul de mandrie nationala.
Ceva doar al lor
In primul rand programul: am adus o premiera mondiala a compozitie lui Sergiu Celibidache in Romania. Acest plan ne-a fost luat inainte de o alta tara, dar am convins familia Celibidache sa o aduca acasa. Latura de compozitor a lui Sergiu Celibidache este necunoscuta lumii si am facut primul pas catre dezvaluirea ei in Bucuresti. Din fericire, avem multe compozitii pe care dorim sa le dezvaluim, pe rand, in editiile urmatoare. De asemenea, intentionam sa organizam Concursul International de Dirijat in Romania, care sa poarte numele Maestrului.
Ne-am mai diferentiat prin publicul pe care l-am avut. Primii care au cumparat bilete la concerte sau la evenimentele pe care le-am organizat au fost oameni in special foarte tineri, care au intrat prima data in contact cu un concert sau cu o personalitate cum a fost Sergiu Celibidache. Este una dintre cele mai importante realizari pe care le-am avut, pentru ca acopera un factor educational pe care consider ca foarte putini il acopera.
Prima seara de concert sub bagheta lui Cristian Mandeal
Etapele
Etapele au fost mai mult improvizate deoarece la prima editie, in 5 luni, am schimbat trei guverne, trei prim-ministri, trei ministri de cultura. Cu o zi inainte de incheiere, am schimbat si presedintele. Va imaginati ca nu a fost usor, pentru ca un astfel de eveniment trebuie sustinut si de catre institutiile statului roman, deoarece cultura nu este “vandabila” si sponsorii nu pot acoperi chetuielile pe care le presupune un astfel de eveniment. Este si o chestiune de educatie a oamenilor in pozitii cheie care directioneaza bugete unde “masa” consuma. Dar educarea “masei” nu este o prioritate. Iar statul roman are tot timpul alte prioritati, absolut neintelese de catre mine, cel putin. Am avut socul de a intalni oameni in Ministerul Culturii care vorbeau de “Cebelidache”. Asa ca etapele au fost decise de politica haotica a acestei tari. A fost ideea, sponsorii, Ministerul Culturii, alte institutii, sponsori, parteneri, iar Ministerul Culturii, Primul Ministru, iar ministerul Culturii etc. A fost, intr-un fel, o experienta traumatizanta pentru mine cel putin, pentru ca nu mai lucrasem niciodata cu institutii ale statului, iar indolenta, ignoranta, lipsa de directie imi arata ca nu se va schimba nimic in bine in cel putin urmatoarele doua decenii in tara asta. Motivatia a venit din a-mi cere dreptul, dreptul de a onora mari oameni ai tarii in care sunt nascuta, dreptul de a arata si o alternativa a scarii de valori haotica pe care o avem acum.
Momente critice
Proiectul s-a impotmolit la fiecare schimbare de guvern. A crescut in momentul in care echipa s-a ambitionat si a fost ceva de genul “my way or the highway”. Nu neg ca m-am certat cu multi oameni pentru a organiza acest festival, care era de fapt doar un pas normal tinand cont ca UNESCO declarase la nivel international anul 2012 An Mondial Sergiu Celibidache. Era o obligatie morala a oricarui roman care putea sa faca ceva. Noi putem lucra pana la uitare de sine, daca avem credinta intr-o cauza. Uitarea de sine la alte niveluri este un mister, poate chiar privita ca o boala. Si astfel te impotmolesti. Dar, inspirindu-ne chiar din povestea lui Celi, daca exista credinta si dorinta, nimic nu iti sta in cale, am reusit.
Echipa
Greutati
In primul rand, obtinerea fondurilor. Acolo se duce mare parte a energiei. Dupa, cu o echipa buna, totul devine mai usor.
Promo
Neavand un buget pentru promovare, am apelat la toti partenerii posibili si imposibili din Romania si din strainatate ca sa ne faca cunoscuti evenimentul. Din pacate, a fost mai usor in strainatate decat in Romania. Inca o data, o chestiune de educatie.
