In noiembrie s-a implinit un an de cand Ema Prisca e Executive Creative Director la agentia Windfor's Communication, in Georgia, iar acum, in decembrie, se fac doi ani de cand e Presedintele ADC Romania. Ne scrie in continuare cum se vede publicitatea romaneasca atunci cand ai si experienta lucrului in afara si cum i-a modelat plecarea viziunea despre nevoile industriei.
Cateva cuvinte despre autoare
Lucrez in publicitate de aproape 15 ani. Am inceput la Focus, acum Publicis. A urmat Tempo, care adunase multi lorzi publicitari ai vremii. Mie mi-a placut mult de Tranca si de Pilu, erau niste aristocrati. Vorbeau despre proiecte frumos, nu dormeau noaptea ca sa gaseasca cea mai buna solutie si le pasa mult de cum aratau lucrurile. Am invatat mult de la ei un lucru important - respectul pentru meserie. Tot la Tempo am luat si primul meu premiu, la AD Print, in 2001, impreuna cu Mihai Gheorghiu. La Tempo s-a spart, asa ca m-am dus la Leo Burnett, unde am ajuns chiar in saptamana in care Naumovici a declansat “revolutia creativa”. A fost tare. A tinut un speech, care pe mine m-a convins ca se poate sa fim cei mai buni din tara 5 ani la rand. Cei neconvinsi au plecat, inclusiv un client, din cate imi amintesc. Era pentru prima data in viata mea cand aveam un sef cu viziune. Ma bucur ca am fost la Leo Burnett. Caci am cunoscut o organizatie super perfomanta care facea ce-si propunea, detinand o cultura interna foarte puternica, cu multi oameni destepti si cu umor, unde am luat premii. E un benchmark foarte util, pentru care le multumesc fratilor Iordache si lui Bogdan. Dupa 5 ani jumate de Leo, am plecat. Mai intai intr-o vacanta de vara lunga, apoi la Graffiti BBDO, care mi-a propus sa fiu director de creatie. Am cooperat cu Bogdan Mirica vreo 3 luni si mi-a parut rau ca nu a fost mai mult ca ne-am inteles foarte bine. In trei ani jumate, agentia a schimbat trei general manageri. Am avut o echipa excelenta de creatie (Gongu, Panaintescu, Basag, Cristea, Stanescu, Zaharescu, Simionescu, Goti, Balint), mult ajutor de la strategie si client service si de la Cernica si Moraru si asa am reusit sa castigam Agentia Anului in 2009 si cele mai multe premii internationale din istoria agentiei. Intre timp, incepusem masterul la Berlin School of Creative Leadership, o excelenta scoala de business dedicata industriilor creative, pentru care sunt recunoscatoare lui BBDO. Apoi am plecat in Spania. A urmat in 2011 un experiment straniu de un an cu Grey, perioada in care am facut naveta intre Bucuresti si Barcelona. Cam asta.
Decizia de a pleca la o agentie din afara
Nu mi-am propus niciodata sa plec din tara. Nu a fost un plan, nu fac parte dintre cei cu planuri de cariera care prevad cum o miscare facuta acum conduce la nu stiu ce. Imi place sa am surprize cand suna telefonul. S-a intamplat sa plec din tara ca sa fiu cu baiatul de care eram indragostita. Am plecat dupa el, cum ar fi zis bunica, in 2010, la Barcelona. Dar inainte de asta, niciodata nu m-am gandit serios sa plec. Nici macar cand am avut o oferta, in 2005, de la Marcel. Ma bucur mult insa ca am facut-o. Am invatat multe, am capatat perspectiva.
Drumul pana la primul job intr-o agentie straina
Primul job la o agentie straina l-am capatat prin nepotism, iubitul meu fiind unul din membrii fondatori ai companiei Kardumen, care nu e chiar o agentie de publicitate, ci mai mult un boutique de inovatie. Am intrat prin nepotism, dar am muncit mult. Eram director de creatie deja de patru ani aproape cand am inceput sa lucrez acolo, dar m-am simtit foarte junior caci formula de lucru strangea profesionisti super seniori cu experienta in tari foarte avansate - US, Finlanda. Din nou, am invatat mult si am dat cu nasul de domenii prin care trecusem superficial sau deloc, ca brandigul sau inovatia de produs sau consultanta de business – pe care multe agentii o clameaza, dar foarte putine o fac. Si nu pentru ca nu vor, ci pentru nu au cu cine. Ca sa faci consultanta de business pentru client ai nevoie de oameni bine echipati cu knowledge si experienta, pe care agentiile de publicitate nu-si permit sa-i plateasca. Hai ca am deviat.
De un an, am schimbat din nou tara. Jobul a venit cand un prieten ne-a propus sa-l ajutam sa-i profesionalizam agentia lui din Tbilisi. Ni s-a parut un plan interesant, mult mai viu decat acela de a derula proiecte din ce in ce mai meschine, intr-o Spanie in care piata de advertising a cazut 40%.
Exista un ‘cel mai bun moment’ pentru o astfel de schimbare?
Plecatul din tara presupune schimbari uneori violente, acceptarea altor perspective, alte modele de viata, asadar e bine sa pleci cand esti cel mai flexibil posibil. Cand fiinta ta e cea mai maleabila. La ce varsta se intampla asta, depinde de fiecare. La mine, n-are legatura cu varsta caci ma mentin intr-un beta mode tot timpul, ca n-am reusit pana acum sa vad avantajele stabilizarii intr-un model fix.
Intoarcerea in tara vs. plecarea dupa o noua oportunitate in afara
Da, m-as intoarce, da, as pleca in alta tara, undeva in America de Sud. Depinde de proiect. Pentru mine, o plecare inseamna tot pachetul: interesul pentru tara respectiva, cultura, valorile angajatorilor care as vrea sa fie asemanatoare cu ale mele. Uite, cu Georgia mi s-a parut foarte exotica destinatia in sine si faptul ca nu stiam pe nimeni care sa fi fost, ca nu-i o tara cliseu, ca putem construi ceva, ca putem avea impact in piata.
Lectii pe care le primesti doar lucrand in afara
Ca a te crede special e provincial. La doua ore de avion sunt tone de speciali ca tine. A crede ca problemele tale sunt unice e ridicol. Ca ego-ul e o bariera care te opreste din crestere. Am mai aflat ceva ce ma deprima tare, ca din punct de vedere vizual suntem foarte nedezvoltati. Ca majoritatea lucrurilor pe care le facem arata cam urat, cam fara bun gust. Am mai aflat ca scoala e foarte importanta. Industria romaneasca de comunicare e self-made, suntem prea multi self-made si prea putini scoliti, de aici si problema vizuala – avem tone de art directori ingineri, iar bunul gust necesita timp lung de educare, avem gramezi de copywriteri care n-au citit literatura. Tuturor ne plac spoturile argentiniene. Ei bine, copywriterii argentinieni sunt foarte cititi. In fine.
Lucruri bune si neasteptate care s-au intamplat dupa plecare
Am mai invatat o limba straina, spaniola, in care am si scris pentru advertising. Am cunoscut multi oameni foarte misto, iar cativa din ei imi sunt prieteni buni. Este neasteptat cand constati ca ce crezi tu ca e important, pentru altul nu are nicio importanta. Asta cere multa energie, sa te recalibrezi.
Lucruri nasoale si neasteptate care s-au intamplat dupa plecare
Nu-mi vine nimic in cap.
Avantaje cand lucrezi in afara Romaniei
Inveti. Cresti ca om. Vezi mai multe. Capeti perspectiva. E mai interesant.
Dezavantaje cand lucrezi in afara Romaniei
Pentru mine, singura drama e nefolosirea limbii romane pe care o iubesc. Iar umorul, rasul spontan se produc mai greu intr-o limba straina.
Cateva cuvinte despre Windfor’s Communication
Windfor’s este intre primele doua agentii din Georgia ca business de creatie – si cea mai creativa, asa cum arata premiile internationale luate de-a lungul anilor, pe care nici o alta agentie nu le-a egalat. Suntem vreo 30 de oameni si avem 5 conturi babane – telecom, asigurari, bere, banca, non-alcoolice si alte cateva medii. O data cu venirea noastra aici, am trecut printr-un proces de rebranding in urma caruia am ramas cu viziunea de a pune Georgia pe harta creativitatii. Vrem sa cream povesti care sa nasca headline-uri si anul asta am reusit cu doua proiecte. Suntem cosmopoliti, avand printre noi: spanioli, un grec, un armean, o kazaka, o romanca si georgieni, evident. Cultural, incercam sa luam ce-i mai bun de la cum se lucreaza in Georgia – unde prietenia bate performanta, si din modelul occidental – competitiv si care pune pret pe reponsabilitate. Nu-i usor. Cea mai placuta surpriza sunt clientii, cu care am reusit sa construim relatii foarte deschise, pe incredere. Imi doresc sa luam un Cannes cu un proiect georgian. Da, e loc de alti romani, chiar am deschise niste discutii. Sa vedem.