Cum creste
Ne-au ajutat sa crestem si sa il ducem la capat NU-urile primite. Ni s-a spus ca nu avem sanse si asta ne-a ambitionat. Cei mai periculosi oameni, desi in acest context poate nu e cea mai fericita formulare, sunt cei care nu au nimic de pierdut. Asa am luat aceasta misiune, alb sau negru. Oamenii care ni s-au alaturat, voluntari foarte tineri, chiar de 15 ani, ne-au facut sa credem si mai mult in noi si in necesitatea a de duce acest proiect la bun sfarsit. Zambetele oamenilor cand ieseau de la concerte, aplauzele, “Multumesc!”-ul care se auzea la final de concert de la oamenii din sala; toate astea ne-au dat puterea de a transforma orice “lacrima” intr-un zambet.
Printul Radu, principesa Margareta si Serge Ioan Celibidache
Parteneri
Am avut sponsori privati minunati care ne-au sustinut, Ministerul Culturii, Primaria Generala si alte institutii care au inteles, mai greu sau mai usor, ca e important sa iti onorezi trecutul.
Cat de greu e sa monetizezi proiectul?
In Romania cel putin este imposibil, mai ales cand proiectul nu are zeci de ani in spate si mai ales cand nu vrei sa faci jocuri politice.
Festivalul Sergiu Celibidache in viitor
Anul acesta avem proiectul celei de-a doua editii, la sfarsitul lui septembrie. Dupa discutii aprinse cu fostul Ministru Barbu, evident, ca un blestem, iar s-a schimbat ministrul. In functie de decizia Ministerului Culturii, a doua editie va avea loc in conditii si mai bune, amploarea va fi alta si poate nu va trebui iarasi sa luptam pentru ceea ce e corect si va fi doar un curs firesc astfel incat sa aiba loc a doua editie.
Premiera mondiala: Haz de Necaz-dirijor Mark Mast
Alte proiecte
Dupa festival, vazand ca exista o dorinta a publicului sa isi cunoasca valorile, am organizat campania “Romani pentru o lume”, o campanie care aduce in fata publicului nume mari din trecut precum Constantin Brancusi, Jean Negulesco, Mircea Eliade, George Enescu etc, din prezent precum Marcel Iures, Alexandra Nechita, Dragos Mihalcea, Alex Rotaru, Alexandru Tomescu etc., dar care prezinta si copiii care vor putea ajunge la nivelul predecesorilor lor in cultura. Am sperat ca va fi mai usor, iarasi bazandu-ne pe o “normalitate” numai de noi inteleasa. Nu a fost, dar am dus campania la capat, am fost urmariti de aproape 40.000 de oameni pe Facebook.
Principalul nostru proiect este sa facem bine, sa facem bine romanilor, sa le aducem un zambet, o lacrima de fericire, putin entuziasm. Si avem de luptat mult, din pacate, ca sa realizam acest lucru. Suna a poveste, a basm, luptam contra raului ca sa invinga binele. Dar, din pacate, asa portretizez eu tara asta. Altfel, fara implicarea fiecarui individ ca sa schimbe ceva, sa aduca un plus de valoare Romaniei, nu vom iesi la liman niciodata. Cred ca ar trebui sa invatam sa nu asteptam nimic de la stat sau de la altii, ar trebui sa ne suflecam manecile sa facem noi ceva. Pasivitatea si zona de comfort pe care o acceptam tacuti sunt cele mai periculoase, distrug sufletul, distrug individul, iar generatiei ce urmeaza ii demonstram ca nu am fost capabili sa le pregatim o tara normala. O tara in care ne bucuram cu mici si bere la fiecare kilometru de autostrada construit nu e in regula, ci pur si simplu ar trebui sa percepem acest fapt ca o normalitate. Proiectul nostru principal este sa redefinim normalitatea.
